Marcu 11:1-16:17

Nouă Traducere În Limba Română

Intrarea triumfală în Ierusalim

11 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat, ² spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el, veţi găsi legat un măgăruş pe care nu a încălecat încă nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! ³ Dacă vă va zice cineva: «De ce faceţi aceasta?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el. Şi imediat îl va trimite înapoi aici.»“ ⁴ Ei s-au dus, au găsit măgăruşul legat lângă uşă, afară în stradă, şi l-au dezlegat. ⁵ Cei care stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceţi de dezlegaţi măgăruşul?“ ⁶ Ei le-au zis aşa cum le spusese Isus şi aceştia i-au lăsat să plece. ⁷ Au adus măgăruşul la Isus, şi-au pus hainele peste el, iar Isus S-a aşezat deasupra lui. ⁸ Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum,^[a] iar alţii presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. ⁹ Cei care mergeau înainte şi cei care-L urmau strigau:

Isus curăţă Templul

¹¹ A intrat în Ierusalim, în Templu, s-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile şi, pentru că era deja seara târziu, S-a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.

¹² În ziua următoare, după ce au ieşit din Betania, lui Isus I s-a făcut foame. ¹³ A văzut de departe un smochin care avea frunze şi S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. ¹⁴ Atunci i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni roade din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceasta.

¹⁵ Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu^[e] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei ¹⁶ şi nu lăsa pe nimeni să ducă vreo marfă^[f] prin Templu. ¹⁷ El îi învăţa şi le zicea: „Oare nu este scris:

Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“^[h]

¹⁸ Conducătorii preoţilor şi cărturarii au auzit lucrul acesta şi căutau o modalitate să-L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulţime era uimită de învăţătura Lui. ¹⁹ Şi ori de câte ori se făcea târziu, Isus şi ucenicii Lui^[i] ieşeau afară din cetate.

Smochinul uscat. Puterea credinţei

²⁰ Dimineaţa, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. ²¹ Petru şi-a amintit ce se întâmplase şi i-a zis:

– Rabbi^[j], iată că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!

²² Isus a răspuns:

– Aveţi credinţă în Dumnezeu! ²³ Adevărat^[k] vă spun că dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“ şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că ceea ce spune se va întâmpla, i se va da întocmai! ²⁴ De aceea vă spun că toate lucrurile pe care le cereţi atunci când vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit şi ele vi se vor da. ²⁵ Şi când staţi în picioare rugându-vă, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile. ²⁶ (Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre.)^[l]

Autoritatea lui Isus

²⁷ Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoţilor, cărturarii şi bătrânii ²⁸ şi L-au întrebat:

– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate ca să le faci?

²⁹ Isus le-a răspuns:

– Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-Mi, şi vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. ³⁰ Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!

³¹ Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?». ³² Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulţime, fiindcă toţi considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.

³³ Aşa că I-au răspuns lui Isus:

– Nu ştim!

Atunci şi Isus le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

12 Apoi a început să le vorbească în pilde:

⁹ Aşadar, ce va face stăpânul viei? Va veni şi-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. ¹⁰ N-aţi citit acest loc din Scriptură unde scrie:

¹² Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus pilda. Aşa că L-au lăsat şi au plecat.

Tributul datorat Cezarului

¹³ I-au trimis la El pe câţiva dintre farisei şi dintre irodieni^[o] ca să-L prindă în cursă cu vorba. ¹⁴ Ei au venit şi I-au zis:

– Învăţătorule, ştim că eşti corect, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa omului, ci îi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim tribut Cezarului^[p] sau nu? Să plătim sau să nu plătim?

¹⁵ El însă, înţelegând ipocrizia lor, le-a zis:

– De ce Mă puneţi la încercare? Aduceţi-Mi un denar^[q], să-l văd!

¹⁶ Ei I-au adus. Isus i-a întrebat:

– Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?

– Ale Cezarului, I-au răspuns ei.

¹⁷ Isus le-a zis:

– Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!^[r]

Ei au rămas uimiţi de El.

