Vindecarea unui bolnav de lepră

Când a coborât Isus de pe munte, mulţimile L-au urmat. Şi iată că un lepros[a] a venit la El, I s-a închinat şi I-a zis:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti[b]!

Isus a întins mâna, l-a atins şi i-a zis:

Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat a fost curăţit de lepra lui. Isus i-a zis:

– Vezi să nu spui nimănui, ci du-te să te arăţi preotului şi adu darul pe care l-a poruncit Moise[c], ca mărturie pentru ei!

Credinţa centurionului[d]

Când a intrat Isus în Capernaum, a venit la El un centurion[e] care L-a rugat şi I-a zis astfel:

– Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă şi se chinuie cumplit!

Isus i-a zis:

– Voi veni şi-l voi vindeca.

Dar centurionul a răspuns:

– Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci spune doar un cuvânt şi slujitorul meu va fi vindecat! Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când îi spun unuia: „Du-te!“, el se duce, iar când îi spun altuia: „Vino!“, el vine. De asemenea, când îi spun sclavului meu: „Fă cutare lucru!“, el îl face.

10 Isus s-a mirat când l-a auzit şi le-a zis celor ce erau cu El:

– Adevărat vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit pe cineva cu o credinţă aşa de mare! 11 Şi vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi se vor aşeza la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia Cerurilor. 12 Dar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

13 Apoi Isus i-a zis centurionului:

– Du-te! Facă-ţi-se după cum ai crezut!

Şi slujitorul acestuia a fost vindecat chiar în ceasul acela.

Isus vindecă mai mulţi bolnavi

14 Isus a intrat apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat şi având febră. 15 El i-a atins mâna şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat şi a început să-I slujească.

16 Seara, au adus la Isus mulţi demoniaci, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, 17 ca să se împlinească ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

„El a luat asupra Lui neputinţele noastre
    şi a purtat bolile noastre“[f].

Preţul urmării lui Isus

18 Când a văzut Isus mulţimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Chiar atunci a venit la El un cărturar şi I-a zis:

– Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

20 Isus i-a răspuns:

– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului[g] nu are unde să-Şi odihnească capul.

21 Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:

– Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu![h]

22 Isus i-a răspuns:

– Urmează-Mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!

Isus linişteşte furtuna

23 Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. 24 Şi iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri.[i] Isus dormea. 25 Ucenicii au venit la El şi L-au trezit, spunându-I:

– Doamne, scapă-ne, căci pierim!

26 Însă Isus le-a zis:

– De ce sunteţi atât de fricoşi, puţin credincioşilor?

Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. 27 Oamenii au rămas uimiţi şi au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?“[j]

Isus vindecă doi gadareni demoniaci

28 Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gadarenilor[k], L-au întâlnit doi demoniaci, care ieşeau din morminte. Erau atât de cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. 29 Şi iată că ei au început să strige:

– Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

30 Ceva mai departe de ei, păştea o turmă mare de porci. 31 Demonii L-au rugat:

– Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma aceea de porci!

32 El le-a zis:

– Duceţi-vă.

Ei au ieşit afară şi au intrat în porci. Şi deodată întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în apă[l], şi s-a înecat. 33 Porcarii au fugit, s-au dus în cetate şi au povestit totul, inclusiv ceea ce s-a întâmplat cu cei demoniaci. 34 Şi iată că toţi cei din cetate au ieşit să-L întâlnească pe Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din regiunea lor.

Footnotes

  1. Matei 8:2 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra; peste tot în acest capitol
  2. Matei 8:2 Bolnavul era considerat necurat din punct de vedere ceremonial şi la fel erau consideraţi şi cei care intrau în contact cu el (vezi Lev. 13:1-46)
  3. Matei 8:4 Vezi Lev. 14:1-32
  4. Matei 8:5 Ofiţer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni
  5. Matei 8:5 Vezi Lc. 7:1-15, unde centurionul trimite nişte intermediari la Isus; îi este caracteristic evanghelistului Matei să nu prezinte intermediarii (vezi şi 27:26, unde în mod clar nu Pilat este cel care-l biciuieşte pe Isus, aşa cum ne spune textul grecesc)
  6. Matei 8:17 Vezi Isaia 53:4
  7. Matei 8:20 Titlu mesianic, pe care Isus Şi-l atribuie (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în Evanghelii; peste tot în carte
  8. Matei 8:21 Posibil că tatăl nu era mort, omul dorind să amâne urmarea lui Isus până după moartea tatălui său, ceea ce putea implica o perioadă mai lungă de timp
  9. Matei 8:24 Situată într-o depresiune, la 200 m sub nivelul mării, şi înconjurată de munţi, M. Galileii este expusă la furtuni puternice, datorită întâlnirii dintre curenţii mai reci dinspre M. Mediterană şi cei mai calzi dinspre SE M. Galileii
  10. Matei 8:27 Vezi Iov 38:8-11; Ps. 65:5-7; 89:9; 107:23-32
  11. Matei 8:28 Unele mss conţin ghergheseni, iar altele gheraseni, de la oraşul principal al regiunii, Gherasa, situat la aproximativ 50 km de ţărm; de aici diferenţa de text între Matei, Marcu (5:2) şi Luca (8:27); teritoriul era locuit de neevrei (vezi Is. 65:1)
  12. Matei 8:32 Vezi Lc. 8:31 şi nota

Ora, quando egli fu sceso dal monte, grandi folle lo seguirono.

