Marcu 13-15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Dărâmarea Ierusalimului şi venirea Fiului omului

13 Când a ieşit^(A) Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!” ² Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu^(B) va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” ³ Apoi a şezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte: ⁴ „Spune-ne^(C) când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?” ⁵ Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă^(D) să nu vă înşele cineva. ⁶ Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi. ⁷ Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁸ Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste^(E) lucruri vor fi începutul durerilor. ⁹ Luaţi seama^(F) la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie. ¹⁰ Mai^(G) întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. ¹¹ Când^(H) vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci^(I) Duhul Sfânt. ¹² Fratele va^(J) da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. ¹³ Veţi^(K) fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine^(L) va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

Îndemn la veghere

¹⁴ Când^(M) veţi vedea urâciunea pustiirii stând^(N) acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă –, atunci cei^(O) ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi. ¹⁵ Cine va fi pe acoperişul casei să nu se pogoare şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. ¹⁶ Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. ¹⁷ Vai^(P) de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! ¹⁸ Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. ¹⁹ Pentru că^(Q) în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi şi cum nici nu va mai fi vreodată. ²⁰ Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa, dar le-a scurtat din pricina celor aleşi. ²¹ Dacă vă va zice cineva atunci^(R): ‘Iată, Hristosul este aici’ sau ‘Iată-L acolo’, să nu-l credeţi. ²² Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. ²³ Păziţi-vă^(S); iată că vi le-am spus toate dinainte. ²⁴ Dar, în^(T) zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, ²⁵ stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. ²⁶ Atunci^(U) se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. ²⁷ Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. ²⁸ Luaţi^(V) învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape. ²⁹ Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. ³⁰ Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. ³¹ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele^(W) Mele nu vor trece. ³² Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. ³³ Luaţi seama^(X), vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va veni vremea aceea. ³⁴ Se^(Y) va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze. ³⁵ Vegheaţi^(Z) dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. ³⁶ Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. ³⁷ Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheaţi!’”

Sfatul împotriva lui Isus

14 După două^(AA) zile era Praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare. ² Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod”.

Mirul turnat pe capul lui Isus

³ Pe^(AB) când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. ⁴ Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? ⁵ Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei^[a] şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. ⁶ Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace. De ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine, ⁷ căci pe^(AC) săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. ⁸ Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru îngropare. ⁹ Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” ¹⁰ Iuda^(AD) Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus. ¹¹ Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor.

Prăznuirea Paştelor

¹² În^(AE) ziua dintâi a Praznicului Azimilor, când jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis:

„Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci Paştele?”

¹³ El a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate. Acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un urcior cu apă, mergeţi după el. ¹⁴ Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?»’ ¹⁵ Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata; acolo să pregătiţi pentru noi.” ¹⁶ Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. ¹⁷ Seara^(AF), Isus a venit cu cei doisprezece. ¹⁸ Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde”. ¹⁹ Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” ²⁰ „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „şi anume cel ce întinge mâna cu Mine în blid. ²¹ Fiul omului^(AG), negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.”

Cina cea de taină

²² Pe când^(AH) mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” ²³ Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat şi au băut toţi din el. ²⁴ Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. ²⁵ Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”

Înştiinţarea lui Petru

²⁶ După ce^(AI) au cântat cântările de laudă, au ieşit în Muntele Măslinilor. ²⁷ Isus^(AJ) le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ‘Voi bate^(AK) Păstorul, şi oile vor fi risipite’. ²⁸ Dar, după^(AL) ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” ²⁹ Petru^(AM) i-a zis: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea”. ³⁰ Şi Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori”. ³¹ Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine”. Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.

Ghetsimani

³² S-au^(AN) dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până Mă voi ruga”. ³³ A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare. ³⁴ El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare^(AO) de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!” ³⁵ Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela. ³⁶ El zicea: „Ava^(AP)– adică ‘Tată’ –, Ţie toate^(AQ) lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi^(AR) facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.” ³⁷ Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? ³⁸ Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul^(AS) este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” ³⁹ S-a dus iarăşi şi S-a rugat, zicând aceleaşi cuvinte. ⁴⁰ Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă. ⁴¹ În sfârşit, a venit a treia oară şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Destul! A^(AT) venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor. ⁴² Sculaţi-vă^(AU); haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”

Prinderea lui Isus

⁴³ Şi^(AV) îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni. ⁴⁴ Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să-L duceţi sub pază”. ⁴⁵ Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult. ⁴⁶ Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus şi L-au prins. ⁴⁷ Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea. ⁴⁸ Isus^(AW) a luat cuvântul şi le-a zis: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. ⁴⁹ În toate zilele am fost la voi şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să^(AX) se împlinească Scripturile.” ⁵⁰ Atunci^(AY), toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. ⁵¹ După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el, ⁵² dar el şi-a lăsat învelitoarea şi a fugit în pielea goală.