Despre înviere

¹⁸ Au venit la El saducheii^[s], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

¹⁹ – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.^{[t] 20} Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să lase vreun urmaş. ²¹ Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar şi el a murit fără să lase vreun urmaş. Aşa s-a întâmplat şi cu al treilea. ²² Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat vreun urmaş. Femeia a murit ultima dintre toţi. ²³ La înviere, (când se vor scula,)^[u] soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

²⁴ Isus le-a răspuns:

– Oare nu vă rătăciţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? ²⁵ Căci atunci când se vor scula din morţi, nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. ²⁶ Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, n-aţi citit în cartea lui Moise, acolo unde scrie despre tufiş, cum i-a vorbit Dumnezeu şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“^[v]? ²⁷ El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii! Sunteţi foarte rătăciţi!

Cea mai mare poruncă

²⁸ Unul dintre cărturari venise şi-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat:

– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?

²⁹ Isus i-a răspuns:

– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.^{[w] 30} Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“^[x] (Aceasta este cea dintâi poruncă.)^{[y] 31} Iar a doua este următoarea: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.“^[z] Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.

³² Cărturarul I-a zis:

– Bine, Învăţătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, şi anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El ³³ şi că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea şi cu toată puterea şi a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuţi este mult mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.

³⁴ Când a văzut Isus că răspunsese cu înţelepciune, i-a zis:

– Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.

Şi nimeni nu mai îndrăznea să-i pună vreo întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

³⁵ În timp ce dădea învăţătură în Templu, Isus a întrebat:

– Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? ³⁶ David însuşi, în Duhul Sfânt, spune:

³⁷ David însuşi Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

Mulţimea cea mare Îl asculta cu plăcere.

³⁸ În învăţătura Lui, spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, să fie salutaţi prin pieţe ³⁹ şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. ⁴⁰ Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Văduva săracă şi dărnicia ei

⁴¹ S-a aşezat în faţa vistieriei^[ac] Templului şi se uita cum punea mulţimea bani în vistierie. Mulţi din cei bogaţi puneau mult. ⁴² A venit şi o văduvă săracă şi a pus două lepta^[ad], care fac un codrantes^[ae].

⁴³ Isus i-a chemat pe ucenicii Lui şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi cei care au pus în vistierie, ⁴⁴ pentru că toţi au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“

Semne ale sfârşitului

13 După ce a ieşit din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:

– Învăţătorule, iată ce pietre^[af] şi ce clădiri!

² Isus i-a răspuns:

– Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat!^[ag]

³ Apoi S-a aşezat pe Muntele Măslinilor, în dreptul Templului şi, în timp ce erau doar ei singuri, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat:

⁴ – Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?

⁵ Isus a început să le vorbească astfel:

– Vedeţi să nu vă înşele cineva! ⁶ Vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi vor înşela astfel pe mulţi. ⁷ Când veţi auzi de războaie şi veşti de războaie, să nu vă neliniştiţi! Aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁸ Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Vor fi cutremure în diverse locuri şi va fi foamete. Dar acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. ⁹ Luaţi seama la voi înşivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor^[ah] şi veţi fi bătuţi în sinagogi. Veţi fi puşi să staţi înaintea guvernatorilor şi înaintea regilor din pricina Mea, ca să fiţi mărturie înaintea lor. ¹⁰ Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie vestită la toate neamurile. ¹¹ Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi dinainte cu privire la ceea ce veţi vorbi, ci spuneţi ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. ¹² Fratele îl va trăda şi-l va da la moarte pe fratele său, iar tatăl pe copilul său; copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor da la moarte. ¹³ Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

¹⁴ Când veţi vedea „urâciunea pustiirii“^[ai] stând acolo unde n-ar trebui – cel ce citeşte, să înţeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă în munţi! ¹⁵ Cel ce va fi pe acoperişul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-şi ia ceva din ea, ¹⁶ iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina! ¹⁷ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ¹⁸ Rugaţi-vă să nu se întâmple iarna. ¹⁹ Căci în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare cum n-a mai fost de la începutul creaţiei, pe care a făurit-o Dumnezeu, şi până acum, şi nici nu va mai fi! ²⁰ Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat numărul zilelor, nici un om n-ar fi scăpat; dar, din pricina celor aleşi, pe care El i-a ales, El a scurtat numărul zilelor. ²¹ Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, este acolo!“, să nu credeţi! ²² Căci se vor ridica cristoşi falşi şi profeţi falşi şi vor face semne şi minuni, pentru a-i înşela, dacă este posibil, pe cei aleşi. ²³ Voi însă păziţi-vă; v-am spus mai dinainte toate lucrurile!

