Vindecarea unui bolnav de lepră

8 Când a coborât Isus de pe munte, mulţimile L-au urmat. ² Şi iată că un lepros^[a] a venit la El, I s-a închinat şi I-a zis:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[b]!

³ Isus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat a fost curăţit de lepra lui. ⁴ Isus i-a zis:

– Vezi să nu spui nimănui, ci du-te să te arăţi preotului şi adu darul pe care l-a poruncit Moise^[c], ca mărturie pentru ei!

Credinţa centurionului^[d]

⁵ Când a intrat Isus în Capernaum, a venit la El un centurion^[e] care L-a rugat ⁶ şi I-a zis astfel:

– Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă şi se chinuie cumplit!

⁷ Isus i-a zis:

– Voi veni şi-l voi vindeca.

⁸ Dar centurionul a răspuns:

– Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci spune doar un cuvânt şi slujitorul meu va fi vindecat! ⁹ Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când îi spun unuia: „Du-te!“, el se duce, iar când îi spun altuia: „Vino!“, el vine. De asemenea, când îi spun sclavului meu: „Fă cutare lucru!“, el îl face.

¹⁰ Isus s-a mirat când l-a auzit şi le-a zis celor ce erau cu El:

– Adevărat vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit pe cineva cu o credinţă aşa de mare! ¹¹ Şi vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi se vor aşeza la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia Cerurilor. ¹² Dar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

¹³ Apoi Isus i-a zis centurionului:

– Du-te! Facă-ţi-se după cum ai crezut!

Şi slujitorul acestuia a fost vindecat chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mai mulţi bolnavi

¹⁴ Isus a intrat apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat şi având febră. ¹⁵ El i-a atins mâna şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat şi a început să-I slujească.

¹⁶ Seara, au adus la Isus mulţi demoniaci, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, ¹⁷ ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

Preţul urmării lui Isus

¹⁸ Când a văzut Isus mulţimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. ¹⁹ Chiar atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis:

– Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

²⁰ Isus i-a răspuns:

– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului^[g] nu are unde să-Şi odihnească capul.

²¹ Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:

– Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!^[h]

²² Isus i-a răspuns:

– Urmează-Mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!

Isus linişteşte furtuna

²³ Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. ²⁴ Şi iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri.^[i] Isus dormea. ²⁵ Ucenicii au venit la El şi L-au trezit, spunându-I:

– Doamne, scapă-ne, căci pierim!

²⁶ Însă Isus le-a zis:

– De ce sunteţi atât de fricoşi, puţin credincioşilor?

Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. ²⁷ Oamenii au rămas uimiţi şi au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?“^[j]

Isus vindecă doi gadareni demoniaci

²⁸ Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gadarenilor^[k], L-au întâlnit doi demoniaci, care ieşeau din morminte. Erau atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. ²⁹ Şi iată că ei au început să strige:

– Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

³⁰ Ceva mai departe de ei, păştea o turmă mare de porci. ³¹ Demonii L-au rugat:

– Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma aceea de porci!

³² El le-a zis:

– Duceţi-vă.

Ei au ieşit afară şi au intrat în porci. Şi deodată întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în apă^[l], şi s-a înecat. ³³ Porcarii au fugit, s-au dus în cetate şi au povestit totul, inclusiv ceea ce s-a întâmplat cu cei demoniaci. ³⁴ Şi iată că toţi cei din cetate au ieşit să-L întâlnească pe Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din regiunea lor.

Vindecarea unui paralitic

9 Atunci Isus S-a suit în barcă, a traversat înapoi marea şi S-a dus în cetatea Lui^[m]. ² Şi iată că nişte oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat^[n]. Când le-a văzut Isus credinţa, i-a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!“ ³ Atunci unii cărturari şi-au zis în ei înşişi: „Acest Om blasfemiază!“ ⁴ Isus însă, cunoscându-le gândurile, a zis: „De ce gândiţi lucruri rele în inimile voastre? ⁵ Căci ce este mai uşor a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? ⁶ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis paraliticului: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“

⁷ Şi el s-a ridicat şi s-a dus acasă. ⁸ Mulţimile s-au înfricoşat când au văzut lucrul acesta şi L-au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a le-dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoşii“

⁹ Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, şezând la masa unde se colectau taxele^[o] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“. El s-a ridicat şi L-a urmat.

