Matei 11:1-17:9

Nouă Traducere În Limba Română

Isus şi Ioan Botezătorul

11 După ce a terminat de dat porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să dea învăţătură şi să predice în cetăţile lor.

² Ioan a auzit în închisoare despre lucrările lui Cristos şi a trimis cuvânt prin ucenicii săi, ³ ca să-L întrebe astfel:

– Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?

⁴ Isus le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce vedeţi şi auziţi: ⁵ orbii văd, şchiopii umblă, leproşii^[a] sunt curăţiţi^[b], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia^[c]. ⁶ Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!

⁷ În timp ce plecau ei, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan:

– Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ⁸ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine fine sunt în palatele regilor! ⁹ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! ¹⁰ Acesta este cel despre care a fost scris:

¹¹ Adevărat vă spun că, între cei născuţi din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia Cerurilor este mai mare decât el. ¹² Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, în Împărăţia Cerurilor se dă buzna şi cei năvalnici pun mâna pe ea.^{[e] 13} Căci până la Ioan au profeţit toţi Profeţii şi Legea. ¹⁴ Şi, dacă vreţi să acceptaţi ce vă spun, el este Ilie care urma să vină!^{[f] 15} Cel ce are urechi, să audă!

¹⁶ Cu cine voi asemăna această generaţie? Cu nişte copii care stau în pieţe şi strigă la ceilalţi:

¹⁸ Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând^[g], iar ei zic: „Are demon!“ ¹⁹ A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor!“ Totuşi înţelepciunea este îndreptăţită prin faptele ei.

Vai de cetăţile nepocăite

²⁰ Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe dintre minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră: ²¹ „Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi avut loc în Tir şi Sidon minunile care au avut loc în voi, de multă vreme s-ar fi pocăit în sac şi cenuşă! ²² Dar Eu vă spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi! ²³ Iar tu, Capernaum,

Căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi dăinuit până astăzi! ²⁴ De aceea îţi spun că, în Ziua Judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine!“

Odihnă pentru cei trudiţi şi împovăraţi

²⁵ În vremea aceea, Isus a zis:

²⁸ Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! ²⁹ Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi cu inima smerită, şi astfel veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! ³⁰ Căci jugul Meu este bun, iar povara Mea este uşoară.“

Isus, Domn al Sabatului

12 În vremea aceea, într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. Ucenicii Lui erau flămânzi, aşa că au început să smulgă spice de grâu şi să mănânce. ² Când au văzut fariseii lucrul acesta, I-au zis lui Isus:

– Uite, ucenicii Tăi fac ce nu este voie să se facă în ziua de Sabat!

³ El le-a răspuns:

– N-aţi citit ce a făcut David^[i] atunci când i s-a făcut foame atât lui, cât şi celor ce erau cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nici el şi nici cei ce erau cu el nu aveau voie să le mănânce, ci doar preoţii. ⁵ Sau n-aţi citit în Lege că în ziua de Sabat preoţii încalcă Sabatul în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? ⁶ Dar Eu vă spun că aici este Cineva mai mare decât Templul! ⁷ Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“^[j], n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi! ⁸ Căci Fiul Omului este Domn şi al Sabatului!

⁹ Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagoga lor. ¹⁰ Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să-L poată acuza, L-au întrebat:

– Este voie a vindeca în ziua de Sabat?

¹¹ Isus le-a răspuns:

– Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă în ziua de Sabat, să n-o apuce şi să n-o scoată afară? ¹² Cu cât mai important deci este un om decât o oaie! Aşadar, este voie a face bine în ziua de Sabat!

¹³ Apoi i-a zis acelui om:

– Întinde-ţi mâna!

El a întins-o, şi ea a fost vindecată, la fel de sănătoasă ca şi cealaltă.

¹⁴ Atunci fariseii au ieşit afară şi au ţinut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare.