²⁴ Dar în zilele acelea, după necazul acela,

²⁶ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori^[ak], cu mare putere şi slavă. ²⁷ Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

²⁸ Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa lui devine deja fragedă şi încep să apară frunzele, ştiţi că vara este aproape. ²⁹ Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că El^[al] este aproape, este chiar la uşi. ³⁰ Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³¹ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

Îndemn la veghere

³² Dar despre ziua sau ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. ³³ Fiţi atenţi! Vegheaţi!^[am] Căci nu ştiţi când va sosi vremea.

³⁵ Vegheaţi deci pentru că nu ştiţi când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa^[an] – ³⁶ şi să nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! ³⁷ Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheaţi!

Uneltire împotriva lui Isus

14 Peste două zile era Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate prin care să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. ² Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“

Ungerea lui Isus la Betania

³ În timp ce se afla în Betania, luând masa în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru şi a turnat parfumul pe capul lui Isus.

⁴ Unii au fost indignaţi şi au zis între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? ⁵ Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari^[ao], iar banii să fie daţi săracilor!“ Şi o mustrau pe femeie cu asprime.

⁶ Însă Isus a zis: „Lăsaţi-o în pace! De ce-i cauzaţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! ⁷ Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! ⁸ Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. ⁹ Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“

Trădarea lui Iuda

¹⁰ Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoţilor ca să-L dea pe mâna lor. ¹¹ Ei s-au bucurat când au auzit aceasta şi i-au promis că-i vor da bani. Şi el a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor.

Masa pascală

¹² În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfeşte mielul de Paşte,^[ap] ucenicii Lui L-au întrebat:

– Unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?

¹³ El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate şi le-a zis:

– Duceţi-vă în cetate şi acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmaţi-l, ¹⁴ şi acolo unde va intra el, spuneţi stăpânului casei astfel: „Învăţătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ ¹⁵ El vă va arăta sus o cameră mare şi gata aranjată. Acolo să faceţi pregătirile pentru noi!

¹⁶ Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.

Descoperirea trădătorului

¹⁷ Când s-a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece. ¹⁸ În timp ce erau la masă şi mâncau, Isus a zis:

– Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda.

¹⁹ Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe, unul câte unul:

– Nu cumva sunt eu?

²⁰ El le-a răspuns:

– Este unul din cei doisprezece, care pune mâna în castron împreună cu Mine.^{[aq] 21} Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!

Cina Domnului

²² În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi! Acesta este trupul Meu.“ ²³ Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri^[ar], l-a dat ucenicilor şi toţi au băut din el. ²⁴ Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului^[as], care este vărsat pentru mulţi. ²⁵ Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.“ ²⁶ După ce au cântat psalmii,^[at] s-au dus spre Muntele Măslinilor.

²⁷ Isus le-a zis:

– Toţi vă veţi poticni, pentru că este scris:

²⁸ Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.

Isus prezice lepădarea lui Petru

²⁹ Petru I-a răspuns:

– Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu mă voi poticni!

³⁰ Isus i-a zis:

– Adevărat îţi spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte de al doilea cântat al cocoşului,^[av] te vei lepăda de Mine de trei ori!

³¹ Dar Petru a răspuns şi mai convins:

– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, eu tot nu mă voi lepăda de Tine!

Şi toţi au spus la fel.

Ghetsimani

³² Apoi au venit într-un loc numit Ghetsimani şi Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Staţi jos aici, în timp ce Eu mă rog!“ ³³ I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să fie neliniştit şi să se mâhnească. ³⁴ El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi!“

³⁵ S-a depărtat puţin, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. ³⁶ El zicea: „Abba^[aw], Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul^[ax] acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“

³⁷ Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: „Simone, dormi?! N-ai putut veghea nici măcar o oră? ³⁸ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă.“

³⁹ S-a îndepărtat şi s-a rugat din nou, spunând aceleaşi cuvinte. ⁴⁰ A venit iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.

⁴¹ Când a venit a treia oară, le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoşilor. ⁴² Sculaţi-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!“

Arestarea lui Isus

⁴³ Şi imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, împreună cu o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor, de către cărturari şi de către bătrâni.

⁴⁴ Trădătorul le dăduse următorul semn: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi şi să-L luaţi sub pază!“ ⁴⁵ Când a venit, s-a îndreptat imediat spre Isus şi I-a zis: „Rabbi!“^[ay] Şi L-a sărutat. ⁴⁶ Atunci ei au pus mâna pe Isus şi L-au arestat. ⁴⁷ Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i o ureche.

