Matei 4-6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Ispitirea lui Isus Hristos

4 Atunci, Isus^(A) a fost dus de Duhul^(B) în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul. ² Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. ³ Ispititorul s-a apropiat de El şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini”. ⁴ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai^(C) cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.” ⁵ Atunci, Diavolul L-a dus în sfânta cetate^(D), L-a pus pe streaşina Templului ⁶ şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi^(E) să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră’.” ⁷ „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „‘Să nu ispiteşti^(F) pe Domnul, Dumnezeul tău’.” ⁸ Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: ⁹ „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie”. ¹⁰ „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău^(G) să te închini şi numai Lui să-I slujeşti’.” ¹¹ Atunci, Diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri^(H) şi au început să-I slujească.

Isus la Capernaum

¹² Când a auzit^(I) Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. ¹³ A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,

¹⁴ ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:

¹⁷ De atunci^(L) încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă,^(M) căci Împărăţia cerurilor este aproape”.

Isus cheamă patru ucenici

¹⁸ Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus^(N) a văzut doi fraţi: pe Simon, zis^(O) Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. ¹⁹ El le-a zis: „Veniţi^(P) după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. ²⁰ Îndată,^(Q) ei au lăsat mrejele şi au mers după El. ²¹ De acolo^(R) a mers mai departe şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. El i-a chemat. ²² Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.

Isus învaţă pe popor şi tămăduieşte pe bolnavi

²³ Isus străbătea toată Galileea, învăţând^(S) pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia^(T) Împărăţiei şi tămăduind^(U) orice boală şi orice neputinţă care erau în norod. ²⁴ I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca. ²⁵ După El au mers^(V) multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Cuvântarea de pe munte. Fericirile

5 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit^(W) pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. ² Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: ³ „Ferice^(X) de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! ⁴ Ferice^(Y) de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! ⁵ Ferice^(Z) de cei blânzi, căci ei^(AA) vor moşteni pământul! ⁶ Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci^(AB) ei vor fi săturaţi! ⁷ Ferice de cei milostivi, căci^(AC) ei vor avea parte de milă! ⁸ Ferice^(AD) de cei cu inima curată, căci^(AE) ei vor vedea pe Dumnezeu! ⁹ Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! ¹⁰ Ferice^(AF) de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! ¹¹ Ferice^(AG) va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! ¹² Bucuraţi-vă^(AH) şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa^(AI) au prigonit pe proroci, care au fost înainte de voi.

Ucenicii sunt sarea pământului şi lumina lumii

¹³ Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea^(AJ) îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. ¹⁴ Voi^(AK) sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. ¹⁵ Şi oamenii n-aprind^(AL) lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. ¹⁶ Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei^(AM) să vadă faptele voastre bune şi să slăvească^(AN) pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Împlinirea Legii şi Prorocilor

¹⁷ Să^(AO) nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. ¹⁸ Căci adevărat vă spun, câtă vreme^(AP) nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. ¹⁹ Aşa că oricine^(AQ) va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. ²⁰ Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece^(AR) neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

Despre ucidere

²¹ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să^(AS) nu ucizi; oricine^(AT) va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii’. ²² Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va^(AU) cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei. ²³ Aşa că, dacă^(AV) îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, ²⁴ lasă-ţi^(AW) darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. ²⁵ Caută^(AX) de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă^(AY) vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în temniţă. ²⁶ Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.

Despre preacurvie şi despărţire

²⁷ Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să^(AZ) nu preacurveşti’. ²⁸ Dar Eu vă spun că oricine se uită^(BA) la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui. ²⁹ Dacă,^(BB) deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l^(BC) şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. ³⁰ Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. ³¹ S-a zis iarăşi: ‘Oricine^(BD) îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire’. ³² Dar Eu vă spun că oricine^(BE) îşi va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.

Despre jurământ

³³ Aţi mai auzit iarăşi că^(BF) s-a zis celor din vechime: ‘Să nu^(BG) juri strâmb; ci să^(BH) împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale’. ³⁴ Dar Eu vă spun: Să nu juraţi^(BI) nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul^(BJ) de domnie al lui Dumnezeu; ³⁵ nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea^(BK) marelui Împărat. ³⁶ Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. ³⁷ Felul^(BL) vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

Suferirea răului şi iubirea vrăjmaşilor

³⁸ Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi^(BM) pentru ochi şi dinte pentru dinte’. ³⁹ Dar Eu vă spun: Să^(BN) nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui^(BO) te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. ⁴⁰ Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. ⁴¹ Dacă te sileşte^(BP) cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. ⁴² Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu^(BQ) întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. ⁴³ Aţi auzit că s-a zis: ‘Să^(BR) iubeşti pe aproapele tău şi să^(BS) urăşti pe vrăjmaşul tău’. ⁴⁴ Dar Eu vă spun: Iubiţi^(BT) pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc^(BU) şi vă prigonesc, ⁴⁵ ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară^(BV) soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. ⁴⁶ Dacă iubiţi^(BW) numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? ⁴⁷ Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? ⁴⁸ Voi fiţi^(BX) dar desăvârşiţi, după cum^(BY) şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

Despre milostenie şi rugăciune

6 Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri. ² Tu, dar, când faci^(BZ) milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. ³ Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, ⁴ pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti^(CA). ⁵ Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. ⁶ Ci tu, când te rogi, intră^(CB) în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Tatăl nostru. Iertarea greşelilor

⁷ Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi^(CC) aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora^(CD) li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. ⁸ Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. ⁹ Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl^(CE) nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; ¹⁰ vie Împărăţia Ta; facă-se^(CF) voia Ta, precum^(CG) în cer şi pe pământ. ¹¹ Pâinea noastră^(CH) cea de toate zilele^[a] dă-ne-o nouă astăzi ¹² şi ne^(CI) iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri^{[b] 13} şi^(CJ) nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne^(CK) de cel rău. Căci^(CL) a Ta este împărăţia şi puterea, şi slava în veci. Amin!’ ¹⁴ Dacă^(CM) iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. ¹⁵ Dar, dacă nu^(CN) iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Despre post

¹⁶ Când postiţi^(CO), să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. ¹⁷ Ci tu, când posteşti, unge-ţi^(CP) capul şi spală-ţi faţa, ¹⁸ ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Adevăratele comori. Neputinţa de a sluji la doi stăpâni. Grijile şi îngrijorările

¹⁹ Nu vă strângeţi^(CQ) comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ²⁰ ci^(CR) strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. ²¹ Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. ²² Ochiul este lumina^(CS) trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; ²³ dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! ²⁴ Nimeni^(CT) nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu^(CU) puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. ²⁵ De aceea vă spun: Nu^(CV) vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? ²⁶ Uitaţi-vă^(CW) la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? ²⁷ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? ²⁸ Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; ²⁹ totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. ³⁰ Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? ³¹ Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’, sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’. ³² Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. ³³ Căutaţi^(CX) mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ³⁴ Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.