Aluatul fariseilor

16 Fariseii^(A) şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. ² Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu’. ³ Şi dimineaţa ziceţi: ‘Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât’. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? ⁴ Un neam^(B) viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat. ⁵ Ucenicii trecuseră^(C) de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini. ⁶ Isus le-a zis: „Luaţi seama^(D) şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor”. ⁷ Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!” ⁸ Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? ⁹ Tot^(E) nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat? ¹⁰ Nici^(F) de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat? ¹¹ Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?” ¹² Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Isus în ţinutul Cezareii lui Filip

¹³ Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine^(G) zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” ¹⁴ Ei^(H) au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul din proroci”. ¹⁵ „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” ¹⁶ Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu^(I) eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” ¹⁷ Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă^(J) nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl^(K) Meu, care este în ceruri. ¹⁸ Şi Eu îţi spun: tu^(L) eşti Petru^[a], şi pe^(M) această piatră^[b] voi zidi Biserica Mea, şi^(N) porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. ¹⁹ Îţi^(O) voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” ²⁰ Atunci^(P) a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

Isus vesteşte patimile şi moartea Sa

²¹ De atunci încolo, Isus a început să spună^(Q) ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze. ²² Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” ²³ Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano^(R), tu^(S) eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” ²⁴ Atunci^(T), Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. ²⁵ Pentru că oricine^(U) va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. ²⁶ Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce^(V) ar da un om în schimb pentru sufletul său? ²⁷ Căci Fiul^(W) omului are să vină în slava Tatălui Său, cu^(X) îngerii Săi, şi^(Y) atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ²⁸ Adevărat vă spun că^(Z) unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”

Schimbarea la faţă

17 După^(AA) şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt. ² El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. ³ Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie stând de vorbă cu El. ⁴ Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. ⁵ Pe când^(AB) vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta^(AC) este Fiul Meu preaiubit, în^(AD) care Îmi găsesc plăcerea Mea, de^(AE) El să ascultaţi!” ⁶ Când^(AF) au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. ⁷ Dar Isus S-a apropiat, S-a^(AG) atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!” ⁸ Ei au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. ⁹ Pe când coborau din munte, Isus^(AH) le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morţi”. ¹⁰ Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare^(AI) de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” ¹¹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze^(AJ) din nou toate lucrurile. ¹² Dar^(AK) vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au^(AL) făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi^(AM) Fiul omului din partea lor.” ¹³ Ucenicii au înţeles atunci^(AN) că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui lunatic

¹⁴ Când^(AO) au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis: ¹⁵ „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. ¹⁶ L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.” ¹⁷ „O, neam necredincios şi pornit la rău!” a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.” ¹⁸ Isus a certat dracul, care a ieşit din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. ¹⁹ Atunci, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” ²⁰ „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă^(AP) aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. ²¹ Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

²² Pe^(AQ) când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. ²³ Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.

Isus plăteşte darea pentru Templu

²⁴ Când au ajuns^(AR) în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu^[c] au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?” ²⁵ „Ba da”, a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” ²⁶ Petru I-a răspuns: „De la străini”. Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. ²⁷ Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban^[d] pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi pentru tine.”

Cel mai mare în Împărăţia cerurilor

18 În clipa aceea^(AS), ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” ² Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor ³ şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă^(AT) nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. ⁴ De aceea, oricine^(AU) se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. ⁵ Şi oricine^(AV) va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine. ⁶ Dar^(AW) pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării. ⁷ Vai de lume, din pricina prilejurilor^(AX) de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai^(AY) de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! ⁸ Acum, dacă^(AZ) mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic. ⁹ Şi, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.

Pilda cu oaia rătăcită

¹⁰ Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii^(BA) lor în ceruri văd^(BB) pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri. ¹¹ Fiindcă^(BC) Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. ¹² Ce^(BD) credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită? ¹³ Şi^(BE), dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră. ¹⁴ Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.

Iertarea greşelilor

¹⁵ Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai^(BF) câştigat pe fratele tău. ¹⁶ Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă^(BG) să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. ¹⁷ Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân^(BH) şi ca un vameş. ¹⁸ Adevărat vă spun că orice^(BI) veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. ¹⁹ Vă^(BJ) mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi^(BK) dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. ²⁰ Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în^[e] Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

Pilda robului nemilostiv

²¹ Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până^(BL) la şapte ori?” ²² Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci^(BM) până la şaptezeci de ori câte şapte. ²³ De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. ²⁴ A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni^[f]. ²⁵ Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l^(BN) vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. ²⁶ Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot’. ²⁷ Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. ²⁸ Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator’. ²⁹ Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti’. ³⁰ Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. ³¹ Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. ³² Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. ³³ Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ ³⁴ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. ³⁵ Tot aşa^(BO) vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”