⁴⁸ Isus le-a zis: „Aţi ieşit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar^[az]? ⁴⁹ În fiecare zi eram cu voi în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! Însă fie ca Scripturile să fie împlinite!“ ⁵⁰ Toţi L-au părăsit şi au fugit.

⁵¹ Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. L-au prins şi pe el, ⁵² dar el şi-a lăsat pânza de in şi a fugit dezbrăcat.

Isus înaintea Sinedriului

⁵³ Pe Isus L-au dus la marele preot, iar acolo s-au adunat toţi conducătorii preoţilor, bătrânii şi cărturarii. ⁵⁴ Petru L-a urmat de la distanţă până în curtea marelui preot. S-a aşezat împreună cu gărzile şi se încălzea la foc.

⁵⁵ Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu^[ba] căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte, dar n-au găsit, ⁵⁶ pentru că, deşi mulţi dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.

⁵⁷ Unii s-au ridicat şi au depus împotriva Lui o mărturie falsă, spunând: ⁵⁸ „Noi L-am auzit zicând: «Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, şi în trei zile voi construi un altul, care nu va fi făcut de mâna omului.»“ ⁵⁹ Dar nici măcar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturia lor. ⁶⁰ Marele preot s-a ridicat, în mijloc, şi L-a întrebat pe Isus:

– Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?

⁶¹ Dar El tăcea şi nu răspundea nimic.^[bb] Marele preot L-a întrebat din nou:

– Eşti Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?

⁶² Isus a răspuns:

– Sunt.

⁶³ Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis:

– Ce nevoie mai avem de martori?! ⁶⁴ Aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi?

Toţi L-au condamnat considerând că este vinovat şi vrednic de moarte. ⁶⁵ Unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L lovească şi să-I zică: „Profeţeşte!“, iar gărzile L-au luat la palme.

Lepădarea lui Petru

⁶⁶ În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot ⁶⁷ şi când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el şi a zis:

– Şi tu erai cu Isus nazarineanul!

⁶⁸ Însă el s-a lepădat zicând:

– Nu ştiu, nici nu înţeleg despre ce vorbeşti!

A ieşit afară, în faţa porţii, (şi atunci a cântat cocoşul)^[bd].

⁶⁹ Slujnica l-a văzut şi a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre ei!“ ⁷⁰ Însă el s-a lepădat din nou. După puţin timp, cei ce stăteau acolo i-au zis din nou lui Petru:

– Cu siguranţă eşti unul dintre ei, căci eşti galileean!

⁷¹ Dar el a început să se blesteme şi să jure zicând:

– Nu-L cunosc pe acest om despre care vorbiţi!

⁷² Şi imediat a cântat cocoşul a doua oară. Atunci Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de al doilea cântat al cocoşului te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Şi a început să plângă.^[be]

Isus înaintea lui Pilat

15 Dis-de-dimineaţă, conducătorii preoţilor au ţinut imediat sfat împreună cu bătrânii, cărturarii Legii şi întreg Sinedriul^[bf]. L-au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat^[bg]. ² Pilat L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

³ Conducătorii preoţilor Îl acuzau de multe lucruri. ⁴ Pilat L-a întrebat din nou:

– Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei!

⁵ Dar, spre mirarea lui Pilat, Isus n-a mai răspuns nimic.

⁶ Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un prizonier pe care-l cereau ei. ⁷ Era unul numit Baraba, închis împreună cu răsculaţii care săvârşiseră o crimă în timpul răscoalei. ⁸ Mulţimea a venit şi a început să-i ceară lui Pilat să facă ceea ce făcea de obicei. ⁹ Pilat i-a întrebat:

– Vreţi să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor?

¹⁰ Căci el înţelesese că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoţilor pe mâna lui.

¹¹ Însă conducătorii preoţilor au stârnit mulţimea să ceară să le elibereze mai bine pe Baraba. ¹² Pilat i-a întrebat iarăşi:

– Şi atunci ce (doriţi)^[bh] să fac cu (Cel pe Care-L numiţi)^[bi] Împăratul iudeilor?

¹³ Ei au strigat din nou:

– Răstigneşte-L!

¹⁴ Pilat i-a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau şi mai tare:

– Răstigneşte-L!

