Matei 16-18

Nouă Traducere În Limba Română

Fariseii şi saducheii cer un semn

16 Fariseii şi saducheii au venit la El şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut să le arate un semn din cer^[a]. ² Dar Isus le-a răspuns: („Când se înserează, voi spuneţi: «Va fi vreme bună, pentru că cerul este roşu învăpăiat!» ³ Iar dimineaţa, spuneţi: «Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu întunecat!» Înfăţişarea cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?)^{[b] 4} O generaţie rea şi adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul lui Iona“^[c]. Apoi i-a lăsat şi a plecat.

Drojdia fariseilor şi a saducheilor

⁵ Când ucenicii au ajuns de cealaltă parte a mării, ei uitaseră să ia pâini. ⁶ Isus le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor!“

⁷ Ei au început să vorbească între ei şi să spună: „Ne zice aşa, pentru că n-am luat pâini!“ ⁸ Înţelegând aceasta, Isus le-a zis: „Puţin credincioşilor! De ce vorbiţi între voi că n-aţi luat pâini? ⁹ Tot nu înţelegeţi? Nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi de câte coşniţe aţi strâns? ¹⁰ Nu vă mai aduceți aminte nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de bărbaţi şi de câte coşuri aţi strâns? ¹¹ Cum de nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am vorbit?! Ci v-am spus: păziţi-vă de drojdia fariseilor şi a saducheilor!“ ¹² Abia atunci au înţeles ucenicii că El nu le zisese să se ferească de drojdia pentru pâine, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

¹³ Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip^[d] şi i-a întrebat pe ucenicii Săi:

– Cine zic oamenii că este Fiul Omului?

¹⁴ Ei au răspuns:

– Unii zic că este Ioan Botezătorul, alţii zic că este Ilie, iar alţii zic că este Ieremia sau unul dintre profeţi.

¹⁵ – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

¹⁶ Simon Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

¹⁷ Isus i-a zis:

– Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona^[e], pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri. ¹⁸ Iar Eu îţi spun că tu eşti Petru^[f] şi pe această piatră Îmi voi zidi Biserica^[g], iar porţile Locuinţei Morţilor^[h] n-o vor birui. ¹⁹ Îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.^[i]

²⁰ Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Cristosul.

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

²¹ De atunci încolo, Isus a început să le spună ucenicilor că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere mult din partea bătrânilor^[j], din partea conducătorilor preoţilor şi din partea cărturarilor, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

²² Petru L-a luat atunci deoparte şi a început să-L mustre:

– Ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu cumva să Ţi se întâmple aşa ceva!

²³ Dar Isus S-a întors şi i-a zis lui Petru:

– Înapoia Mea, Satan^[k]! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!

²⁴ Atunci Isus le-a zis ucenicilor Săi:

– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! ²⁵ Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa^[l] o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine o va găsi. ²⁶ Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? ²⁷ Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Lui, şi atunci El va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ²⁸ Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea înainte de a-L vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa.^[m]

Schimbarea la faţă

17 După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, fratele acestuia, şi i-a dus, doar pe ei, pe un munte înalt. ² Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea^[n] înaintea lor. Faţa Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina. ³ Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.

⁴ Petru I-a zis lui Isus:

– Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!

⁵ În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit, iar un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultaţi!^[o]“

⁶ Când au auzit glasul, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. ⁷ Isus a venit la ei, i-a atins şi le-a zis:

– Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!

⁸ Când şi-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur.

⁹ În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit:

– Să nu spuneţi nimănui despre viziune, până când nu va fi înviat Fiul Omului dintre cei morţi!

¹⁰ Ucenicii L-au întrebat:

– Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

¹¹ El le-a răspuns:

– Într-adevăr, Ilie vine, şi el va restaura toate lucrurile. ¹² Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ce-au vrut. Tot aşa urmează să sufere şi Fiul Omului din partea lor.

¹³ Atunci ucenicii au înţeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac

¹⁴ Când au ajuns la mulţime, un om a venit la El, a îngenuncheat înaintea Lui

¹⁵ şi I-a zis:

– Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic^[p] şi suferă cumplit! El cade adesea în foc şi cade adesea în apă! ¹⁶ L-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece.

¹⁷ Isus a răspuns:

– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l aici la Mine!

¹⁸ Isus a certat demonul şi acesta a ieşit afară din el. Şi copilul a fost vindecat chiar în ceasul acela.

¹⁹ Atunci ucenicii au venit doar ei la Isus şi L-au întrebat:

– Noi de ce n-am putut să-l scoatem?

²⁰ El le-a răspuns:

– Din pricina puţinei voastre credinţe! Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta! Nimic nu v-ar fi imposibil! ²¹ (Dar acest soi de demoni nu iese afară decât cu rugăciune şi post.)^[q]

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

²² În timp ce erau adunaţi în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. ²³ Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat“. Ei s-au întristat foarte tare.

Taxa pentru Templu

²⁴ Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau didrahma^[r] pentru Templu şi l-au întrebat:

– Învăţătorul vostru nu plăteşte didrahma pentru Templu?

²⁵ El le-a răspuns:

– Ba da.

Când Petru a intrat în casă, Isus a vorbit primul şi a zis:

– Ce părere ai, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?

²⁶ Petru I-a răspuns:

– De la străini.

Isus i-a zis:

– Aşadar, fiii sunt scutiţi. ²⁷ Totuşi, ca să nu-i facem să se poticnească, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară primul peşte care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater^[s]; ia-l şi dă-li-l lor pentru Mine şi pentru tine!

Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor

18 Chiar în ceasul acela ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:

– Cine este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor?

² Isus a chemat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor ³ şi le-a zis:

– Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor! ⁴ Prin urmare, oricine se smereşte ca acest copilaş este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor. ⁵ Şi oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte. ⁶ Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

⁷ Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! ⁸ Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuieşti, taie-le şi aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic! ⁹ Şi dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul Gheenei^[t]!

Pilda cu oaia rătăcită

¹⁰ Vedeţi să nu cumva să-l dispreţuiţi pe vreunul dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri! ¹¹ (Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.)^[u]

¹² Ce părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită? ¹³ Şi dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit! ¹⁴ Tot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre aceşti micuţi.

Dacă semenul tău păcătuieşte (împotriva ta)

¹⁵ Dacă fratele tău păcătuieşte (împotriva ta)^[v], du-te şi mustră-l doar între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. ¹⁶ Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori”^[w]. ¹⁷ Dacă nici de ei nu vrea să asculte, spune acest lucru bisericii^[x]. Dar dacă nici de biserică nu vrea să asculte, atunci să fie pentru tine ca unul dintre neamuri^[y] şi ca un colector de taxe.

¹⁸ Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.^[z]

¹⁹ Din nou, (adevărat)^[aa] vă spun că, dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri. ²⁰ Căci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu!

Pilda cu sclavul nemilostiv

²¹ Atunci Petru a venit la El şi L-a întrebat:

– Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui faţă de mine? Până la şapte ori?

²² Isus i-a răspuns:

– Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte^[ab].