Marcu 3:13-6:1
Nouă Traducere În Limba Română
Alegerea celor doisprezece apostoli
13 Isus S-a urcat pe munte şi i-a chemat pe cei pe care El a vrut, iar ei au venit la El. 14 El a ales doisprezece, (pe care i-a numit apostoli)[a], ca să fie cu El, să-i trimită să predice 15 şi să le dea autoritate să scoată demoni. 16 (Iată-i deci pe cei doisprezece pe care i-a ales)[b]: Simon, căruia i-a pus numele Petru; 17 Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele „Boanerghes“, care înseamnă „Fiii tunetului“; 18 Andrei; Filip; Bartolomeu[c]; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon, zelotul[d], 19 şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.
Isus şi Beelzebul
20 Au venit apoi în casă, dar mulţimea s-a adunat din nou, aşa că ei nu puteau nici măcar să mănânce. 21 Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieşit să-L înşface, căci ziceau că a înnebunit. 22 Cărturarii care veniseră de la Ierusalim ziceau că îl are în El pe Beelzebul[e] şi că scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.
23 Isus i-a chemat la El şi le-a vorbit în pilde[f]: „Cum poate Satan[g] să-l scoată afară pe Satan?! 24 Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui. 25 Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu va putea dăinui. 26 Aşadar, dacă Satan se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i-a venit sfârşitul. 27 Nimeni nu poate să intre în casa celui puternic şi să-i fure lucrurile, decât dacă îl leagă mai întâi pe cel puternic! Abia atunci îi va putea jefui casa. 28 Adevărat vă spun că oamenilor le vor fi iertate toate păcatele şi toate blasfemiile pe care le vor rosti, 29 dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veşnic.“
30 Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“
Mama şi fraţii lui Isus
31 Atunci mama şi fraţii Lui au venit şi, stând afară, au trimis să-L cheme.[h] 32 Mulţimea care şedea în jurul Lui I-a zis:
– Iată că mama Ta, fraţii Tăi (şi surorile Tale)[i] sunt afară şi Te caută!
33 Isus le-a răspuns:
– Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
34 Şi rotindu-şi privirea peste cei ce şedeau în jurul Lui, a zis:
– Iată mama Mea şi fraţii Mei! 35 Căci cel ce face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.
Pilda semănătorului
4 Isus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare în jurul Lui, încât El a trebuit să se suie şi să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulţime se afla lângă mare, pe ţărm. 2 El îi învăţa multe lucruri în pilde şi în învăţătura Lui le spunea:
3 „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, 6 dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o, aşa că nu a dat rod. 8 Alta însă a căzut în pământ bun şi a dat rod care s-a înălţat şi a crescut: un grăunte a rodit treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“
9 Apoi le zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“
10 Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde. 11 El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina[j] Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde, 12 pentru ca
«Să privească mereu, dar să nu priceapă
şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă,
ca nu cumva să se întoarcă la Mine şi să fie iertaţi!»“[k]
13 Apoi le-a zis: „Dacă nu înţelegeţi această pildă, cum veţi înţelege toate celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Sămânţa de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan[l] şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei. 16 Sămânţa semănată în locuri stâncoase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat. 18 O altă sămânţă, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul, 19 dar îngrijorările vieţii, înşelăciunea bogăţiei şi poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor. 20 Sămânţa semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“
Pilda felinarului
21 El le-a mai zis: „Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adus el ca să fie pus pe un suport? 22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nu este nimic tăinuit care nu va ieşi la iveală! 23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!
24 Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga şi mai mult! 25 Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!“
Pilda cu sămânţa care creşte
26 El a mai zis:
„Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca şi cu un om care aruncă sămânţă în pământ. 27 Fie că el doarme noaptea sau este treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. 28 Pământul rodeşte de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic. 29 Când grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerişul.“
Pilda bobului de muştar
30 El a mai zis:
„Cu ce să asemănăm Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă am putea s-o descriem? 31 Ea este ca un bob de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele[m] de pe pământ, 32 dar după ce este semănat, el creşte, ajunge mai mare[n] decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuibul la umbra lor.“
33 Şi prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte[o]. 34 Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.