¹⁰ În timp ce Isus stătea la masă în casa lui Matei, iată că mulţi colectori de taxe şi păcătoşi^[p] au venit să ia masa împreună cu El şi cu ucenicii Săi.

¹¹ Când au văzut fariseii lucrul acesta, i-au întrebat pe ucenicii lui Isus:

– De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?

¹² Însă Isus i-a auzit şi le-a zis:

– Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. ¹³ Duceţi-vă să învăţaţi ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“^[q] Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

¹⁴ Atunci ucenicii lui Ioan au venit la El şi L-au întrebat:

– De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?

¹⁵ Isus le-a răspuns:

– Se pot jeli nuntaşii atâta vreme cât mirele este cu ei? Vor veni însă zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. ¹⁶ Nimeni nu pune o bucată de pânză nouă la o haină veche, căci peticul se va desprinde din haină şi ruptura se va face mai mare. ¹⁷ Şi nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, burdufurile se vor crăpa, vinul se va vărsa şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi astfel se păstrează amândouă.

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

¹⁸ În timp ce Isus spunea aceste lucruri, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea tocmai a murit, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea şi va trăi!“ ¹⁹ Isus S-a ridicat şi a plecat în urma lui împreună cu ucenicii Săi.

²⁰ Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei Lui. ²¹ Căci îşi zicea: „Dacă aş putea măcar să mă ating de haina Lui, voi fi vindecată!“ ²² Isus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!“ Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.

²³ Când a ajuns Isus în casa conducătorului sinagogii şi i-a văzut pe cei ce cântau de jale la fluier şi mulţimea tulburată, ²⁴ le-a zis: „Plecaţi, pentru că fetiţa n-a murit, ci doarme!“ Ei însă râdeau de El. ²⁵ După ce mulţimea a fost scoasă afară, Isus a intrat înăuntru, a luat-o pe fetiţă de mână şi ea s-a ridicat. ²⁶ Vestea despre această întâmplare s-a răspândit în tot ţinutul acela.

Vindecarea a doi orbi şi a unui mut

²⁷ Când a plecat de acolo, s-au luat după El doi orbi care strigau şi ziceau:

– Ai milă de noi, Fiul lui David^[r]!

²⁸ După ce a intrat Isus în casă, orbii s-au apropiat de El, iar El i-a întrebat:

– Credeţi că pot face lucrul acesta?

– Da, Doamne, I-au răspuns ei.

²⁹ Atunci El le-a atins ochii şi le-a zis:

– Să vi se facă după credinţa voastră!

³⁰ Şi ochii lor au fost deschişi. Isus le-a atras atenţia şi le-a zis:

– Vedeţi să nu ştie nimeni!

³¹ Dar ei au ieşit şi au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.

³² În timp ce plecau ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demoniac. ³³ După ce a fost scos demonul din el, mutul a început să vorbească. Mulţimile se mirau şi ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!“ ³⁴ Însă fariseii ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor!“

Lucrători puţini pentru un seceriş atât de mare

³⁵ Isus călătorea prin toate cetăţile şi satele, dând învăţătură în sinagogile lor, predicând Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă. ³⁶ Când a văzut El mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi neajutorate ca nişte oi care nu au păstor. ³⁷ Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini! ³⁸ Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său!“

Trimiterea celor doisprezece

10 Isus i-a chemat la El pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat autoritate să scoată afară duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. ² Iată care sunt numele celor doisprezece apostoli: cel dintâi, Simon, care este numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; ³ Filip şi Bartolomeu^[s]; Toma şi Matei, colectorul de taxe; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Tadeu^[t]; ⁴ Simon, zelotul^[u], şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.

