Despre divorţ

10 Apoi a plecat de acolo şi a venit în regiunea Iudeii (şi)[a] dincolo de Iordan. Mulţimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, după cum Îi era obiceiul, a început iarăşi să-i înveţe.

Nişte farisei au venit la El ca să-L pună la încercare şi L-au întrebat:

– Are voie un bărbat să divorţeze de soţia lui?

Isus i-a întrebat:

– Ce v-a poruncit Moise?

Ei I-au răspuns:

– Moise a dat voie ca bărbatul să-i scrie soţiei o carte de despărţire şi s-o lase să plece.

Dar Isus le-a zis:

– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă, însă la începutul creaţiei Dumnezeu „i-a făcut bărbat şi femeie“[b]. „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama (şi se va uni cu soţia lui)[c], iar cei doi vor deveni un singur trup.“[d] Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup! Deci, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

10 În casă, ucenicii L-au întrebat cu privire la aceasta. 11 El le-a zis: „Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu altcineva, comite adulter împotriva ei. 12 Şi dacă o soţie divorţează de bărbatul ei şi se căsătoreşte cu altcineva, comite adulter.“

Isus şi copilaşii

13 I-au adus nişte copilaşi, ca să se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat pe cei care i-au adus. 14 Isus însă, când a văzut acest lucru, s-a indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15 Adevărat vă spun că oricine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“ 16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat punându-Şi mâinile peste ei.

Isus şi tânărul bogat

17 Chiar când pornea la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat:

– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

18 Isus i-a răspuns:

– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiţi adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu înşeli“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“[e]

20 El I-a spus:

– Învăţătorule, pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea.

21 Privindu-l, Isus l-a iubit şi i-a zis:

– Îţi lipseşte un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează-Mă!

22 Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe posesiuni.

23 Isus a privit în jur şi le-a zis ucenicilor Săi:

– Cât de greu va fi pentru cei bogaţi să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

24 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus le-a zis iarăşi:

– Copii, cât de greu este (pentru cei ce se încred în bogăţii)[f] să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.

26 Ei au rămas foarte uimiţi şi se întrebau între ei: „Atunci cine poate fi mântuit?“

27 Isus i-a privit şi a zis:

– Este imposibil pentru oameni, dar nu şi pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

28 Petru a început să-I zică:

– Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.

29 Isus a răspuns:

– Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii sau ogorul de dragul Meu şi de dragul Evangheliei 30 şi care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în vremea aceasta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, împreună cu persecuţii, iar în veacul care vine – viaţă veşnică. 31 Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

32 Ei erau pe drum şi se îndreptau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau neliniştiţi, iar cei care-L urmau erau speriaţi. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33 „Iată că ne suim spre Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoţilor şi a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da pe mâna neamurilor, 34 care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui şi-L vor omorî. Dar după trei zile va învia.“

Cererea fiilor lui Zebedei

35 Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El şi I-au zis:

– Învăţătorule, vrem să faci pentru noi orice-Ţi vom cere.

36 Isus i-a întrebat:

– Ce vreţi să fac pentru voi?

37 Ei I-au răspuns:

– Dă-ne voie să şedem unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în slava Ta.

38 Isus le-a zis:

– Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl beau Eu[g] sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu[h]?

39 – Putem! au răspuns ei.

Isus le-a zis:

– Veţi bea paharul pe care-l voi bea Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40 dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ţine de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.

41 Ceilalţi zece, când au auzit, au început să fie indignaţi de Iacov şi Ioan. 42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi domnitorii neamurilor fac pe stăpânii cu ele, iar mai marii lor se poartă cu tiranie cu ele. 43 Între voi să nu fie aşa! Ci oricine vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru, 44 iar cel ce vrea să fie primul între voi trebuie să devină sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“

Vindecarea orbului Bartimeu

46 Au ajuns în Ierihon. Când a ieşit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui şi cu o mulţime destul de mare de oameni, un cerşetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, şedea lângă drum. 47 Când a auzit el că trece Isus din Nazaret, a început să strige:

– Fiul lui David[i], Isuse, ai milă de mine!

48 Mulţi îl mustrau spunându-i să tacă, dar el striga şi mai tare:

– Fiul lui David, ai milă de mine!

49 Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!“ Ei l-au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte! Ridică-te, căci te cheamă!“ 50 El şi-a aruncat haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. 51 Isus l-a întrebat:

– Ce vrei să fac pentru tine?

El I-a răspuns:

Rabbuni[j], să-mi recapăt vederea!

52 Isus i-a zis:

– Du-te, credinţa ta te-a vindecat!

Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Isus pe drum.