Isus osândit de Sinedriu

⁵³ Pe^(AZ) Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi cărturarii. ⁵⁴ Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot, a şezut jos împreună cu aprozii şi se încălzea la para focului. ⁵⁵ Preoţii^(BA) cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna. ⁵⁶ Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. ⁵⁷ Unii s-au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui şi au zis: ⁵⁸ „Noi L-am auzit zicând: ‘Eu^(BB) voi strica Templul acesta, făcut de mâini omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omeneşti’.” ⁵⁹ Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor. ⁶⁰ Atunci^(BC), marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?” ⁶¹ Isus^(BD) tăcea şi nu răspundea nimic. Marele^(BE) preot L-a întrebat iarăşi şi I-a zis: „Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” ⁶² „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Şi^(BF) veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” ⁶³ Atunci, marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? ⁶⁴ Aţi auzit hula. Ce vi se pare?” Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea. ⁶⁵ Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Proroceşte!” Iar aprozii L-au primit în palme.

Tăgăduirea lui Petru

⁶⁶ Pe^(BG) când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. ⁶⁷ Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat ţintă la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!” ⁶⁸ El s-a lepădat şi a zis: „Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici”. Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul. ⁶⁹ Când^(BH) l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia”. ⁷⁰ Şi el s-a lepădat din nou. După^(BI) puţină vreme, cei ce stăteau acolo au zis iarăşi lui Petru: „Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia, căci^(BJ) eşti galileean şi graiul tău seamănă cu al lor”. ⁷¹ Atunci, el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiţi!” ⁷² Îndată^(BK) a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori”. Şi, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.

Isus înaintea lui Pilat

15 Dimineaţa^(BL), preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat. ² Pilat^(BM) L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. ³ Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. ⁴ Pilat^(BN) L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!” ⁵ Isus^(BO) n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

Hotărârea de moarte întărită

⁶ La^(BP) fiecare Praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei. ⁷ În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui din pricina unui omor pe care-l săvârşiseră într-o răscoală. ⁸ Norodul s-a suit şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. ⁹ Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” ¹⁰ Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. ¹¹ Dar preoţii^(BQ) cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba. ¹² Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?” ¹³ Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!” ¹⁴ „Dar ce rău a făcut?” le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!” ¹⁵ Pilat^(BR) a vrut să facă pe placul norodului şi le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. ¹⁶ Ostaşii^(BS) au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. ¹⁷ L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. ¹⁸ Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” ¹⁹ Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. ²⁰ După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

²¹ Au^(BT) silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus. ²² Şi^(BU) au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: „Locul căpăţânii”. ²³ I-au^(BV) dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. ²⁴ După ce L-au răstignit, I-au^(BW) împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. ²⁵ Când L-au răstignit, era^(BX) ceasul al treilea. ²⁶ Deasupra Lui era scrisă^(BY) vina Lui: „Împăratul iudeilor”. ²⁷ Împreună^(BZ) cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui. ²⁸ Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: „A^(CA) fost pus în numărul celor fărădelege”.

Batjocurile trecătorilor

²⁹ Trecătorii^(CB) îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: „Uă! Tu, care strici Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, ³⁰ mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pogoară-Te de pe cruce!” ³¹ Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii, îşi băteau joc de El între ei şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine Însuşi nu Se poate mântui! ³² Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!” Cei^(CC) răstigniţi împreună cu El, de asemenea, îşi băteau joc de El.

Moartea lui Isus

³³ La ceasul^(CD) al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. ³⁴ Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli^(CE), Eli, lama sabactani” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” ³⁵ Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: „Iată, cheamă pe Ilie!” ³⁶ Şi unul din ei a alergat^(CF) de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat^(CG) să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!” ³⁷ Dar^(CH) Isus a scos un strigăt tare şi Şi-a dat duhul. ³⁸ Perdeaua^(CI) dinăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos. ³⁹ Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, când a văzut^(CJ) că Şi-a dat astfel duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” ⁴⁰ Acolo^(CK) erau şi nişte femei care priveau de^(CL) departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome, ⁴¹ care, pe când era El în Galileea, mergeau^(CM) după El şi-I slujeau, şi multe alte femei care se suiseră împreună cu El în Ierusalim.

Îngroparea lui Isus

⁴² Când^(CN) s-a înserat, fiindcă era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului, ⁴³ a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta^(CO) Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. ⁴⁴ Pilat s-a mirat că murise aşa de curând. A chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult. ⁴⁵ După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. ⁴⁶ Şi^(CP) Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. ⁴⁷ Maria Magdalena şi Maria mama lui Iose se uitau unde-L puneau.