Trimiterea celor doisprezece apostoli

10 Apoi, Isus a chemat^(A) pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. ² Iată numele celor doisprezece apostoli:

Cel dintâi, Simon, zis^(B) Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; ³ Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; ⁴ Simon^(C) Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul^(D), cel care a vândut pe Isus. ⁵ Aceştia sunt cei doisprezece, pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: „Să^(E) nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor^(F), ⁶ ci^(G) să mergeţi mai degrabă la oile^(H) pierdute ale casei lui Israel. ⁷ Şi^(I) pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: ‘Împărăţia^(J) cerurilor este aproape!’ ⁸ Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi dracii. Fără^(K) plată aţi primit, fără plată să daţi. ⁹ Să nu^(L) luaţi nici aur, nici argint, nici aramă^(M) în brâurile voastre, ¹⁰ nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci^(N) vrednic este lucrătorul de hrana lui. ¹¹ În^(O) orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca. ¹² La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine; ¹³ şi^(P) dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar^(Q), dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. ¹⁴ Dacă^(R) nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi^(S) praful de pe picioarele voastre. ¹⁵ Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai^(T) uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.

Primirea apostolilor de lume

¹⁶ Iată^(U), Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar^(V) înţelepţi ca şerpii şi fără răutate^(W) ca porumbeii. ¹⁷ Păziţi-vă de oameni, căci vă^(X) vor da în judecata soboarelor şi vă^(Y) vor bate în sinagogile lor. ¹⁸ Din pricina Mea, veţi^(Z) fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea neamurilor. ¹⁹ Dar^(AA), când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus, vă^(AB) va fi dat chiar în ceasul acela; ²⁰ fiindcă^(AC) nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. ²¹ Fratele^(AD) va da la moarte pe frate-său, şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. ²² Veţi^(AE) fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar^(AF) cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. ²³ Când^(AG) vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până^(AH) va veni Fiul omului. ²⁴ Ucenicul nu^(AI) este mai presus de învăţătorul său, nici robul, mai presus de domnul său. ²⁵ Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe^(AJ) Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa lui? ²⁶ Aşa că să nu vă temeţi de ei. Căci^(AK) nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. ²⁷ Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişul caselor. ²⁸ Nu^(AL) vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă. ²⁹ Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. ³⁰ Cât^(AM) despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. ³¹ Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. ³² De aceea^(AN), pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi^(AO) Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; ³³ dar^(AP) de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. ³⁴ Să nu^(AQ) credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. ³⁵ Căci am venit să despart pe fiu de^(AR) tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa. ³⁶ Şi omul va avea de vrăjmaşi^(AS) chiar pe cei din casa lui. ³⁷ Cine^(AT) iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. ³⁸ Cine^(AU) nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. ³⁹ Cine^(AV) îşi va păstra viaţa o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.

Primirea ucenicilor

⁴⁰ Cine^(AW) vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴¹ Cine^(AX) primeşte un proroc în numele unui proroc va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit va primi răsplata unui om neprihănit. ⁴² Şi^(AY) oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”

11 După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor.

Trimişii lui Ioan Botezătorul

² Ioan^(AZ) a auzit din^(BA) temniţă despre lucrările lui Hristos ³ şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela^(BB) care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” ⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: ⁵ Orbii^(BC) îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor^(BD) li se propovăduieşte Evanghelia. ⁶ Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi^(BE) un prilej de poticnire.”

Mărturia lui Isus despre Ioan

⁷ Pe când^(BF) se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie^(BG) clătinată de vânt? ⁸ Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. ⁹ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi^(BH) mai mult decât un proroc; ¹⁰ căci el este acela despre care s-a scris:

‘Iată^(BI) , trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’.

