27 Când s-a făcut dimineaţă, toţi conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. ² L-au legat, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul^[a].

Iuda se spânzură

³ Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău şi a dus înapoi cei treizeci de arginţi^[b] la conducătorii preoţilor şi la bătrâni, ⁴ zicând:

– Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i-au răspuns:

– Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

⁵ El a aruncat arginţii în Templu şi a plecat. Apoi s-a dus şi s-a spânzurat.

⁶ Conducătorii preoţilor au luat arginţii şi au zis: „Nu este voie să fie puşi în vistierie, pentru că sunt preţ de sânge“. ⁷ Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei ogorul olarului ca loc de înmormântare pentru străini. ⁸ Iată de ce ogorul acela a fost numit „Ogorul Sângelui“ până în ziua de astăzi. ⁹ Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia^[c], care zice:

Isus înaintea lui Pilat

¹¹ Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

¹² Dar când a fost acuzat de conducătorii preoţilor şi de bătrâni, n-a răspuns nimic. ¹³ Atunci Pilat I-a zis:

– Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

¹⁴ Dar Isus nu i-a răspuns nici măcar cu un cuvânt, spre marea mirare a guvernatorului.

¹⁵ Guvernatorul obişnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze pentru mulţime un prizonier pe care-l voiau ei. ¹⁶ La acea vreme aveau un prizonier vestit, numit (Isus^[h]) Baraba. ¹⁷ Aşadar, după ce mulţimea a fost adunată, Pilat i-a întrebat:

– Pe cine vreţi să vi-l eliberez, pe (Isus) Baraba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

¹⁸ Căci el ştia că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

¹⁹ În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soţia lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“

²⁰ Dar conducătorii preoţilor şi bătrânii au convins mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar Isus să fie omorât.

²¹ Guvernatorul i-a întrebat iarăşi:

– Pe care dintre aceştia doi vreţi să vi-l eliberez?

– Pe Baraba! au răspuns ei.

²² Pilat a zis:

– Şi atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toţii:

– Să fie răstignit!

²³ El i-a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau şi mai tare:

– Să fie răstignit!

²⁴ Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face zarvă, a luat apă şi s-a spălat pe mâini înaintea mulţimii, spunând:

– Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

²⁵ Tot poporul i-a răspuns:

– Sângele Lui să fie peste noi şi peste copiii noştri!

²⁶ Atunci li l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască^[i], L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldaţi

²⁷ Atunci soldaţii guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu^[j] şi au adunat în jurul Lui toată cohorta^[k]. ²⁸ L-au dezbrăcat şi au pus pe El o mantie stacojie^[l], ²⁹ au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă şi apoi au îngenuncheat înaintea Lui şi şi-au bătut joc de El, zicând: „Să trăiți, Împărate al iudeilor!“^{[m] 30} Ei Îl scuipau, Îi luau trestia şi-L loveau peste cap. ³¹ După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

³² Când au ieşit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, şi l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. ³³ Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice şi „Locul Craniului“^[n], ³⁴ I-au dat să bea vin amestecat cu fiere^[o], dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.^{[p] 35} După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.^{[q] 36} Apoi s-au aşezat jos şi Îl păzeau acolo. ³⁷ Îi puseseră deasupra capului următoarea acuzaţie: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“. ³⁸ Tot atunci au fost răstigniţi cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui.

³⁹ Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap ⁴⁰ şi ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, (şi)^[r] dă-Te jos de pe cruce!“

⁴¹ Tot aşa Îl batjocoreau şi conducătorii preoţilor, împreună cu cărturarii şi bătrânii, zicând: ⁴² „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! ⁴³ S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“ ⁴⁴ La fel Îl batjocoreau şi tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El.

Moartea lui Isus

⁴⁵ De la ceasul al şaselea şi până la ceasul al nouălea^[s] s-a făcut întuneric peste toată ţara. ⁴⁶ Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli^[t], lema^[u] sabactani?“^[v], care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“^[w]

⁴⁷ Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“

⁴⁸ Imediat unul dintre ei a alergat şi a luat un burete, l-a umplut cu vin acru^[x], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea. ⁴⁹ Dar ceilalţi ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“

⁵⁰ Isus a strigat din nou cu glas tare şi apoi Şi-a dat duhul.

⁵¹ Şi iată că draperia^[y] Templului a fost despicată în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, ⁵² mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au fost înviate. ⁵³ Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă şi li s-au arătat multora.

