Isus înaintea lui Pilat

15 Dis-de-dimineaţă, conducătorii preoţilor au ţinut imediat sfat împreună cu bătrânii, cărturarii Legii şi întreg Sinedriul[a]. L-au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat pe mâna lui Pilat[b]. Pilat L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

Conducătorii preoţilor Îl acuzau de multe lucruri. Pilat L-a întrebat din nou:

– Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei!

Dar, spre mirarea lui Pilat, Isus n-a mai răspuns nimic.

Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un prizonier pe care-l cereau ei. Era unul numit Baraba, închis împreună cu răsculaţii care săvârşiseră o crimă în timpul răscoalei. Mulţimea a venit şi a început să-i ceară lui Pilat să facă ceea ce făcea de obicei. Pilat i-a întrebat:

– Vreţi să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor?

10 Căci el înţelesese că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoţilor pe mâna lui.

11 Însă conducătorii preoţilor au stârnit mulţimea să ceară să le elibereze mai bine pe Baraba. 12 Pilat i-a întrebat iarăşi:

– Şi atunci ce (doriţi)[c] să fac cu (Cel pe Care-L numiţi)[d] Împăratul iudeilor?

13 Ei au strigat din nou:

– Răstigneşte-L!

14 Pilat i-a întrebat:

– Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau şi mai tare:

– Răstigneşte-L!

15 Şi astfel, Pilat, vrând să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască,[e] L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldaţi

16 Soldaţii L-au dus în curtea palatului, adică în pretoriu[f], şi au chemat toată cohorta[g]. 17 L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, au împletit o coroană de spini şi I-au aşezat-o pe cap. 18 Şi au început să-L salute zicând: „Salutare, Împărate al iudeilor!“[h] 19 Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau şi se puneau în genunchi, închinându-I-se. 20 După ce şi-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantia purpurie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus afară să-L răstignească.

Răstignirea

21 Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, şi anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. 22 L-au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“[i]. 23 I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă,[j] dar El nu l-a luat.[k] 24 După ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi pentru ele,[l] ca să ştie cine ce să ia.

25 Era ceasul al treilea[m] când L-au răstignit. 26 Au pus o inscripţie cu următoarea acuzaţie împotriva Lui: „Împăratul iudeilor“. 27 Au răstignit cu El şi doi tâlhari, unul la dreapta şi unul la stânga Lui. 28 (Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“)[n] 29 Cei ce treceau pe acolo Îl insultau, dădeau din cap şi ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul şi-l reconstruieşti în trei zile, 30 salvează-Te pe Tine Însuţi şi dă-Te jos de pe cruce!“

31 Tot aşa Îl batjocoreau între ei şi conducătorii preoţilor împreună cu cărturarii, zicând: „Pe alţii i-a salvat, dar pe Sine Însuşi nu Se poate salva! 32 «Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!“ Cei care erau răstigniţi împreună cu El Îl batjocoreau şi ei.

Moartea lui Isus

33 Când a venit ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.[o] 34 Şi la ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“[p]

35 Unii din cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Iată că-l strigă pe Ilie!“

36 Cineva a alergat şi a umplut un burete cu vin acru[q], l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L dea jos!“

37 Isus a scos un strigăt puternic şi Şi-a dat suflarea.

38 Atunci draperia[r] Templului a fost despicată în două, de sus până jos. 39 Când centurionul[s] care se afla în faţa lui Isus a văzut cum[t] Şi-a dat suflarea, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui[u] Dumnezeu!“

40 Acolo erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau şi Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov cel tânăr şi a lui Iose[v] – şi Salome, 41 care Îl urmaseră pe Isus şi-I slujiseră atunci când se afla în Galileea. Şi mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus

42 Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, 43 Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu[w], care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat şi să-i ceară trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat că murise deja şi l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă a murit de mult timp. 45 El s-a lămurit de la centurion de lucrul aceasta şi apoi i-a dăruit lui Iosif trupul lui Isus. 46 Iosif a cumpărat o pânză de in, apoi I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă şi a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47 Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, au văzut unde fusese pus.