⁵ Pe aceştia doisprezece i-a trimis Isus, poruncindu-le următoarele: „Să nu mergeţi printre neamuri şi să nu intraţi în vreo cetate de-a samaritenilor^[v], ⁶ ci mergeţi, mai degrabă, la oile pierdute ale casei lui Israel! ⁷ Iar în timp ce mergeţi, vestiţi şi ziceţi: «Împărăţia Cerurilor este aproape!» ⁸ Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţiţi-i pe cei leproşi^[w], scoateţi afară demonii! Fără plată aţi primit, fără plată să daţi! ⁹ Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, ¹⁰ nici traistă de călătorie, nici două tunici, nici sandale şi nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui!

¹¹ În orice cetate sau sat intraţi, interesaţi-vă cine de acolo este vrednic şi rămâneţi la el până veţi pleca. ¹² La intrarea voastră în casă, salutaţi-l! ¹³ Dacă familia aceea este vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi! ¹⁴ Dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din casa sau din cetatea aceea! ¹⁵ Adevărat vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi al Gomorei^[x] decât pentru cetatea aceea!

Ucenicii vor fi persecutaţi

¹⁶ Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor! Fiţi deci înţelepţi ca şerpii şi fără pată ca porumbeii. ¹⁷ Păziţi-vă de oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor^[y] şi vă vor biciui în sinagogile lor. ¹⁸ Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor, ca să slujiţi drept mărturie pentru ei şi pentru neamuri. ¹⁹ Dar când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum sau ce veţi spune, pentru că ce va trebui să spuneţi vă va fi dat chiar în ceasul acela! ²⁰ Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care va vorbi prin voi.

²¹ Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl, pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. ²² Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ²³ Când vă vor persecuta într-o cetate, să fugiţi în alta! Adevărat vă spun că nu veţi termina de străbătut cetăţile lui Israel înainte să vină Fiul Omului!

²⁴ Un ucenic nu este mai presus de învăţătorul său şi un sclav nu este mai presus de stăpânul său. ²⁵ Îi este de ajuns ucenicului să fie ca învăţătorul său şi sclavului – ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit «Beelzebul»^[z], cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui!

Teamă de Dumnezeu, nu de oameni

²⁶ Aşadar, să nu vă temeţi de ei! Căci nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, şi nimic ascuns, care nu va fi făcut cunoscut! ²⁷ Ceea ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi şoptindu-se la urechile voastre să vestiţi de pe acoperişurile caselor! ²⁸ Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care nu pot omorî sufletul! Ci temeţi-vă mai degrabă de Cel Ce poate să distrugă şi sufletul, şi trupul, în Gheenă. ²⁹ Nu se vând oare două vrăbii pe un assarion^[aa]? Şi totuşi, nici măcar una dintre ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru! ³⁰ Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! ³¹ Deci nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!

³² Aşadar, pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. ³³ Însă de oricine se va lepăda de Mine în faţa oamenilor mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

Costul uceniciei

³⁴ Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. ³⁵ Căci am venit să-i întorc

³⁷ Cel ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, şi cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. ³⁸ Oricine nu-şi ia crucea şi nu Mă urmează, nu este vrednic de Mine. ³⁹ Cel ce-şi va găsi viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi va pierde viaţa de dragul Meu, o va găsi.^[ac]

Răsplătiri

⁴⁰ Cel ce vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte, de fapt, pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. ⁴¹ Cel ce primeşte un profet, în numele unui^[ad] profet, va primi răsplata unui profet, iar cel ce primeşte un om drept, în numele unui om drept, va primi răsplata unui om drept. ⁴² Şi oricine-i va da chiar şi un pahar cu apă rece unuia dintre aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.“

Isus şi Ioan Botezătorul

11 După ce a terminat de dat porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să dea învăţătură şi să predice în cetăţile lor.

² Ioan a auzit în închisoare despre lucrările lui Cristos şi a trimis cuvânt prin ucenicii săi, ³ ca să-L întrebe astfel:

– Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?

⁴ Isus le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce vedeţi şi auziţi: ⁵ orbii văd, şchiopii umblă, leproşii^[ae] sunt curăţiţi^[af], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia^[ag]. ⁶ Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!