⁵⁴ Centurionul^[z] şi cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el au văzut cutremurul şi cele întâmplate şi s-au înspăimântat foarte tare. Ei au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui^[aa] Dumnezeu!“

⁵⁵ Acolo mai erau şi multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea şi Îi slujiseră. ⁵⁶ Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov şi a lui Iosif – şi mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

⁵⁷ Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care fusese şi el ucenic al lui Isus. ⁵⁸ Acesta s-a dus la Pilat şi i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. ⁵⁹ Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză de in curată ⁶⁰ şi L-a pus într-un mormânt nou de-al lui, mormânt pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat. ⁶¹ Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau şi ele acolo, aşezate înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

⁶² A doua zi^[ab], cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoţilor şi fariseii s-au adunat împreună la Pilat ⁶³ şi i-au zis:

– Stăpâne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“ ⁶⁴ Aşadar, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure^[ac], iar apoi să spună poporului: „A fost înviat din morţi!“ Atunci această înşelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

⁶⁵ Pilat le-a răspuns:

– Aveţi o gardă^[ad]; duceţi-vă şi păziţi-L cum ştiţi!

⁶⁶ Ei s-au dus şi au luat măsuri pentru paza mormântului, sigilând piatra şi lăsând garda acolo.

Arestarea lui Isus

18 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de uedul^[a] Chidron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui. ² Iuda, cel care L-a trădat, cunoştea şi el acel loc, pentru că de multe ori Isus se strânsese acolo cu ucenicii Lui. ³ Prin urmare, Iuda a luat o cohortă^[b] şi nişte gărzi, trimise de conducătorii preoţilor şi de farisei, şi au venit acolo cu lămpi, făclii şi arme. ⁴ Isus, ştiind tot ce urmează să I se întâmple, a ieşit şi i-a întrebat:

– Pe Cine căutaţi?

⁵ Ei I-au răspuns:

– Pe Isus din Nazaret!

El le-a zis:

– Eu sunt!

Iuda, cel care L-a trădat, stătea şi el împreună cu ei. ⁶ Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. ⁷ El i-a întrebat din nou:

– Pe Cine căutaţi?

Ei I-au zis:

– Pe Isus din Nazaret!

⁸ Isus a răspuns:

– V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă!

⁹ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi i-ai dat.“^{[c] 10} Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui sclav era Malchus. ¹¹ Însă Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul^[d] pe care Mi l-a dat Tatăl?“

Isus este dus la Ana; prima lepădare a lui Petru

¹² Atunci cohorta, comandantul ei şi gărzile iudeilor L-au prins pe Isus, L-au legat ¹³ şi L-au dus mai întâi la Ana^[e]. Căci acesta era socrul lui Caiafa^[f], care era mare preot în anul acela. ¹⁴ Iar Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.

¹⁵ Simon Petru împreună cu un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. ¹⁶ Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăreasa şi l-a adus pe Petru înăuntru. ¹⁷ Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru:

– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Acestui Om?

El i-a răspuns:

– Nu sunt.

¹⁸ Sclavii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.

¹⁹ Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. ²⁰ Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis; întotdeauna am dat învăţătură în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. ²¹ De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată că ei ştiu ce am vorbit!“

²² După ce a spus acestea, una dintre gărzile care stăteau acolo L-a lovit cu palma, spunându-i:

– Aşa-i răspunzi marelui preot?!

²³ Isus i-a răspuns:

– Dacă am vorbit rău, depune mărturie cu privire la ceea ce am spus rău, dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?

²⁴ Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

A doua şi a treia lepădare a lui Petru

²⁵ Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. I-au zis:

– Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui?

Dar el s-a lepădat şi a zis:

– Nu sunt.

²⁶ Unul dintre sclavii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis:

– Nu te-am văzut eu în grădină cu El?!

²⁷ Petru s-a lepădat din nou; şi imediat a cântat cocoşul^[g].

Isus înaintea lui Pilat

²⁸ Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu^[h]. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. ²⁹ Aşadar, Pilat^[i] a ieşit afară la ei şi le-a zis:

– Ce acuzaţie aduceţi împotriva Acestui Om?

³⁰ Ei i-au răspuns:

– Dacă n-ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta!

³¹ Atunci Pilat le-a zis:

– Luaţi-L voi şi judecaţi-L potrivit cu Legea voastră!

Iudeii i-au răspuns:

– Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni!

³² Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară.

³³ Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus şi L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

³⁴ Isus i-a răspuns:

– De la tine spui lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?

³⁵ Pilat I-a răspuns:

– Sunt eu cumva iudeu?! Neamul Tău şi conducătorii preoţilor Te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut?

³⁶ Isus i-a zis:

– Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor; dar Împărăţia Mea nu este de aici.

³⁷ Pilat L-a întrebat:

– Deci un Împărat tot eşti.

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum ai spus: sunt Împărat! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu.