Footnotes

  1. Marcu 10:1 Unele mss nu conţin acest cuvânt, având: Iudeii, dincolo de Iordan
  2. Marcu 10:6 Vezi Gen. 1:27
  3. Marcu 10:7 Unele dintre mss cele mai timpurii şi mai importante nu conţin aceste cuvinte
  4. Marcu 10:8 Vezi Gen. 2:24
  5. Marcu 10:19 Vezi Ex. 20:12-16; Deut. 5:16-20
  6. Marcu 10:24 Cele mai timpurii şi mai importante mss nu conţin aceste cuvinte
  7. Marcu 10:38 Figură de stil care se referă la a împărtăşi soarta cuiva; paharul simbolizează aici suferinţa cauzată de păcatul omenirii şi de judecata lui Dumnezeu, pe care Isus avea să le ia asupra Lui (vezi, de ex., Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33 şi Mc. 14:36; 15:34); şi în v. 39
  8. Marcu 10:38 Vezi Lc. 12:50
  9. Marcu 10:47 Titlu mesianic. Vezi 2 Sam. 7:12-16; Is. 9:6-7; în iudaism exista o tradiţie care spunea că Fiul lui David (Solomon, şi mai târziu Mesia) are mari puteri de a vindeca (vezi Josefus, Antich., 8.2.2); şi în v. 48
  10. Marcu 10:51 Corespondentul aramaic al ebraicului rabi; vezi nota de la 9:5

Desfacerea căsătoriei

10 Isus a plecat(A) de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe. Au(B) venit la El fariseii şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta. Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” „Moise(C)”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase”. Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. Dar, de la începutul lumii, Dumnezeu i-a(D) făcut parte bărbătească şi parte femeiască. De aceea(E) va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa. Şi cei doi vor fi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” 10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus. 11 El le-a zis: „Oricine(F) îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea 12 şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte”.

Copilaşii

13 I-au(G) adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. 14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor(H) ca ei. 15 Adevărat vă spun că oricine(I) nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea!” 16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

Tânărul bogat

17 Tocmai(J) când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 18 „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: ‘Să(K) nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta’.” 20 El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea”. 21 Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară(L) în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” 22 Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii. 23 Isus S-a uitat(M) împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!” 24 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce(N) se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!” 26 Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 27 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la(O) Dumnezeu”.

Moştenirea vieţii veşnice

28 Petru(P) a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. 29 Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie 30 şi să(Q) nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică. 31 Mulţi(R) din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

32 Ei(S) erau pe drum şi se suiau la Ierusalim, şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat(T) iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. 33 „Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile neamurilor, 34 care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî, dar, după trei zile, va învia.”

Cererea fiilor lui Zebedei

35 Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit(U) la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere”. 36 El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?” 37 „Dă-ne”, I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta când vei fi îmbrăcat în slava Ta”. 38 Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” 39 „Putem”, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi, 40 dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită”. 41 Cei zece, când au auzit(V) lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan. 42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi(W) că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. 43 Dar(X) între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru 44 şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. 45 Căci Fiul(Y) omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi(Z) dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”

Orbul Bartimeu

46 Au(AA) ajuns la Ierihon. Şi, pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos, lângă drum, şi cerea de milă. 47 El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48 Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49 Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă”. 50 Orbul şi-a aruncat haina, a sărit şi a venit la Isus. 51 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea”. 52 Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa(AB) ta te-a mântuit”. Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.

Divorce(A)

10 Jesus then left that place and went into the region of Judea and across the Jordan.(B) Again crowds of people came to him, and as was his custom, he taught them.(C)

Some Pharisees(D) came and tested him by asking, “Is it lawful for a man to divorce his wife?”

“What did Moses command you?” he replied.

They said, “Moses permitted a man to write a certificate of divorce and send her away.”(E)

“It was because your hearts were hard(F) that Moses wrote you this law,” Jesus replied. “But at the beginning of creation God ‘made them male and female.’[a](G) ‘For this reason a man will leave his father and mother and be united to his wife,[b] and the two will become one flesh.’[c](H) So they are no longer two, but one flesh. Therefore what God has joined together, let no one separate.”

10 When they were in the house again, the disciples asked Jesus about this. 11 He answered, “Anyone who divorces his wife and marries another woman commits adultery against her.(I) 12 And if she divorces her husband and marries another man, she commits adultery.”(J)

The Little Children and Jesus(K)

13 People were bringing little children to Jesus for him to place his hands on them, but the disciples rebuked them. 14 When Jesus saw this, he was indignant. He said to them, “Let the little children come to me, and do not hinder them, for the kingdom of God belongs to such as these.(L) 15 Truly I tell you, anyone who will not receive the kingdom of God like a little child will never enter it.”(M) 16 And he took the children in his arms,(N) placed his hands on them and blessed them.