⁷ În timp ce plecau ei, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan:

– Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ⁸ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine fine sunt în palatele regilor! ⁹ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! ¹⁰ Acesta este cel despre care a fost scris:

¹¹ Adevărat vă spun că, între cei născuţi din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia Cerurilor este mai mare decât el. ¹² Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, în Împărăţia Cerurilor se dă buzna şi cei năvalnici pun mâna pe ea.^{[ai] 13} Căci până la Ioan au profeţit toţi Profeţii şi Legea. ¹⁴ Şi, dacă vreţi să acceptaţi ce vă spun, el este Ilie care urma să vină!^{[aj] 15} Cel ce are urechi, să audă!

¹⁶ Cu cine voi asemăna această generaţie? Cu nişte copii care stau în pieţe şi strigă la ceilalţi:

¹⁸ Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând^[ak], iar ei zic: „Are demon!“ ¹⁹ A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor!“ Totuşi înţelepciunea este îndreptăţită prin faptele ei.

Vai de cetăţile nepocăite

²⁰ Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe dintre minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră: ²¹ „Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi avut loc în Tir şi Sidon minunile care au avut loc în voi, de multă vreme s-ar fi pocăit în sac şi cenuşă! ²² Dar Eu vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi! ²³ Iar tu, Capernaum,

Căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi dăinuit până astăzi! ²⁴ De aceea îţi spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine!“

Odihnă pentru cei trudiţi şi împovăraţi

²⁵ În vremea aceea, Isus a zis:

²⁸ Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! ²⁹ Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! ³⁰ Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară.“

Isus, Domn al Sabatului

12 În vremea aceea, într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. Ucenicii Lui erau flămânzi, aşa că au început să smulgă spice de grâu şi să mănânce. ² Când au văzut fariseii lucrul acesta, I-au zis lui Isus:

– Uite, ucenicii Tăi fac ce nu este voie să se facă în ziua de Sabat!

³ El le-a răspuns:

– N-aţi citit ce a făcut David^[am] atunci când i s-a făcut foame atât lui, cât şi celor ce erau cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nici el şi nici cei ce erau cu el nu aveau voie să le mănânce, ci doar preoţii. ⁵ Sau n-aţi citit în Lege că în ziua de Sabat preoţii încalcă Sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? ⁶ Dar Eu vă spun că aici este Cineva mai mare decât Templul! ⁷ Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“^[an], n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi! ⁸ Căci Fiul Omului este Domn şi al Sabatului!

⁹ Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagoga lor. ¹⁰ Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată acuza, L-au întrebat:

– Este voie a vindeca în ziua de Sabat?

¹¹ Isus le-a răspuns:

– Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua de Sabat, să n-o apuce şi să n-o scoată afară? ¹² Cu cât mai important deci este un om decât o oaie! Aşadar, este voie a face bine în ziua de Sabat!

¹³ Apoi i-a zis acelui om:

– Întinde-ţi mâna!

El a întins-o, şi ea a fost vindecată, la fel de sănătoasă ca şi cealaltă.

¹⁴ Atunci fariseii au ieşit afară şi au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.

Isus, Robul Domnului

¹⁵ Însă Isus a înţeles aceasta şi a plecat de acolo. După El au mers mulţimi mari de oameni. El i-a vindecat pe toţi ¹⁶ şi i-a atenţionat să nu-L facă cunoscut, ¹⁷ ca să se împlinească astfel ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

²² Apoi a fost adus la El un demoniac orb şi mut. Isus l-a vindecat, aşa că omul a putut vorbi şi vedea. ²³ Toate mulţimile erau uimite şi ziceau: „Nu cumva este Acesta Fiul lui David?“

²⁴ Însă când fariseii au auzit acest lucru, au zis: „Omul Acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebul^[ap], conducătorul demonilor!“

²⁵ Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseşi nu va dăinui. ²⁶ Dacă Satan îl scoate afară pe Satan, înseamnă că el este dezbinat împotriva lui însuşi, deci cum va dăinui împărăţia lui?! ²⁷ Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii^[aq] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! ²⁸ Dar dacă Eu scot demonii cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!