Ed ecco, un lebbroso venne e l'adorò, dicendo: «Signore, se vuoi, tu puoi mondarmi».

Gesú, distesa la mano, lo toccò dicendo: «Sí, io lo voglio, sii mondato». E in quell'istante egli fu guarito dalla sua lebbra.

Allora Gesú gli disse: «Guardati dal dirlo ad alcuno; ma va mostrati al sacerdote, e presenta l'offerta prescritta da Mosè, affinché questo serva loro di testimonianza».

Quando Gesú fu entrato in Capernaum, un centurione venne a lui pregandolo,

e dicendo: «Signore, il mio servo giace in casa paralizzato e soffre grandemente».

E Gesú gli disse: «Io verrò e lo guarirò».

Il centurione, rispondendo, disse: «Signore, io non son degno che tu entri sotto il mio tetto; ma di' soltanto una parola, e il mio servo sarà guarito.

Perché io sono un uomo sotto l'autorità di altri e ho sotto di me dei soldati; e se dico all'uno: "Va'" egli va; e se dico all'altro: "Vieni" egli viene; e se dico al mio servo: "Fa' questo" egli lo fa».

10 E Gesú, avendo udite queste cose, si meravigliò, e disse a coloro che lo seguivano: «In verità vi dico, che neppure in Israele ho trovata una cosí grande fede.

11 Or io vi dico, che molti verranno da levante e da ponente e sederanno a tavola con Abrahamo, con Isacco e con Giacobbe, nel regno dei cieli.

12 Ma i figli del regno saranno gettati nelle tenebre di fuori. Lí sarà il pianto e lo stridor di denti»,

13 E Gesú disse al centurione: «Va' e ti sia fatto come hai creduto!». E il suo servo fu guarito in quell'istante.

14 Poi Gesú, entrato nella casa di Pietro, vide che la suocera di lui era a letto con la febbre.

15 Ed egli le toccò la mano e la febbre la lasciò, ed ella si alzò e prese a servirli.

16 Ora, fattosi sera, gli furono presentati molti indemoniati; ed egli, con la parola, scacciò gli spiriti e guarí tutti i malati,

17 affinché si adempisse ciò che fu detto dal profeta Isaia, quando disse: «Egli ha preso le nostre infermità e ha portato le nostre malattie».

18 Ora Gesú, vedendo intorno a sé grandi folle, comandò che si passasse all'altra riva,

19 Allora uno scriba, accostatosi, gli disse: «Maestro, io ti seguirò dovunque tu andrai».

20 E Gesú gli disse: «Le volpi hanno delle tane, e gli uccelli del cielo dei nidi, ma il Figlio dell'uomo non ha neppure dove posare il capo».

21 Poi un altro dei suoi discepoli gli disse: «Signore, permettimi di andare prima a seppellire mio padre».

22 Ma Gesú gli disse: «Seguimi, e lascia che i morti seppelliscano i loro morti».

23 Ed essendo egli salito nella barca, i suoi discepoli lo seguirono.

24 Ed ecco sollevarsi in mare una tempesta cosí violenta, che la barca era coperta dalle onde. Or egli dormiva.

25 E i suoi discepoli, accostatisi, lo svegliarono dicendo: «Signore salvaci, noi periamo!».

26 Ma egli disse loro: «Perché avete paura, uomini di poca fede?». E, alzatosi, sgridò i venti e il mare, e si fece gran bonaccia.

27 Allora gli uomini si meravigliarono, e dicevano: «Chi è costui, al quale anche il mare e i venti ubbidiscono?».

28 E quando giunse all'altra riva, nella regione dei Ghergheseni, gli si fecero incontro due indemoniati, usciti dai sepolcri, tanto furiosi che nessuno poteva passare per quella via.

29 Ed ecco, essi si misero a gridare, dicendo: «Che vi è tra noi e te, o Gesú, Figlio di Dio? Sei tu venuto qui, per tormentarci prima del tempo?».

30 Non lontano da loro, vi era un grande branco di porci che pascolava.

31 E i demoni lo pregavano, dicendo: «Se tu ci scacci, permettici di andare in quel branco di porci».

32 Ed egli disse loro: «Andate!». Cosi essi, usciti, se ne andarono in quel branco di porci, ed ecco tutto quel branco di porci si precipitò dal dirupo nel mare, e morirono nelle acque.

33 Coloro che li custodivano fuggirono e, andati nella città, raccontarono tutte queste cose, incluso il fatto degli indemoniati.

34 Ed ecco tutta la città uscí incontro a Gesú; e, come lo videro, lo pregarono di allontanarsi dal loro territorio.