Sfătuirea împotriva lui Isus

26 După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: ² „Ştiţi^(A) că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!” ³ Atunci^(B), preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa, ⁴ şi s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare. ⁵ Dar ziceau: „Nu în timpul Praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod”.

Mirul turnat pe capul lui Isus

⁶ Când^(C) era Isus în Betania^(D), în casa lui Simon leprosul, ⁷ s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. ⁸ Ucenicilor^(E) le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta? ⁹ Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.” ¹⁰ Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. ¹¹ Pentru că^(F) pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe^(G) Mine nu Mă aveţi totdeauna. ¹² Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. ¹³ Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

Vânzarea lui Isus

¹⁴ Atunci^(H), unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul^(I), s-a dus la preoţii cei mai de seamă ¹⁵ şi le-a zis: „Ce^(J) vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. ¹⁶ Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

Descoperirea vânzătorului

¹⁷ În^(K) ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?” ¹⁸ El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: ‘Învăţătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta».’ ” ¹⁹ Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. ²⁰ Seara^(L), Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. ²¹ Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde”. ²² Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” ²³ Drept răspuns, El le-a zis: „Cel^(M) ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. ²⁴ Negreşit, Fiul omului Se duce după cum^(N) este scris despre El. Dar vai^(O) de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” ²⁵ Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”

Cina cea de taină

²⁶ Pe când^(P) mâncau ei, Isus a^(Q) luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta^(R) este trupul Meu”. ²⁷ Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi^(S) toţi din el, ²⁸ căci acesta^(T) este sângele Meu, sângele legământului celui^(U) nou, care se varsă pentru^(V) mulţi, spre iertarea păcatelor. ²⁹ Vă spun^(W) că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până^(X) în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”

Isus înştiinţează pe ucenicii Săi

³⁰ După ce^(Y) au cântat cântarea, au ieşit în Muntele Măslinilor. ³¹ Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi^(Z) veţi^(AA) găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: ‘Voi bate^(AB) Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite’. ³² Dar, după ce voi învia, voi^(AC) merge înaintea voastră în Galileea.” ³³ Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire”. ³⁴ „Adevărat^(AD) îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. ³⁵ Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine”. Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.

Ghetsimani

³⁶ Atunci^(AE), Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog”. ³⁷ A luat cu El pe Petru şi pe^(AF) cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare. ³⁸ Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare^(AG) de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”. ³⁹ Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat^(AH), zicând: „Tată^(AI), dacă este cu putinţă, depărtează^(AJ) de la Mine paharul acesta! Totuşi nu^(AK) cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” ⁴⁰ Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! ⁴¹ Vegheaţi^(AL) şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” ⁴² S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” ⁴³ S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. ⁴⁴ I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte. ⁴⁵ Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! …Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. ⁴⁶ Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”

Prinderea lui Isus

⁴⁷ Pe când^(AM) vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului. ⁴⁸ Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneţi mâna pe El!” ⁴⁹ Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus şi I-a zis: „Plecăciune, Învăţătorule!” Şi L-a^(AN) sărutat. ⁵⁰ Isus i-a zis: „Prietene^(AO) , ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus şi L-au prins. ⁵¹ Şi unul^(AP) din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea. ⁵² Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci^(AQ) toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri. ⁵³ Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai^(AR) mult de douăsprezece legiuni de îngeri? ⁵⁴ Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că^(AS) aşa trebuie să se întâmple?” ⁵⁵ În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru şi învăţam norodul în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. ⁵⁶ Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise^(AT) prin proroci.” Atunci^(AU), toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

Isus înaintea Sinedriului

⁵⁷ Cei ce^(AV) au prins pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. ⁵⁸ Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârşitul. ⁵⁹ Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. ⁶⁰ Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfăţişat mulţi^(AW) martori mincinoşi. La urmă au venit doi^{(AX) 61} şi au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot^(AY) să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile’.” ⁶² Marele preot s-a sculat^(AZ) în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” ⁶³ Isus^(BA) tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te^(BB) jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. ⁶⁴ „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de^(BC) acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând^(BD) la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” ⁶⁵ Atunci^(BE), marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui. ⁶⁶ Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat^(BF), să fie pedepsit cu moartea”. ⁶⁷ Atunci^(BG), L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au^(BH) pălmuit, ⁶⁸ zicând: „Hristoase, proroceşte-ne^(BI) cine Te-a lovit?”

Tăgăduirea lui Petru

⁶⁹ Petru^(BJ) însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul!” ⁷⁰ Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici”. ⁷¹ Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret”. ⁷² El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!” ⁷³ Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba^(BK) te dă de gol”. ⁷⁴ Atunci, el^(BL) a început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul. ⁷⁵ Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte^(BM) ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Fariseii şi datina bătrânilor

15 Atunci, nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au^(A) venit la Isus şi I-au zis: ² „Pentru^(B) ce calcă ucenicii Tăi datina^(C) bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.” ³ Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? ⁴ Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinsteşte^(D) pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine^(E) va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea’. ⁵ Dar^(F) voi ziceţi: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», l-am închinat lui Dumnezeu, ⁶ nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre. ⁷ Făţărnicilor^(G), bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: ⁸ ‘Norodul acesta^(H) se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine’. ⁹ Degeaba Mă cinstesc ei învăţând^(I) ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Lucrurile care spurcă pe om

¹⁰ Isus a chemat^(J) mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi: ¹¹ Nu^(K) ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. ¹² Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” ¹³ Drept răspuns, El le-a zis: „Orice^(L) răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. ¹⁴ Lăsaţi-i: sunt^(M) nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” ¹⁵ Petru^(N) a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta”. ¹⁶ Isus a zis: „Şi^(O) voi tot fără pricepere sunteţi? ¹⁷ Nu înţelegeţi că orice^(P) intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? ¹⁸ Dar ce^(Q) iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. ¹⁹ Căci^(R) din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. ²⁰ Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

Femeia canaaneancă

²¹ Isus^(S), după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. ²² Şi iată că o femeie canaaneancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” ²³ El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi”. ²⁴ Drept răspuns, El a zis: „Eu^(T) nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. ²⁵ Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!” ²⁶ Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei^(U)!” ²⁷ „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. ²⁸ Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta! Facă-ţi-se cum voieşti.”Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

A doua înmulţire a pâinilor

²⁹ Isus^(V) a plecat din locurile acelea şi a venit lângă^(W) Marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut jos acolo. ³⁰ Atunci^(X) au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit; ³¹ aşa că noroadele se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă şi orbii văd şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel. ³² Isus^(Y) a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” ³³ Ucenicii^(Z) I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?” ³⁴ „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”. ³⁵ Atunci, Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ. ³⁶ A luat^(AA) cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce a mulţumit^(AB) lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului. ³⁷ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri. ³⁸ Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. ³⁹ În urmă^(AC), Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.