¹¹ Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. ¹² Din^(BJ) zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. ¹³ Căci până la Ioan au prorocit toţi^(BK) prorocii şi Legea. ¹⁴ Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie^(BL), care trebuia să vină. ¹⁵ Cine^(BM) are urechi de auzit să audă. ¹⁶ Cu^(BN) cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor: ¹⁷ ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.’ ¹⁸ Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: ‘Are drac!’ ¹⁹ A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten^(BO) al vameşilor şi al păcătoşilor!’ Totuşi^(BP) Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”

Mustrarea cetăţilor nepocăite

²⁰ Atunci^(BQ), Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. ²¹ „Vai de tine, Horazine!” a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă. ²² De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va^(BR) fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. ²³ Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat^(BS) oare până la cer? Vei fi pogorât până la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. ²⁴ De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru^(BT) ţinutul Sodomei decât pentru tine.”

Lucrurile descoperite pruncilor. Jugul lui Hristos

²⁵ În^(BU) vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai^(BV) ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi^(BW) le-ai descoperit pruncilor. ²⁶ Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale! ²⁷ Toate^(BX) lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, şi^(BY) nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. ²⁸ Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. ²⁹ Luaţi jugul Meu asupra voastră şi^(BZ) învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit^(CA) cu inima; şi^(CB) veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. ³⁰ Căci^(CC) jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

Spicele şi ziua Sabatului

12 În vremea aceea, Isus trecea^(CD) prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. ² Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului”. ³ Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce^(CE) a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile^(CF) pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci^(CG) numai preoţilor? ⁵ Sau n-aţi citit în Lege^(CH) că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? ⁶ Dar Eu vă spun că aici este Unul^(CI) mai mare decât Templul. ⁷ Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: ‘Milă^(CJ) voiesc, iar nu jertfe’, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi. ⁸ Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”

Omul cu mâna uscată

⁹ Isus^(CK) a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă. ¹⁰ Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit^(CL) a vindeca în zilele de Sabat?” ¹¹ El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i^(CM) cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? ¹² Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” ¹³ Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă. ¹⁴ Fariseii^(CN) au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.

Isus, Robul Domnului

¹⁵ Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a^(CO) plecat de acolo. După^(CP) El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii ¹⁶ şi le-a poruncit^(CQ) cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut, ¹⁷ ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: ¹⁸ „Iată^(CR) Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în^(CS) care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata. ¹⁹ El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. ²⁰ Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. ²¹ Şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”

Îndrăcitul mut şi orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt

²² Atunci^(CT), I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea. ²³ Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” ²⁴ Când^(CU) au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” ²⁵ Isus, care le cunoştea^(CV) gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui. ²⁶ Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui? ²⁷ Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri. ²⁸ Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia^(CW) lui Dumnezeu a venit peste voi. ²⁹ Sau^(CX) cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa. ³⁰ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte. ³¹ De aceea vă spun: Orice^(CY) păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar^(CZ) hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. ³² Oricine va vorbi^(DA) împotriva Fiului omului va fi iertat^(DB), dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. ³³ Ori faceţi pomul bun şi rodul^(DC) lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău; căci pomul se cunoaşte după rodul lui. ³⁴ Pui^(DD) de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci^(DE) din prisosul inimii vorbeşte gura. ³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. ³⁶ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. ³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Minunea cu prorocul Iona

³⁸ Atunci^(DF), unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” ³⁹ Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar^(DG) cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. ⁴⁰ Căci^(DH), după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului. ⁴¹ Bărbaţii^(DI) din Ninive se vor scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l^(DJ) vor osândi, pentru că^(DK) ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona. ⁴² Împărăteasa^(DL) de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. ⁴³ Duhul^(DM) necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă^(DN) prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte. ⁴⁴ Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit’. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. ⁴⁵ Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi^(DO) starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”

Mama şi fraţii lui Isus

⁴⁶ Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată^(DP) că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El. ⁴⁷ Atunci, cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii^(DQ) Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine”. ⁴⁸ Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?” ⁴⁹ Apoi, Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! ⁵⁰ Căci oricine^(DR) face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”