Isus, Robul Domnului

¹⁵ Însă Isus a înţeles aceasta şi a plecat de acolo. După El au mers mulţimi mari de oameni. El i-a vindecat pe toţi ¹⁶ şi i-a atenţionat să nu-L facă cunoscut, ¹⁷ ca să se împlinească astfel ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

²² Apoi a fost adus la El un demoniac orb şi mut. Isus l-a vindecat, aşa că omul a putut vorbi şi vedea. ²³ Toate mulţimile erau uimite şi ziceau: „Nu cumva este Acesta Fiul lui David?“

²⁴ Însă când fariseii au auzit acest lucru, au zis: „Omul Acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebul^[l], conducătorul demonilor!“

²⁵ Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseşi nu va dăinui. ²⁶ Dacă Satan îl scoate afară pe Satan, înseamnă că el este dezbinat împotriva lui însuşi, deci cum va dăinui împărăţia lui?! ²⁷ Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii^[m] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! ²⁸ Dar dacă Eu scot demonii cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!

²⁹ Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic şi să-i ia lucrurile dacă nu l-a legat mai întâi? Abia atunci îi poate jefui casa.

³⁰ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine risipeşte. ³¹ De aceea vă spun că orice păcat şi blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. ³² Dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, va fi iertat. Însă oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul aceasta, nici în cel care vine.

³³ Ori faceţi^[n] pomul bun şi roadele lui bune, ori faceţi pomul stricat şi roadele lui stricate^[o]. Căci pomul este recunoscut după roadele sale. ³⁴ Pui de vipere, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi?! Căci din belşugul inimii vorbeşte gura! ³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. ³⁶ Vă spun că, în Ziua Judecăţii, oamenii vor da socoteală pentru orice cuvânt nefolositor, pe care l-au rostit. ³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi achitat şi din cuvintele tale vei fi condamnat.

Semnul profetului Iona

³⁸ Atunci unii dintre cărturari şi dintre farisei I-au zis:

– Învăţătorule, vrem să vedem un semn^[p] de la Tine!

³⁹ Însă Isus le-a răspuns:

– O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. ⁴⁰ Căci aşa cum Iona a stat în pântecele peştelui uriaş^[q] timp de trei zile şi trei nopţi, tot aşa va sta şi Fiul Omului, timp de trei zile şi trei nopţi, în inima pământului. ⁴¹ Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona! ⁴² Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de generaţia aceasta şi o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon!

⁴³ Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. ⁴⁴ Atunci îşi spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!“ Şi când vine, o găseşte goală, măturată şi împodobită. ⁴⁵ Atunci se duce şi mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea.

Mama şi fraţii lui Isus

⁴⁶ În timp ce vorbea El mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi încercau să vorbească cu El.^{[r] 47} (Atunci cineva I-a zis:

– Iată că mama şi fraţii Tăi stau afară şi încearcă să vorbească cu Tine.)^[s]

⁴⁸ Dar Isus i-a răspuns celui ce-I spusese lucrul acesta:

– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?

⁴⁹ Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Lui şi a zis:

– Iată mama Mea şi fraţii Mei! ⁵⁰ Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.

Pilda semănătorului

13 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi S-a aşezat lângă mare. ² Mari mulţimi de oameni s-au adunat în jurul Lui, astfel că El S-a suit într-o barcă şi S-a aşezat acolo; întreaga mulţime stătea pe ţărm. ³ El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde^[t] şi le-a zis:

¹⁰ Ucenicii au venit la El şi L-au întrebat:

– De ce le vorbeşti în pilde?

¹¹ Isus le-a răspuns:

– Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele^[u] Împărăţiei Cerurilor, dar lor nu le-a fost dat. ¹² Căci celui ce are i se va da şi va avea din abundenţă, dar de la cel ce nu are se va lua chiar şi ce are. ¹³ De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. ¹⁴ Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia, care zice:

¹⁶ Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud! ¹⁷ Adevărat vă spun că mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!