³⁸ Pilat L-a întrebat:

– Ce este adevărul?

Şi, spunând aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:

– Eu nu găsesc nici o vină în El! ³⁹ Dar este în obiceiul vostru ca de Paşte să vă eliberez un deţinut; vreţi deci să vi-L eliberez pe „Împăratul iudeilor“?

⁴⁰ Ei au strigat din nou:

– Nu pe El, ci pe Baraba^[j]!

Baraba era un răsculat^[k].

Condamnarea lui Isus

19 Atunci Pilat L-a luat pe Isus şi a pus să-L biciuiască^[l]. ² Soldaţii au împletit o coroană de spini, I-au aşezat-o pe cap şi L-au îmbrăcat într-o mantie purpurie. ³ Ei veneau la El şi-I ziceau: „Salutare, Împărate al iudeilor!“^[m] Şi-I dădeau palme. ⁴ Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis:

– Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El!

⁵ Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a zis:

– Iată Omul!

⁶ Când L-au văzut, conducătorii preoţilor şi gărzile au strigat:

– Răstigneşte-L^[n]! Răstigneşte-L!

Pilat le-a zis:

– Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, pentru că eu nu găsesc nici o vină în El!

⁷ Iudeii i-au răspuns:

– Noi avem o Lege şi potrivit cu Legea aceasta El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.

⁸ Când Pilat a auzit aceste cuvinte, s-a temut şi mai tare. ⁹ A intrat din nou în pretoriu^[o] şi L-a întrebat pe Isus:

– De unde eşti?

Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. ¹⁰ Atunci Pilat I-a zis:

– Nu vorbeşti cu mine? Nu ştii că am autoritate să Te eliberez şi am autoritate să Te răstignesc?

¹¹ Isus i-a răspuns:

– N-ai avea nici o autoritate asupra Mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.

¹² De atunci Pilat căuta să-L elibereze, însă iudeii strigau:

– Dacă-L eliberezi, nu eşti prieten al Cezarului^[p]! Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului!

¹³ Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în aramaică: „Gabbatha“^[q]. ¹⁴ Era Ziua Pregătirii Paştelui, cam pe la ceasul al şaselea^[r]. Pilat le-a zis iudeilor:

– Iată-L pe Împăratul vostru!

¹⁵ Ei au strigat:

– Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!

Pilat i-a întrebat:

– Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?

Conducătorii preoţilor au răspuns:

– Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar!

¹⁶ Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.

Răstignirea

L-au luat deci pe Isus, ¹⁷ iar El, ducându-Şi crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“^[s], care în aramaică se numeşte „Golgota“. ¹⁸ L-au răstignit acolo şi cu El au răstignit alţi doi, unul într-o parte şi unul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. ¹⁹ Pilat a scris o însemnare şi a pus-o pe cruce. Pe ea era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor“. ²⁰ Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în aramaică, latină şi greacă. ²¹ Atunci conducătorii preoţilor iudeilor i-au zis lui Pilat:

– Nu scrie: „Împăratul iudeilor“, ci: „El a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“

²² Pilat le-a răspuns:

– Ce-am scris, am scris!

²³ Când soldaţii L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au împărţit în patru părţi, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat şi tunica. Tunica era fără nici o cusătură, fiind ţesută dintr-o singură bucată de sus până jos. ²⁴ Atunci şi-au zis unii altora: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie!“ Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice:

Soldaţii sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.

²⁵ Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soţia lui Clopa – şi Maria Magdalena. ²⁶ Când Isus a văzut-o pe mama Lui şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea^[u], i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. ²⁷ Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“ Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el.

Moartea lui Isus

²⁸ După aceea, Isus, Care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“^{[v] 29} Acolo era pus un vas plin cu vin acru^[w]. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu vin acru şi I l-au dus la gură. ³⁰ Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a terminat!“. Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.

³¹ Pentru că era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, pentru că acel Sabat era o zi mare, i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. ³² Soldaţii au venit deci şi i-au zdrobit picioarele primului, apoi şi ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. ³³ Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise şi nu I-au mai zdrobit picioarele, ³⁴ ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa; şi imediat a ieşit sânge şi apă. ³⁵ Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie şi mărturia lui este adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. ³⁶ Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Nici unul din oasele Lui nu va fi rupt.“^{[x] 37} Şi în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns.“^[y]

³⁸ După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar în secret, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit şi a luat trupul lui Isus. ³⁹ A venit şi Nicodim, cel care la început se dusese la Isus noaptea, şi a adus un amestec de aproape o sută de litre^[z] de smirnă şi aloe. ⁴⁰ Au luat trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, aşa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. ⁴¹ În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁴² Pentru că era Ziua Pregătirii Iudeilor şi pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.