Matei 14-16

Nouă Traducere În Limba Română

Ioan Botezătorul decapitat

14 În vremea aceea tetrarhul Irod^[a] a auzit veşti despre Isus ² şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin el!“

³ Căci Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare din cauza Irodiadei^[b], soţia lui Filip, fratele său, ⁴ deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis s-o ai de soţie!“^{[c] 5} Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulţime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. ⁶ Însă, la aniversarea zilei de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaţilor şi i-a plăcut lui Irod, ⁷ aşa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. ⁸ Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“ ⁹ Regele s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, a poruncit să-i fie dat ce a cerut ¹⁰ şi a trimis să fie decapitat Ioan în închisoare. ¹¹ Capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. ¹² Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul şi l-au înmormântat. Apoi s-au dus şi L-au anunţat pe Isus.

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

¹³ Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar când mulţimile au aflat lucrul acesta, au ieşit din cetăţile lor şi s-au luat după El pe jos. ¹⁴ Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni, I s-a făcut milă de ei şi i-a vindecat pe cei bolnavi.

¹⁵ Fiindcă se făcuse seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis:

– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

¹⁶ Însă Isus le-a zis:

– Nu au nevoie să plece! Daţi-le voi să mănânce!

¹⁷ Ei I-au răspuns:

– N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.

¹⁸ El le-a zis:

– Aduceţi-le aici, la Mine!

¹⁹ Le-a poruncit mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulţimilor. ²⁰ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns douăsprezece coşniţe pline cu firimiturile rămase. ²¹ Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

Isus umblă pe mare

²² Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenici să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, iar între timp El le va da drumul mulţimilor. ²³ După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. ²⁴ Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii^[d] de ţărm şi era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.

²⁵ În a patra strajă a nopţii^[e], Isus a venit spre ei, umblând pe mare. ²⁶ Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Şi au ţipat de frică.

²⁷ Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis:

– Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!

²⁸ Petru I-a răspuns:

– Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!

²⁹ Isus i-a zis:

– Vino!

Petru a coborât din barcă şi a început să umble pe ape şi să meargă spre Isus. ³⁰ Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică şi, fiindcă începea să se scufunde, a strigat:

– Doamne, salvează-mă!

³¹ Isus a întins imediat mâna, l-a apucat şi i-a zis:

– Puţin credinciosule! De ce te-ai îndoit?

³² După ce s-au suit în barcă, vântul a încetat. ³³ Cei din barcă I s-au închinat şi au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“

³⁴ Au traversat marea şi au venit în ţinutul Ghenezaretului. ³⁵ Oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus şi au dat de veste în întreaga vecinătate, aşa că i-au adus la El pe toţi cei ce erau bolnavi. ³⁶ Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care s-au atins de ea au fost vindecaţi.

Isus şi tradiţia bătrânilor

15 Atunci nişte farisei şi nişte cărturari au venit din Ierusalim la Isus şi L-au întrebat:

² – De ce ucenicii Tăi încalcă tradiţia bătrânilor^[f]? Căci ei nu-şi spală mâinile înainte să mănânce!

³ Isus le-a răspuns:

– Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre? ⁴ Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!“^[g] şi „Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea“^[h]. ⁵ Însă voi ziceţi: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu!», ⁶ acela nu mai este dator să-şi cinstească tatăl (sau mama)^[i]“. Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre. ⁷ Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi când a zis:

Lucrurile care-l spurcă pe om

¹⁰ Isus a chemat mulţimea şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi! ¹¹ Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om!“

¹² Atunci ucenicii Lui au venit şi I-au zis:

– Ştii că fariseii s-au poticnit la auzul acestor cuvinte?

¹³ Isus le-a răspuns:

– Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc va fi dezrădăcinată. ¹⁴ Lăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe (pentru cei orbi)^[k]. Şi dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

¹⁵ Petru I-a zis:

– Explică-ne pilda aceasta!

¹⁶ Isus a zis:

– Şi voi tot fără pricepere sunteţi? ¹⁷ Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină? ¹⁸ Dar ceea ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om. ¹⁹ Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase şi blasfemiile. ²⁰ Acestea sunt lucrurile care îl spurcă pe om! Însă a mânca cu mâinile nespălate nu-l spurcă pe om!

Credinţa canaanitei

²¹ Isus a plecat de acolo şi S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. ²² Şi iată că o femeie canaanită din acea regiune a venit strigând:

– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demoniacă şi suferă cumplit!

