Matei 23-25

Nouă Traducere În Limba Română

„Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise. ³ Deci să faceţi şi să păziţi toate lucrurile pe care vi le spun ei, dar să nu faceţi după faptele lor, pentru că ei zic, dar nu fac. ⁴ Ei leagă poveri grele şi dificil de dus şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nici măcar cu degetul nu vor să le mişte.

⁵ Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele^[a] largi şi ciucurii lungi şi ⁶ iubesc să li se dea locul de onoare la mese şi scaunele de onoare în sinagogi, ⁷ să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni: «Rabbi»^[b].

⁸ Voi însă să nu vă numiţi «Rabbi», căci Unul singur este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi. ⁹ Şi «tată» să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, şi anume Cel ceresc. ¹⁰ De asemenea, să nu numiţi pe nimeni «îndrumător», căci Unul singur este Îndrumătorul vostru, şi anume Cristosul. ¹¹ Cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru. ¹² Oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.

¹³ Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi închideţi Împărăţia Cerurilor în faţa oamenilor; nici voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre!

¹⁴ (Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi devoraţi casele văduvelor şi faceţi rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veţi primi o condamnare mult mai mare.)^[c]

¹⁵ Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei^[d] decât sunteţi voi!

¹⁶ Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceţi: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-şi ţină jurământul!» ¹⁷ Nesăbuiţilor şi orbilor! Ce este de mai mare importanţă: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul? ¹⁸ Voi mai ziceţi: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-şi ţină jurământul!» ¹⁹ Orbilor! Ce este de mai mare importanţă: darul sau altarul, care sfinţeşte darul? ²⁰ Prin urmare, cel ce jură pe altar, jură pe el şi pe tot ce este pe el, ²¹ iar cel ce jură pe Templu, jură pe el şi pe Cel Ce locuieşte în el. ²² De asemenea, cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel Ce stă pe el.

²³ Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion, dar neglijaţi cele mai importante lucruri din Lege, şi anume dreptatea, mila şi credincioşia! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi! ²⁴ Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!^[e]

²⁵ Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare! ²⁶ Fariseu orb! Curăţă mai întâi pe dinăuntru paharul (şi farfuria)^[f] , ca să fie curate^[g] şi pe dinafară!

²⁷ Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi vă asemănaţi cu mormintele văruite^[h], care pe dinafară arată frumos, dar înăuntru sunt pline de oasele celor morţi şi de orice fel de necurăţie! ²⁸ Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi de fărădelege!

²⁹ Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor şi împodobiţi mormintele celor drepţi ³⁰ şi spuneţi: «Dacă noi am fi trăit în zilele strămoşilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui profeţilor!» ³¹ Astfel, voi înşivă mărturisiţi că sunteţi urmaşii celor ce i-au ucis pe profeţi! ³² Umpleţi deci măsura strămoşilor voştri!

³³ Şerpilor! Pui de vipere! Cum veţi scăpa de condamnarea la Gheenă^[i]?! ³⁴ De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi cărturari! Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni, iar pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi îi veţi persecuta din cetate în cetate, ³⁵ ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia^[j], pe care l-aţi ucis între Templu şi altar! ³⁶ Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste această generaţie!

³⁷ Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-ţi adun copiii, aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! ³⁸ Iată că vi se lasă casa pustie! ³⁹ Căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: «Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!»^[k]“

25 Atunci Împărăţia Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care şi-au luat lămpile şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. ² Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înţelepte. ³ Cele nesăbuite nu şi-au luat cu ele şi untdelemn atunci când şi-au luat lămpile, ⁴ dar cele înţelepte, împreună cu lămpile, şi-au luat şi untdelemn în vase. ⁵ Mirele întârzia, astfel că ele au aţipit toate şi au adormit.

⁶ La miezul nopţii a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!“

⁷ Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit lămpile. ⁸ Cele nesăbuite le-au zis celor înţelepte:

– Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru, pentru că ni se sting lămpile!

⁹ Dar cele înţelepte au răspuns:

– Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Duceţi-vă mai bine la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă!

¹⁰ În timp ce ele se duceau să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat la nuntă împreună cu el, iar uşa a fost închisă. ¹¹ Mai târziu au venit şi celelalte fecioare şi au zis:

– Doamne, Doamne, deschide-ne!

¹² Dar el le-a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu vă cunosc!

¹⁴ Căci va fi ca atunci când un om, urmând să plece într-o călătorie, şi-a chemat sclavii şi le-a încredinţat averile lui. ¹⁵ Unuia i-a dat cinci talanţi^[u], altuia – doi, iar altuia – unul, fiecăruia după puterea lui; apoi a plecat. Imediat, ¹⁶ cel ce primise cinci talanţi s-a dus şi i-a investit şi a câştigat alţi cinci. ¹⁷ Tot aşa, cel ce primise doi a câştigat şi el alţi doi. ¹⁸ Dar cel ce primise unul s-a dus şi a săpat o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.

¹⁹ După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit şi a început să-şi pună în ordine socotelile cu ei. ²⁰ Cel ce primise cinci talanţi a venit şi a adus încă cinci talanţi, zicând:

– Stăpâne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată, am mai câştigat încă cinci!

²¹ Stăpânul i-a zis:

– Bine, sclav bun şi credincios! Pentru că ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!

²² A venit apoi cel ce primise doi talanţi şi a zis:

– Stăpâne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată, am mai câştigat doi!

²³ Stăpânul i-a zis:

– Bine, sclav bun şi credincios! Pentru că ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!

²⁴ A venit şi cel ce primise un talant şi a zis:

– Stăpâne, am ştiut că eşti un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat, ²⁵ aşa că mi-a fost teamă şi m-am dus şi ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată aici talantul tău!

²⁶ Stăpânul i-a răspuns:

– Sclav rău şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că adun de unde n-am împrăştiat? ²⁷ Atunci trebuia ca tu să-mi fi pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu!

²⁸ Aşadar, luaţi-i talantul şi daţi-i-l celui ce are zece talanţi! ²⁹ Căci oricui are, i se va da mai mult şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are! ³⁰ Iar pe sclavul acela nefolositor aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!