²⁹ Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic şi să-i ia lucrurile dacă nu l-a legat mai întâi? Abia atunci îi poate jefui casa.

³⁰ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipeşte. ³¹ De aceea vă spun că orice păcat şi blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. ³² Dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat. Însă oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.

³³ Ori faceţi^[ar] pomul bun şi roadele lui bune, ori faceţi pomul stricat şi roadele lui stricate^[as]. Căci pomul este recunoscut după roadele sale. ³⁴ Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi?! Căci din belşugul inimii vorbeşte gura! ³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. ³⁶ Vă spun că, în Ziua Judecăţii, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor, pe care l-au rostit. ³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi achitat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.

Semnul profetului Iona

³⁸ Atunci unii dintre cărturari şi dintre farisei I-au zis:

– Învăţătorule, vrem să vedem un semn^[at] de la Tine!

³⁹ Însă Isus le-a răspuns:

– O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. ⁴⁰ Căci aşa cum Iona a stat în pântecele peştelui uriaş^[au] timp de trei zile şi trei nopţi, tot aşa va sta şi Fiul Omului, timp de trei zile şi trei nopţi, în inima pământului. ⁴¹ Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona! ⁴² Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de generaţia aceasta şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon!

⁴³ Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. ⁴⁴ Atunci îşi spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!“ Şi când vine, o găseşte goală, măturată şi împodobită. ⁴⁵ Atunci se duce şi mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea.

Mama şi fraţii lui Isus

⁴⁶ În timp ce vorbea El mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi încercau să vorbească cu El.^{[av] 47} (Atunci cineva I-a zis:

– Iată că mama şi fraţii Tăi stau afară şi încearcă să vorbească cu Tine.)^[aw]

⁴⁸ Dar Isus i-a răspuns celui ce-I spusese lucrul acesta:

– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?

⁴⁹ Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Lui şi a zis:

– Iată mama Mea şi fraţii Mei! ⁵⁰ Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.

Vindecarea unui bolnav de lepră

8 Când a coborât Isus de pe munte, mulţimile L-au urmat. ² Şi iată că un lepros^[a] a venit la El, I s-a închinat şi I-a zis:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[b]!

³ Isus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat a fost curăţit de lepra lui. ⁴ Isus i-a zis:

– Vezi să nu spui nimănui, ci du-te să te arăţi preotului şi adu darul pe care l-a poruncit Moise^[c], ca mărturie pentru ei!

Credinţa centurionului^[d]

⁵ Când a intrat Isus în Capernaum, a venit la El un centurion^[e] care L-a rugat ⁶ şi I-a zis astfel:

– Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă şi se chinuie cumplit!

⁷ Isus i-a zis:

– Voi veni şi-l voi vindeca.

⁸ Dar centurionul a răspuns:

– Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci spune doar un cuvânt şi slujitorul meu va fi vindecat! ⁹ Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când îi spun unuia: „Du-te!“, el se duce, iar când îi spun altuia: „Vino!“, el vine. De asemenea, când îi spun sclavului meu: „Fă cutare lucru!“, el îl face.

¹⁰ Isus s-a mirat când l-a auzit şi le-a zis celor ce erau cu El:

– Adevărat vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit pe cineva cu o credinţă aşa de mare! ¹¹ Şi vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi se vor aşeza la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia Cerurilor. ¹² Dar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

¹³ Apoi Isus i-a zis centurionului:

– Du-te! Facă-ţi-se după cum ai crezut!

Şi slujitorul acestuia a fost vindecat chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mai mulţi bolnavi

¹⁴ Isus a intrat apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat şi având febră. ¹⁵ El i-a atins mâna şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat şi a început să-I slujească.

¹⁶ Seara, au adus la Isus mulţi demoniaci, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, ¹⁷ ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

Preţul urmării lui Isus

¹⁸ Când a văzut Isus mulţimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. ¹⁹ Chiar atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis:

– Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

²⁰ Isus i-a răspuns:

– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului^[g] nu are unde să-Şi odihnească capul.