²³ Isus nu i-a răspuns nimic. Ucenicii s-au apropiat şi L-au rugat, zicându-i:

– Dă-i drumul, căci continuă să strige după noi!

²⁴ Isus însă le-a răspuns:

– Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.

²⁵ Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând:

– Doamne, ajută-mă!

²⁶ Isus i-a răspuns:

– Nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!

²⁷ – Da, Doamne, a zis ea, dar şi căţeluşii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!

²⁸ Atunci Isus i-a răspuns:

– O, femeie, mare este credinţa ta! Să ţi se facă după cum doreşti!

Şi fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus hrăneşte peste patru mii de oameni

²⁹ Isus a plecat de acolo şi a mers de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe munte şi S-a aşezat acolo. ³⁰ Au venit la El mulţimi mari de oameni, având cu ei şchiopi, orbi, schilozi, muţi şi mulţi alţi bolnavi. I-au aşezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, ³¹ astfel că mulţimea s-a minunat văzând că cei muţi vorbesc, cei schilozi se însănătoşesc, cei şchiopi umblă, iar cei orbi văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

³² Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:

– Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum.

³³ Ucenicii I-au zis:

– De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini, ca să se sature o asemenea mulţime?!

³⁴ Isus i-a întrebat:

– Câte pâini aveţi?

– Şapte … şi câţiva peştişori, I-au răspuns ei.

³⁵ Isus i-a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. ³⁶ Apoi a luat cele şapte pâini şi peştişorii, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor. ³⁷ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. ³⁸ Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. ³⁹ După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a suit în barcă şi S-a dus în regiunea Magadan^[l].

Fariseii şi saducheii cer un semn

16 Fariseii şi saducheii au venit la El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer^[m]. ² Dar Isus le-a răspuns: („Când se înserează, voi spuneţi: «Va fi vreme bună, pentru că cerul este roşu învăpăiat!» ³ Iar dimineaţa, spuneţi: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu întunecat!» Înfăţişarea cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?)^{[n] 4} O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul lui Iona“^[o]. Apoi i-a lăsat şi a plecat.

Drojdia fariseilor şi a saducheilor

⁵ Când ucenicii au ajuns de cealaltă parte a mării, ei uitaseră să ia pâini. ⁶ Isus le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor!“

⁷ Ei au început să vorbească între ei şi să spună: „Ne zice aşa, pentru că n-am luat pâini!“ ⁸ Înţelegând aceasta, Isus le-a zis: „Puţin credincioşilor! De ce vorbiţi între voi că n-aţi luat pâini? ⁹ Tot nu înţelegeţi? Nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi de câte coşniţe aţi strâns? ¹⁰ Nu vă mai aduceți aminte nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de bărbaţi şi de câte coşuri aţi strâns? ¹¹ Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit?! Ci v-am spus: păziţi-vă de drojdia fariseilor şi a saducheilor!“ ¹² Abia atunci au înţeles ucenicii că El nu le zisese să se ferească de drojdia pentru pâine, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

¹³ Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip^[p] şi i-a întrebat pe ucenicii Săi:

– Cine zic oamenii că este Fiul Omului?

¹⁴ Ei au răspuns:

– Unii zic că este Ioan Botezătorul, alţii zic că este Ilie, iar alţii zic că este Ieremia sau unul dintre profeţi.

¹⁵ – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

¹⁶ Simon Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

¹⁷ Isus i-a zis:

– Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona^[q], pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri. ¹⁸ Iar Eu îţi spun că tu eşti Petru^[r] şi pe această piatră Îmi voi zidi Biserica^[s], iar porţile Locuinţei Morţilor^[t] n-o vor birui. ¹⁹ Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.^[u]

²⁰ Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

²¹ De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere mult din partea bătrânilor^[v], din partea conducătorilor preoţilor şi din partea cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

²² Petru L-a luat atunci deoparte şi a început să-L mustre:

– Ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu cumva să Ţi se întâmple aşa ceva!

²³ Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru:

– Înapoia Mea, Satan^[w]! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!

²⁴ Atunci Isus le-a zis ucenicilor Săi:

– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! ²⁵ Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa^[x] o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine o va găsi. ²⁶ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? ²⁷ Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Lui, şi atunci El va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ²⁸ Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea înainte de a-L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa.^[y]