Cuvântarea de pe munte. Fericirile

5 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit^(A) pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. ² Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: ³ „Ferice^(B) de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! ⁴ Ferice^(C) de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! ⁵ Ferice^(D) de cei blânzi, căci ei^(E) vor moşteni pământul! ⁶ Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci^(F) ei vor fi săturaţi! ⁷ Ferice de cei milostivi, căci^(G) ei vor avea parte de milă! ⁸ Ferice^(H) de cei cu inima curată, căci^(I) ei vor vedea pe Dumnezeu! ⁹ Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! ¹⁰ Ferice^(J) de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! ¹¹ Ferice^(K) va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! ¹² Bucuraţi-vă^(L) şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa^(M) au prigonit pe proroci, care au fost înainte de voi.

Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii

¹³ Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea^(N) îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. ¹⁴ Voi^(O) sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. ¹⁵ Şi oamenii n-aprind^(P) lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. ¹⁶ Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei^(Q) să vadă faptele voastre bune şi să slăvească^(R) pe Tatăl vostru, care este în ceruri.