Despărţirea bărbatului de nevastă

19 După^(A) ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. ² După^(B) El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi. ³ Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?” ⁴ Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că^(C) Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască ⁵ şi a zis: ‘De aceea^(D) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor^(E) fi un singur trup? ⁶ Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă’.” ⁷ „Pentru^(F) ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?” ⁸ Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa. ⁹ Eu^(G) însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.” ¹⁰ Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă^(H) astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se însoare”. ¹¹ El le-a răspuns: „Nu^(I) toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. ¹² Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni, care au fost făcuţi fameni^(J) de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”

Isus şi copilaşii

¹³ Atunci^(K) I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. ¹⁴ Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a^(L) celor ca ei”. ¹⁵ După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Tânărul bogat

¹⁶ Atunci^(M) s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule^(N), ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” ¹⁷ El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” ¹⁸ „Care?” I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să^(O) nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; ¹⁹ să cinsteşti^(P) pe tatăl tău şi pe mama ta şi să^(Q) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” ²⁰ Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?” ²¹ „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te^(R) de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” ²² Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii. ²³ Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu^(S) va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. ²⁴ Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” ²⁵ Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” ²⁶ Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la^(T) Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

Moştenirea vieţii veşnice

²⁷ Atunci^(U), Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi^(V) am lăsat tot şi Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” ²⁸ Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi^(W) şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ²⁹ Şi oricine^(X) a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. ³⁰ Dar^(Y) mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.