Marcu 7
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Fariseii şi datina bătrânilor
7 Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au(A) adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii, însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4 Şi, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. 5 Şi(B) fariseii, şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul(C) acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.’ 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea urcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” 9 El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră. 10 Căci Moise a zis: ‘Să cinsteşti(D) pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine(E) va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.’ 11 Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», este Corban(F)’, adică dat lui Dumnezeu, face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”
Ce spurcă pe om
14 În urmă(G), a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi. 15 Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. 16 Dacă(H) are cineva urechi de auzit, să audă.” 17 După ce(I) a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 18 El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. 20 El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 21 Căci(J) dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22 furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”
Femeia canaaneancă
24 Isus(K) a plecat de acolo şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25 Căci, îndată, o femeie a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26 Femeia aceasta era o grecoaică de obârşie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 27 Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. 28 „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor”. 29 Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-ta”. 30 Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat şi ieşise dracul din ea.
Vindecarea unui surdomut
31 Isus(L) a părăsit ţinutul Tirului şi a venit iarăşi, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole. 32 I-au(M) adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el. 33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipatul(N) Lui. 34 Apoi Şi-a ridicat(O) ochii spre cer, a suspinat(P) şi a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” 35 Îndată(Q) i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte desluşit. 36 Isus le-a(R) poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 37 Ei erau uimiţi peste măsură de mult şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi, să vorbească.”
Mark 7
King James Version
7 Then came together unto him the Pharisees, and certain of the scribes, which came from Jerusalem.
2 And when they saw some of his disciples eat bread with defiled, that is to say, with unwashen, hands, they found fault.
3 For the Pharisees, and all the Jews, except they wash their hands oft, eat not, holding the tradition of the elders.
4 And when they come from the market, except they wash, they eat not. And many other things there be, which they have received to hold, as the washing of cups, and pots, brasen vessels, and of tables.
5 Then the Pharisees and scribes asked him, Why walk not thy disciples according to the tradition of the elders, but eat bread with unwashen hands?
6 He answered and said unto them, Well hath Esaias prophesied of you hypocrites, as it is written, This people honoureth me with their lips, but their heart is far from me.
7 Howbeit in vain do they worship me, teaching for doctrines the commandments of men.
8 For laying aside the commandment of God, ye hold the tradition of men, as the washing of pots and cups: and many other such like things ye do.
9 And he said unto them, Full well ye reject the commandment of God, that ye may keep your own tradition.
10 For Moses said, Honour thy father and thy mother; and, Whoso curseth father or mother, let him die the death:
11 But ye say, If a man shall say to his father or mother, It is Corban, that is to say, a gift, by whatsoever thou mightest be profited by me; he shall be free.
12 And ye suffer him no more to do ought for his father or his mother;
13 Making the word of God of none effect through your tradition, which ye have delivered: and many such like things do ye.
14 And when he had called all the people unto him, he said unto them, Hearken unto me every one of you, and understand:
15 There is nothing from without a man, that entering into him can defile him: but the things which come out of him, those are they that defile the man.
16 If any man have ears to hear, let him hear.
17 And when he was entered into the house from the people, his disciples asked him concerning the parable.
18 And he saith unto them, Are ye so without understanding also? Do ye not perceive, that whatsoever thing from without entereth into the man, it cannot defile him;
19 Because it entereth not into his heart, but into the belly, and goeth out into the draught, purging all meats?
20 And he said, That which cometh out of the man, that defileth the man.
21 For from within, out of the heart of men, proceed evil thoughts, adulteries, fornications, murders,
22 Thefts, covetousness, wickedness, deceit, lasciviousness, an evil eye, blasphemy, pride, foolishness:
23 All these evil things come from within, and defile the man.
24 And from thence he arose, and went into the borders of Tyre and Sidon, and entered into an house, and would have no man know it: but he could not be hid.
25 For a certain woman, whose young daughter had an unclean spirit, heard of him, and came and fell at his feet:
26 The woman was a Greek, a Syrophenician by nation; and she besought him that he would cast forth the devil out of her daughter.
27 But Jesus said unto her, Let the children first be filled: for it is not meet to take the children's bread, and to cast it unto the dogs.
28 And she answered and said unto him, Yes, Lord: yet the dogs under the table eat of the children's crumbs.
29 And he said unto her, For this saying go thy way; the devil is gone out of thy daughter.
30 And when she was come to her house, she found the devil gone out, and her daughter laid upon the bed.
31 And again, departing from the coasts of Tyre and Sidon, he came unto the sea of Galilee, through the midst of the coasts of Decapolis.
32 And they bring unto him one that was deaf, and had an impediment in his speech; and they beseech him to put his hand upon him.
33 And he took him aside from the multitude, and put his fingers into his ears, and he spit, and touched his tongue;
34 And looking up to heaven, he sighed, and saith unto him, Ephphatha, that is, Be opened.
35 And straightway his ears were opened, and the string of his tongue was loosed, and he spake plain.
36 And he charged them that they should tell no man: but the more he charged them, so much the more a great deal they published it;
37 And were beyond measure astonished, saying, He hath done all things well: he maketh both the deaf to hear, and the dumb to speak.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
