Add parallel Print Page Options

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul

În vremea aceea a venit Ioan(A) Botezătorul şi propovăduia în(B) pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor(C) este aproape”.

Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice:

„Iată glasul(D) celui ce strigă în pustie:
‘Pregătiţi(E) calea Domnului,
neteziţi-I cărările’.”

Ioan(F) purta(G) o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste(H) şi miere sălbatică(I). Locuitorii(J) din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi(K) de el în râul Iordan. Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci(L), cine v-a învăţat să fugiţi de mânia(M) viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ‘Avem ca tată(N) pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom(O), care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. 11 Cât despre mine, eu vă(P) botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El(Q) vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. 12 Acela(R) Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde(S) într-un foc care nu se stinge.”

Botezul lui Isus Hristos

13 Atunci(T) a venit Isus din Galileea(U) la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14 Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” 15 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci, Ioan L-a lăsat. 16 De îndată ce a fost botezat(V), Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul(W) lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. 17 Şi din ceruri(X) s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta(Y) este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.

Ispitirea lui Isus Hristos

Atunci, Isus(Z) a fost dus de Duhul(AA) în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini”. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai(AB) cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.” Atunci, Diavolul L-a dus în sfânta cetate(AC), L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi(AD) să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră’.” „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „‘Să nu ispiteşti(AE) pe Domnul, Dumnezeul tău’.” Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie”. 10 „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău(AF) să te închini şi numai Lui să-I slujeşti’.” 11 Atunci, Diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri(AG) şi au început să-I slujească.

Isus la Capernaum

12 Când a auzit(AH) Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. 13 A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,

14 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:

15 „Ţara(AI) lui Zabulon şi ţara lui Neftali,
înspre mare, dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor,
16 Norodul(AJ) acesta, care zăcea în întuneric,
a văzut o mare lumină;
şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii,
a răsărit lumina.”

17 De atunci(AK) încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă,(AL) căci Împărăţia cerurilor este aproape”.

Isus cheamă patru ucenici

18 Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus(AM) a văzut doi fraţi: pe Simon, zis(AN) Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniţi(AO) după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. 20 Îndată,(AP) ei au lăsat mrejele şi au mers după El. 21 De acolo(AQ) a mers mai departe şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. El i-a chemat. 22 Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.

Isus învaţă pe popor şi tămăduieşte pe bolnavi

23 Isus străbătea toată Galileea, învăţând(AR) pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia(AS) Împărăţiei şi tămăduind(AT) orice boală şi orice neputinţă care erau în norod. 24 I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca. 25 După El au mers(AU) multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.