¹⁸ Ascultaţi deci ce înseamnă pilda semănătorului. ¹⁹ Când cineva aude Cuvântul Împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa care a fost semănată lângă drum. ²⁰ Sămânţa care a fost semănată în locuri stâncoase este cel care aude Cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, ²¹ dar nu are rădăcină în el, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, el se poticneşte imediat. ²² Sămânţa care a fost semănată între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările vieţii şi înşelăciunea bogăţiei sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. ²³ Sămânţa care a fost semănată în pământ bun este cel care aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce într-adevăr rod: un grăunte dă o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci.

Pilda neghinei

²⁴ Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:

Pilda bobului de muştar şi a drojdiei

³¹ Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:

³³ Le-a mai pus înainte o altă pildă şi le-a zis:

³⁴ Isus le-a spus mulţimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea deloc fără să folosească pilde, ³⁵ ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice:

Pilda neghinei explicată

³⁶ Apoi Isus le-a dat drumul mulţimilor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:

– Explică-ne pilda cu neghina din ogor!

³⁷ Isus le-a răspuns:

– Cel Ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. ³⁸ Ogorul este lumea. Sămânţa bună îi reprezintă pe fiii Împărăţiei, iar neghina îi reprezintă pe fiii celui rău. ³⁹ Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. ⁴⁰ Deci, aşa cum este strânsă neghina şi arsă în foc, tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: ⁴¹ Fiul Omului Îşi va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăţia Lui toate pricinile de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea ⁴² şi îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor! ⁴³ Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor.^[aa] Cine are urechi, să audă!

Pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului

Pilda năvodului

⁴⁹ Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepţi ⁵⁰ şi-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

⁵¹ Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?

– Da, i-au răspuns ei.

⁵² El le-a zis:

– De aceea, orice cărturar care a fost instruit cu privire la Împărăţia Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.

Necredinţa celor din Nazaret

⁵³ După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo ⁵⁴ şi a venit în patria Lui. El a început să le dea învăţătură oamenilor în sinagoga lor, în aşa fel încât aceştia erau uimiţi şi se întrebau: „De unde are Acest Om înţelepciunea aceasta şi puterea de a face minuni? ⁵⁵ Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui, iar Iacov, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt oare fraţii Lui? ⁵⁶ Şi surorile Lui, nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde are Acest Om toate aceste lucruri?“ ⁵⁷ Şi astfel ei se poticneau în El. Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria şi în casa lui“. ⁵⁸ Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.

Ioan Botezătorul decapitat

14 În vremea aceea tetrarhul Irod^[ab] a auzit veşti despre Isus ² şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin el!“

³ Căci Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare din cauza Irodiadei^[ac], soţia lui Filip, fratele său, ⁴ deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis s-o ai de soţie!“^{[ad] 5} Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulţime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. ⁶ Însă, la aniversarea zilei de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaţilor şi i-a plăcut lui Irod, ⁷ aşa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. ⁸ Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“ ⁹ Regele s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, a poruncit să-i fie dat ce a cerut ¹⁰ şi a trimis să fie decapitat Ioan în închisoare. ¹¹ Capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. ¹² Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul şi l-au înmormântat. Apoi s-au dus şi L-au anunţat pe Isus.

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

¹³ Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar când mulţimile au aflat lucrul acesta, au ieşit din cetăţile lor şi s-au luat după El pe jos. ¹⁴ Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni, I s-a făcut milă de ei şi i-a vindecat pe cei bolnavi.

¹⁵ Fiindcă se făcuse seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis:

– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

¹⁶ Însă Isus le-a zis:

– Nu au nevoie să plece! Daţi-le voi să mănânce!

¹⁷ Ei I-au răspuns:

– N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.

¹⁸ El le-a zis:

– Aduceţi-le aici, la Mine!

¹⁹ Le-a poruncit mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulţimilor. ²⁰ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns douăsprezece coşniţe pline cu firimiturile rămase. ²¹ Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

Isus umblă pe mare

²² Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenici să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, iar între timp El le va da drumul mulţimilor. ²³ După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. ²⁴ Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii^[ae] de ţărm şi era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.