The Rich and the Kingdom of God(O)

17 As Jesus started on his way, a man ran up to him and fell on his knees(P) before him. “Good teacher,” he asked, “what must I do to inherit eternal life?”(Q)

18 “Why do you call me good?” Jesus answered. “No one is good—except God alone. 19 You know the commandments: ‘You shall not murder, you shall not commit adultery, you shall not steal, you shall not give false testimony, you shall not defraud, honor your father and mother.’[d](R)

20 “Teacher,” he declared, “all these I have kept since I was a boy.”

21 Jesus looked at him and loved him. “One thing you lack,” he said. “Go, sell everything you have and give to the poor,(S) and you will have treasure in heaven.(T) Then come, follow me.”(U)

22 At this the man’s face fell. He went away sad, because he had great wealth.

23 Jesus looked around and said to his disciples, “How hard it is for the rich(V) to enter the kingdom of God!”

24 The disciples were amazed at his words. But Jesus said again, “Children, how hard it is[e] to enter the kingdom of God!(W) 25 It is easier for a camel to go through the eye of a needle than for someone who is rich to enter the kingdom of God.”(X)

26 The disciples were even more amazed, and said to each other, “Who then can be saved?”

27 Jesus looked at them and said, “With man this is impossible, but not with God; all things are possible with God.”(Y)

28 Then Peter spoke up, “We have left everything to follow you!”(Z)

29 “Truly I tell you,” Jesus replied, “no one who has left home or brothers or sisters or mother or father or children or fields for me and the gospel 30 will fail to receive a hundred times as much(AA) in this present age: homes, brothers, sisters, mothers, children and fields—along with persecutions—and in the age to come(AB) eternal life.(AC) 31 But many who are first will be last, and the last first.”(AD)

Jesus Predicts His Death a Third Time(AE)

32 They were on their way up to Jerusalem, with Jesus leading the way, and the disciples were astonished, while those who followed were afraid. Again he took the Twelve(AF) aside and told them what was going to happen to him. 33 “We are going up to Jerusalem,”(AG) he said, “and the Son of Man(AH) will be delivered over to the chief priests and the teachers of the law.(AI) They will condemn him to death and will hand him over to the Gentiles, 34 who will mock him and spit on him, flog him(AJ) and kill him.(AK) Three days later(AL) he will rise.”(AM)

The Request of James and John(AN)

35 Then James and John, the sons of Zebedee, came to him. “Teacher,” they said, “we want you to do for us whatever we ask.”

36 “What do you want me to do for you?” he asked.

37 They replied, “Let one of us sit at your right and the other at your left in your glory.”(AO)

38 “You don’t know what you are asking,”(AP) Jesus said. “Can you drink the cup(AQ) I drink or be baptized with the baptism I am baptized with?”(AR)

39 “We can,” they answered.

Jesus said to them, “You will drink the cup I drink and be baptized with the baptism I am baptized with,(AS) 40 but to sit at my right or left is not for me to grant. These places belong to those for whom they have been prepared.”

41 When the ten heard about this, they became indignant with James and John. 42 Jesus called them together and said, “You know that those who are regarded as rulers of the Gentiles lord it over them, and their high officials exercise authority over them. 43 Not so with you. Instead, whoever wants to become great among you must be your servant,(AT) 44 and whoever wants to be first must be slave of all. 45 For even the Son of Man did not come to be served, but to serve,(AU) and to give his life as a ransom for many.”(AV)

Blind Bartimaeus Receives His Sight(AW)

46 Then they came to Jericho. As Jesus and his disciples, together with a large crowd, were leaving the city, a blind man, Bartimaeus (which means “son of Timaeus”), was sitting by the roadside begging. 47 When he heard that it was Jesus of Nazareth,(AX) he began to shout, “Jesus, Son of David,(AY) have mercy on me!”

48 Many rebuked him and told him to be quiet, but he shouted all the more, “Son of David, have mercy on me!”

49 Jesus stopped and said, “Call him.”

So they called to the blind man, “Cheer up! On your feet! He’s calling you.” 50 Throwing his cloak aside, he jumped to his feet and came to Jesus.

51 “What do you want me to do for you?” Jesus asked him.

The blind man said, “Rabbi,(AZ) I want to see.”

52 “Go,” said Jesus, “your faith has healed you.”(BA) Immediately he received his sight and followed(BB) Jesus along the road.

Footnotes

  1. Mark 10:6 Gen. 1:27
  2. Mark 10:7 Some early manuscripts do not have and be united to his wife.
  3. Mark 10:8 Gen. 2:24
  4. Mark 10:19 Exodus 20:12-16; Deut. 5:16-20
  5. Mark 10:24 Some manuscripts is for those who trust in riches