Isus linişteşte furtuna
35 În aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“ 36 Au lăsat mulţimea şi L-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau şi alte bărci. 37 S-a stârnit o furtună foarte puternică,[p] care arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă. 38 El era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?!“ 39 El S-a sculat, a mustrat vântul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare. 40 Apoi le-a zis: „De ce sunteţi atât de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“ 41 Ei s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de-L ascultă până şi vântul, şi marea?“
Isus vindecă un demoniac
5 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gherasenilor[q]. 2 Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieşea din morminte şi care era stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat nici chiar cu un lanţ. 4 Fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe, dar rupsese lanţurile şi sfărâmase cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni. 5 Toată noaptea şi toată ziua era prin morminte sau prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre. 6 Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 şi a strigat cu glas tare:
– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!
8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!“
9 Isus l-a întrebat:
– Care-ţi este numele?
– Numele meu este „Legiune“[r], pentru că suntem mulţi, I-a răspuns el.
10 Şi Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ţinutul acela.[s]
11 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. 12 Duhurile necurate L-au rugat pe Isus:
– Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!
13 Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, şi s-a înecat în mare.
14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. Şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Când au ajuns la Isus şi l-au văzut pe cel care fusese demoniac şi avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac şi cu porcii le-au povestit totul. 17 Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.
18 În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El, 19 dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine!“[t] 20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapolis[u] cât de mult făcuse Isus pentru el. Şi toţi se minunau.
Vindecarea unei femei şi învierea unei fetiţe
21 Isus a traversat iarăşi marea (cu barca)[v]. Apoi, în timp ce era pe malul mării, s-a adunat la El o mare mulţime de oameni. 22 A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui 23 şi L-a rugat fierbinte: „Fetiţa mea este pe moarte. Vino şi pune-Ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!“ 24 Isus a plecat împreună cu el.
O mare mulţime de oameni Îl urma şi se îmbulzea în El. 25 Acolo era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge. 26 Ea îndurase multe din partea multor doctori şi cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. 27 Auzind despre Isus, a venit în mulţime, prin spate, şi s-a atins de haina Lui. 28 Căci îşi zicea: „Dacă aş putea să mă ating măcar de haina Lui, voi fi vindecată!“ 29 Imediat izvorul sângelui ei a secat şi ea a simţit în trup că fusese vindecată de boala ei.
30 Isus şi-a dat seama imediat că din El ieşise o putere şi, întorcându-Se spre mulţime, a întrebat:
– Cine s-a atins de hainele Mele?
31 Ucenicii I-au zis:
– Vezi că mulţimea se îmbulzeşte în Tine şi mai întrebi: „Cine M-a atins?“
32 El însă se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Atunci femeia, ştiind ce i se întâmplase, a venit înfricoşată şi tremurând, şi a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul. 34 Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“
35 În timp ce El vorbea, au venit câţiva din casa conducătorului sinagogii şi i-au zis acestuia: „Fiica ta este moartă. De ce-L mai deranjezi pe Învăţător?“ 36 Însă Isus, fără să ia în seamă cuvintele lor, i-a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede doar!“ 37 N-a dat voie nimănui să-L însoţească în afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. 38 Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo multă larmă şi pe cei ce plângeau şi boceau zgomotos. 39 El a intrat şi le-a zis: „De ce faceţi atâta larmă şi plângeţi? Copilul nu este mort, ci doarme!“ 40 Ei însă râdeau de El. Isus i-a scos pe toţi afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era copilul. 41 A apucat copilul de mână şi i-a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă[w]: „Fetiţo, ţie îţi zic, scoală-te!“ 42 Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să meargă; ea era în vârstă de doisprezece ani. Atunci[x] ei au înmărmurit de tot. 43 Isus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva să mănânce.