²⁵ În a patra strajă a nopţii^[af], Isus a venit spre ei, umblând pe mare. ²⁶ Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Şi au ţipat de frică.

²⁷ Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis:

– Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!

²⁸ Petru I-a răspuns:

– Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!

²⁹ Isus i-a zis:

– Vino!

Petru a coborât din barcă şi a început să umble pe ape şi să meargă spre Isus. ³⁰ Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică şi, fiindcă începea să se scufunde, a strigat:

– Doamne, salvează-mă!

³¹ Isus a întins imediat mâna, l-a apucat şi i-a zis:

– Puţin credinciosule! De ce te-ai îndoit?

³² După ce s-au suit în barcă, vântul a încetat. ³³ Cei din barcă I s-au închinat şi au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“

³⁴ Au traversat marea şi au venit în ţinutul Ghenezaretului. ³⁵ Oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus şi au dat de veste în întreaga vecinătate, aşa că i-au adus la El pe toţi cei ce erau bolnavi. ³⁶ Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care s-au atins de ea au fost vindecaţi.

Isus şi tradiţia bătrânilor

15 Atunci nişte farisei şi nişte cărturari au venit din Ierusalim la Isus şi L-au întrebat:

² – De ce ucenicii Tăi încalcă tradiţia bătrânilor^[ag]? Căci ei nu-şi spală mâinile înainte să mănânce!

³ Isus le-a răspuns:

– Dar voi de ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre? ⁴ Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!“^[ah] şi „Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea“^[ai]. ⁵ Însă voi ziceţi: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu!», ⁶ acela nu mai este dator să-şi cinstească tatăl (sau mama)^[aj]“. Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre. ⁷ Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi când a zis:

Lucrurile care-l spurcă pe om

¹⁰ Isus a chemat mulţimea şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi! ¹¹ Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om!“

¹² Atunci ucenicii Lui au venit şi I-au zis:

– Ştii că fariseii s-au poticnit la auzul acestor cuvinte?

¹³ Isus le-a răspuns:

– Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc va fi dezrădăcinată. ¹⁴ Lăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe (pentru cei orbi)^[al]. Şi dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

¹⁵ Petru I-a zis:

– Explică-ne pilda aceasta!

¹⁶ Isus a zis:

– Şi voi tot fără pricepere sunteţi? ¹⁷ Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină? ¹⁸ Dar ceea ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om. ¹⁹ Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase şi blasfemiile. ²⁰ Acestea sunt lucrurile care îl spurcă pe om! Însă a mânca cu mâinile nespălate nu-l spurcă pe om!

Credinţa canaanitei

²¹ Isus a plecat de acolo şi S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. ²² Şi iată că o femeie canaanită din acea regiune a venit strigând:

– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demoniacă şi suferă cumplit!

²³ Isus nu i-a răspuns nimic. Ucenicii s-au apropiat şi L-au rugat, zicându-i:

– Dă-i drumul, căci continuă să strige după noi!

²⁴ Isus însă le-a răspuns:

– Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.

²⁵ Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând:

– Doamne, ajută-mă!

²⁶ Isus i-a răspuns:

– Nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!

²⁷ – Da, Doamne, a zis ea, dar şi căţeluşii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!

²⁸ Atunci Isus i-a răspuns:

– O, femeie, mare este credinţa ta! Să ţi se facă după cum doreşti!

Şi fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.

Isus hrăneşte peste patru mii de oameni

²⁹ Isus a plecat de acolo şi a mers de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe munte şi S-a aşezat acolo. ³⁰ Au venit la El mulţimi mari de oameni, având cu ei şchiopi, orbi, schilozi, muţi şi mulţi alţi bolnavi. I-au aşezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, ³¹ astfel că mulţimea s-a minunat văzând că cei muţi vorbesc, cei schilozi se însănătoşesc, cei şchiopi umblă, iar cei orbi văd; şi Îl slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

³² Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:

– Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum.