²¹ Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:

– Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!^[h]

²² Isus i-a răspuns:

– Urmează-Mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!

Isus linişteşte furtuna

²³ Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. ²⁴ Şi iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri.^[i] Isus dormea. ²⁵ Ucenicii au venit la El şi L-au trezit, spunându-I:

– Doamne, scapă-ne, căci pierim!

²⁶ Însă Isus le-a zis:

– De ce sunteţi atât de fricoşi, puţin credincioşilor?

Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. ²⁷ Oamenii au rămas uimiţi şi au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?“^[j]

Isus vindecă doi gadareni demoniaci

²⁸ Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gadarenilor^[k], L-au întâlnit doi demoniaci, care ieşeau din morminte. Erau atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. ²⁹ Şi iată că ei au început să strige:

– Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

³⁰ Ceva mai departe de ei, păştea o turmă mare de porci. ³¹ Demonii L-au rugat:

– Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma aceea de porci!

³² El le-a zis:

– Duceţi-vă.

Ei au ieşit afară şi au intrat în porci. Şi deodată întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în apă^[l], şi s-a înecat. ³³ Porcarii au fugit, s-au dus în cetate şi au povestit totul, inclusiv ceea ce s-a întâmplat cu cei demoniaci. ³⁴ Şi iată că toţi cei din cetate au ieşit să-L întâlnească pe Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din regiunea lor.

Vindecarea unui paralitic

9 Atunci Isus S-a suit în barcă, a traversat înapoi marea şi S-a dus în cetatea Lui^[m]. ² Şi iată că nişte oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat^[n]. Când le-a văzut Isus credinţa, i-a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!“ ³ Atunci unii cărturari şi-au zis în ei înşişi: „Acest Om blasfemiază!“ ⁴ Isus însă, cunoscându-le gândurile, a zis: „De ce gândiţi lucruri rele în inimile voastre? ⁵ Căci ce este mai uşor a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? ⁶ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis paraliticului: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“

⁷ Şi el s-a ridicat şi s-a dus acasă. ⁸ Mulţimile s-au înfricoşat când au văzut lucrul acesta şi L-au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a le-dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoşii“

⁹ Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, şezând la masa unde se colectau taxele^[o] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“. El s-a ridicat şi L-a urmat.

¹⁰ În timp ce Isus stătea la masă în casa lui Matei, iată că mulţi colectori de taxe şi păcătoşi^[p] au venit să ia masa împreună cu El şi cu ucenicii Săi.

¹¹ Când au văzut fariseii lucrul acesta, i-au întrebat pe ucenicii lui Isus:

– De ce mănâncă Învăţătorul vostru cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii?

¹² Însă Isus i-a auzit şi le-a zis:

– Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. ¹³ Duceţi-vă să învăţaţi ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“^[q] Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

¹⁴ Atunci ucenicii lui Ioan au venit la El şi L-au întrebat:

– De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?

¹⁵ Isus le-a răspuns:

– Se pot jeli nuntaşii atâta vreme cât mirele este cu ei? Vor veni însă zilele când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. ¹⁶ Nimeni nu pune o bucată de pânză nouă la o haină veche, căci peticul se va desprinde din haină şi ruptura se va face mai mare. ¹⁷ Şi nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi. Dacă face aşa, burdufurile se vor crăpa, vinul se va vărsa şi burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi astfel se păstrează amândouă.

Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe

¹⁸ În timp ce Isus spunea aceste lucruri, a venit unul dintre conducătorii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea tocmai a murit, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea şi va trăi!“ ¹⁹ Isus S-a ridicat şi a plecat în urma lui împreună cu ucenicii Săi.

²⁰ Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit prin spate şi s-a atins de marginea hainei Lui. ²¹ Căci îşi zicea: „Dacă aş putea măcar să mă ating de haina Lui, voi fi vindecată!“ ²² Isus S-a întors şi a văzut-o. El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat!“ Şi femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.