¹⁵ Şi astfel, Pilat, vrând să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască,^[bj] L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldaţi

¹⁶ Soldaţii L-au dus în curtea palatului, adică în pretoriu^[bk], şi au chemat toată cohorta^[bl]. ¹⁷ L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, au împletit o coroană de spini şi I-au aşezat-o pe cap. ¹⁸ Şi au început să-L salute zicând: „Salutare, Împărate al iudeilor!“^{[bm] 19} Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau şi se puneau în genunchi, închinându-I-se. ²⁰ După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantia purpurie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus afară să-L răstignească.

Răstignirea

²¹ Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, şi anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. ²² L-au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“^[bn]. ²³ I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă,^[bo] dar El nu l-a luat.^{[bp] 24} După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi pentru ele,^[bq] ca să ştie cine ce să ia.

²⁵ Era ceasul al treilea^[br] când L-au răstignit. ²⁶ Au pus o inscripţie cu următoarea acuzaţie împotriva Lui: „Împăratul iudeilor“. ²⁷ Au răstignit cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui. ²⁸ (Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“)^{[bs] 29} Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap şi ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, ³⁰ salvează-Te pe Tine Însuţi şi dă-Te jos de pe cruce!“

³¹ Tot aşa Îl batjocoreau între ei şi conducătorii preoţilor împreună cu cărturarii, zicând: „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! ³² «Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!“ Cei care erau răstigniţi împreună cu El Îl batjocoreau şi ei.

Moartea lui Isus

³³ Când a venit ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.^{[bt] 34} Şi la ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“^[bu]

³⁵ Unii din cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Iată că-l strigă pe Ilie!“

³⁶ Cineva a alergat şi a umplut un burete cu vin acru^[bv], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L dea jos!“

³⁷ Isus a scos un strigăt puternic şi Şi-a dat suflarea.

³⁸ Atunci draperia^[bw] Templului a fost despicată în două, de sus până jos. ³⁹ Când centurionul^[bx] care se afla în faţa lui Isus a văzut cum^[by] Şi-a dat suflarea, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui^[bz] Dumnezeu!“

⁴⁰ Acolo erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau şi Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov cel tânăr şi a lui Iose^[ca] – şi Salome, ⁴¹ care Îl urmaseră pe Isus şi-I slujiseră atunci când se afla în Galileea. Şi mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus

⁴² Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, ⁴³ Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu^[cb], care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat şi să-i ceară trupul lui Isus. ⁴⁴ Pilat s-a mirat că murise deja şi l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă a murit de mult timp. ⁴⁵ El s-a lămurit de la centurion de lucrul aceasta şi apoi i-a dăruit lui Iosif trupul lui Isus. ⁴⁶ Iosif a cumpărat o pânză de in, apoi I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă şi a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. ⁴⁷ Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, au văzut unde fusese pus.

Învierea lui Isus

16 După ce a trecut Sabatul, Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov – şi Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să-L ungă. ² Şi, în prima zi după Sabat, foarte de dimineaţă, în timp ce răsărea soarele, s-au dus la mormânt. ³ Ele îşi ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“

⁴ Însă când s-au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită. ⁵ Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într-o robă albă, şezând în partea dreaptă, şi s-au speriat.

⁶ Însă el le-a zis: „Nu vă speriaţi! Voi Îl căutaţi pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit! A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde-L puseseră! ⁷ Dar duceţi-vă şi spuneţi-le ucenicilor Lui şi lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veţi vedea, aşa cum v-a spus!“

⁸ Ele au ieşit afară şi au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur şi de uimire. Şi n-au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.^[cc]

^{[cd] 9} (Când Isus a înviat, în dimineaţa primei zile de după Sabat, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. ¹⁰ Ea s-a dus şi i-a anunţat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau şi plângeau. ¹¹ Dar când aceştia au auzit că trăieşte şi că fusese văzut de ea, n-au crezut.

¹² După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S-a arătat sub o altă înfăţişare. ¹³ Aceştia s-au dus şi i-au anunţat pe ceilalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.

¹⁴ Mai târziu, li S-a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i-a mustrat pentru necredinţa şi pentru inima lor împietrită, fiindcă nu i-au crezut pe cei care L-au văzut înviat.

¹⁵ Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi vestiţi Evanghelia la orice făptură! ¹⁶ Cel care va crede şi va fi botezat, va fi mântuit, dar cel care nu va crede, va fi condamnat. ¹⁷ Semnele care-i vor însoţi pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor scoate demoni, vor vorbi în limbi noi,