³³ Ucenicii I-au zis:

– De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini, ca să se sature o asemenea mulţime?!

³⁴ Isus i-a întrebat:

– Câte pâini aveţi?

– Şapte … şi câţiva peştişori, I-au răspuns ei.

³⁵ Isus i-a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. ³⁶ Apoi a luat cele şapte pâini şi peştişorii, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor. ³⁷ Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. ³⁸ Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. ³⁹ După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a suit în barcă şi S-a dus în regiunea Magadan^[am].

Fariseii şi saducheii cer un semn

16 Fariseii şi saducheii au venit la El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer^[an]. ² Dar Isus le-a răspuns: („Când se înserează, voi spuneţi: «Va fi vreme bună, pentru că cerul este roşu învăpăiat!» ³ Iar dimineaţa, spuneţi: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu întunecat!» Înfăţişarea cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?)^{[ao] 4} O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul lui Iona“^[ap]. Apoi i-a lăsat şi a plecat.

Drojdia fariseilor şi a saducheilor

⁵ Când ucenicii au ajuns de cealaltă parte a mării, ei uitaseră să ia pâini. ⁶ Isus le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor!“

⁷ Ei au început să vorbească între ei şi să spună: „Ne zice aşa, pentru că n-am luat pâini!“ ⁸ Înţelegând aceasta, Isus le-a zis: „Puţin credincioşilor! De ce vorbiţi între voi că n-aţi luat pâini? ⁹ Tot nu înţelegeţi? Nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi de câte coşniţe aţi strâns? ¹⁰ Nu vă mai aduceți aminte nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de bărbaţi şi de câte coşuri aţi strâns? ¹¹ Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit?! Ci v-am spus: păziţi-vă de drojdia fariseilor şi a saducheilor!“ ¹² Abia atunci au înţeles ucenicii că El nu le zisese să se ferească de drojdia pentru pâine, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

¹³ Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip^[aq] şi i-a întrebat pe ucenicii Săi:

– Cine zic oamenii că este Fiul Omului?

¹⁴ Ei au răspuns:

– Unii zic că este Ioan Botezătorul, alţii zic că este Ilie, iar alţii zic că este Ieremia sau unul dintre profeţi.

¹⁵ – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

¹⁶ Simon Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

¹⁷ Isus i-a zis:

– Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona^[ar], pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri. ¹⁸ Iar Eu îţi spun că tu eşti Petru^[as] şi pe această piatră Îmi voi zidi Biserica^[at], iar porţile Locuinţei Morţilor^[au] n-o vor birui. ¹⁹ Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.^[av]

²⁰ Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

²¹ De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere mult din partea bătrânilor^[aw], din partea conducătorilor preoţilor şi din partea cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

²² Petru L-a luat atunci deoparte şi a început să-L mustre:

– Ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu cumva să Ţi se întâmple aşa ceva!

²³ Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru:

– Înapoia Mea, Satan^[ax]! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!

²⁴ Atunci Isus le-a zis ucenicilor Săi:

– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! ²⁵ Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa^[ay] o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine o va găsi. ²⁶ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? ²⁷ Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Lui, şi atunci El va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ²⁸ Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea înainte de a-L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa.^[az]

Schimbarea la faţă

17 După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele acestuia, şi i-a dus, doar pe ei, pe un munte înalt. ² Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea^[ba] înaintea lor. Faţa Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina. ³ Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.

⁴ Petru I-a zis lui Isus:

– Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!

⁵ În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit, iar un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultaţi!^[bb]“

⁶ Când au auzit glasul, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. ⁷ Isus a venit la ei, i-a atins şi le-a zis:

– Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!

⁸ Când şi-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.

⁹ În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit:

– Să nu spuneţi nimănui despre viziune, până când nu va fi înviat Fiul Omului dintre cei morţi!