Necredinţa celor din Nazaret
6 Isus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat.
Footnotes
- Marcu 3:14 Cele mai multe mss nu conţin aceste cuvinte, însă ele apar în cele mai importante mss
- Marcu 3:16 Unele mss nu conţin aceste cuvinte, însă ele apar în cele mai importante mss
- Marcu 3:18 Bartolomeu (aram.: fiul lui Tolmai) poate fi un alt nume al lui Natanael, care nu este menţionat aici
- Marcu 3:18 Gr.: cananitul, însă termenul nu se referă la Cana, ci derivă din termenul aramaic pentru zel, indicând faptul că probabil Simon a aparţinut grupării zeloşilor/zeloţilor, o grupare revoluţionară care se opunea în mod violent stăpânirii romane; posibil ca termenul să indice doar temperamentul zelos al lui Simon
- Marcu 3:22 Unele mss conţin Beezebul; VUL, Siriacă: Beelzebub, probabil pe baza lui 2 Regi 1:2. Beelzebul este forma grecească a epitetului Baal-Zebul (Prinţul Baal); Beelzebub este forma grecească a lui Baal-Zebub (Domnul Muştelor), o parodiere, de fapt, a lui Baal-Zebul; în Mt. 12:24 Beelzebul este considerat căpetenia demonilor, numele acesta ajungând să fie folosit pentru Satan
- Marcu 3:23 Gr.: parabole (ebr.: maşal). A nu se confunda cu alegoria: în pilde accentul cade pe ideea principală, care este explicată, iar în alegorie fiecare element primeşte un sens figurat, care trebuie explicat; peste tot în carte
- Marcu 3:23 Vezi nota de la 1:13; şi în v. 26
- Marcu 3:31 Vezi v. 21 pentru motivul cu care Isus era căutat de mama şi fraţii Săi
- Marcu 3:32 Multe mss importante nu conţin aceste cuvinte
- Marcu 4:11 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg
- Marcu 4:12 Vezi Is. 6:9-10
- Marcu 4:15 Vezi nota de la 1:13
- Marcu 4:31 Dintre cele ce erau cunoscute de gospodarii din Canaan
- Marcu 4:32 Se cunoşteau două soiuri de plante de muştar, una de aproximativ 3 m şi alta de aproximativ 7,5 m
- Marcu 4:33 Sau: să-l priceapă
- Marcu 4:37 Situată într-o depresiune, la 200 m sub nivelul mării, şi înconjurată de munţi, M. Galileii este expusă la furtuni puternice, datorită întâlnirii dintre curenţii mai reci dinspre M. Mediterană şi cei mai calzi dinspre SE M. Galileii
- Marcu 5:1 Majoritatea mss mai târzii conţin gadareni, probabil pe baza lui Mt. 8:28; alte mss conţin ghergheseni, iar altele gheraseni, de la oraşul principal al regiunii, Gherasa, situat la aproximativ 50 km de ţărm (vezi şi Lc. 8:27); teritoriul era locuit de neevrei (vezi Is. 65:1)
- Marcu 5:9 O legiune romană era un contingent militar format din 6.000 de soldaţi; şi în v. 15
- Marcu 5:10 Vezi Lc. 8:31 şi nota
- Marcu 5:19 Spre deosebire de 1:44 sau 5:43, acest om este chiar îndemnat să povestească ceea ce i s-a întâmplat; ne aflăm într-un teritoriu cu populaţie majoritar neevreiască, unde nu exista pericolul ca lucrarea lui Isus să fie greşit înţeleasă, ca fiind una de natură politică
- Marcu 5:20 Sau: Cele Zece Oraşe, o ligă formată din zece cetăţi elenistice, nouă dintre ele situate la est de Iordan
- Marcu 5:21 Unele mss nu conţin aceste cuvinte, probabil pe baza lui Lc. 8:40
- Marcu 5:41 Faptul că evanghelistul traduce termenii ebraici sau aramaici indică faptul că evanghelia pe care a scris-o le-a fost adresată mai întâi neevreilor
- Marcu 5:42 Unele mss, nu dintre cele mai importante, nu conţin acest cuvânt, care se poate traduce şi cu imediat, termen caracteristic vocabularului lui Marcu (vezi nota de la 1:12)
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.