Footnotes

  1. Marcu 15:1 Vezi nota de la 14:55
  2. Marcu 15:1 Procurator (guvernator al unei provincii imperiale; o provincie imperială era una considerată nepacificată şi care necesita prezenţa trupelor; procuratorul era numit direct de către împărat; vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincţie între provinciile romane) al Iudeii (26-36 d.Cr.); peste tot în capitol
  3. Marcu 15:12 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin acest cuvânt
  4. Marcu 15:12 Unele mss timpurii nu conţin aceste cuvinte
  5. Marcu 15:15 O pedeapsă cruntă. Romanii foloseau un bici din mai multe fâşii din piele, la capătul cărora se aflau bucăţi de os sau de plumb. În timp ce evreii nu permiteau mai mult de 39 de lovituri, la romani nu exista limită, adesea victimele decedând
  6. Marcu 15:16 Pretoriul era un cartier general, în cazul de faţă cartierul general al lui Pilat din Ierusalim, probabil palatul construit de Irod cel Mare sau fortăreaţa Antonia
  7. Marcu 15:16 Diviziune a legiunii romane care, în timpul Imperiului, număra un efectiv de 600 de soldaţi
  8. Marcu 15:18 Corespondentul lui Ave Cezar, însă rostit în batjocură
  9. Marcu 15:22 Lat.: Calvariae, de unde avem cuvântul românesc calvar
  10. Marcu 15:23 Vezi nota de la Mt. 27:34
  11. Marcu 15:23 Femeile obişnuiau să le dea condamnaţilor la moarte un fel de narcotic care să le uşureze suferinţa, însă, refuzându-l, Isus a dorit să fie pe deplin conştient în faţa morţii; vezi prima notă de la Mt. 27:34
  12. Marcu 15:24 Vezi Ps. 22:18
  13. Marcu 15:25 Ora 9:00
  14. Marcu 15:28 Cele mai importante mss nu conţin acest verset, acesta fiind probabil adăugat mai târziu, pe baza lui Lc. 22:37; este un citat din Is. 53:12
  15. Marcu 15:33 Între 12:00-15:00
  16. Marcu 15:34 Vezi Ps. 22:1
  17. Marcu 15:36 Un vin de calitate inferioară, numit posca, diluat foarte tare cu apă, băutură pe care o consumau de obicei sclavii şi soldaţii
  18. Marcu 15:38 Gr.: katapetasma, cea care despărţea Locul Sfânt de Locul Preasfânt; pentru semnificaţia acestui eveniment, vezi Evrei 9:1-14; 10:14-22
  19. Marcu 15:39 Ofiţer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni; şi în vs. 44-45
  20. Marcu 15:39 Unele mss adaugă: cum a strigat şi
  21. Marcu 15:39 Sau: un fiu de, cf. mitologiei greco-romane
  22. Marcu 15:40 Unele mss conţin Ioset, iar altele Iosif (vezi şi Mt. 27:56); şi în v. 47
  23. Marcu 15:43 Vezi nota de la 14:55

15 E al mattino presto, i capi dei sacerdoti con gli anziani, gli scribi e tutto il sinedrio, tenuto consiglio, legarono Gesú, lo portarono via e lo consegnarono a Pilato.

E Pilato gli domandò: «Sei tu il re dei Giudei?». Ed egli, rispondendo, gli disse: «Tu lo dici».

E i capi dei sacerdoti lo accusavano di molte cose; ma egli non rispondeva nulla.

Pilato lo interrogò di nuovo, dicendo: «Non rispondi nulla? Vedi di quante cose ti accusano?».

Ma Gesú non rispose piú nulla, tanto che Pilato ne rimase meravigliato.

Or ad ogni festa era solito rilasciare loro un prigioniero, chiunque essi chiedessero.

Vi era allora in prigione un tale chiamato Barabba, insieme ad altri compagni ribelli, i quali avevano commesso un omicidio durante una sommossa.

E la folla, gridando, cominciò a domandare che facesse come aveva sempre fatto per loro.

Allora Pilato rispose loro, dicendo: «Volete che vi liberi il re dei Giudei?».

10 Perché sapeva che i capi dei sacerdoti glielo avevano consegnato per invidia.

11 Ma i capi dei sacerdoti incitarono la folla a chiedere piuttosto che liberasse loro Barabba.

12 E Pilato, prendendo di nuovo la parola, disse loro: «Che volete dunque che faccia di colui che voi chiamate il re dei Giudei?».

13 Ed essi gridarono di nuovo: «Crocifiggilo!».

14 E Pilato disse loro: «Ma che male ha fatto?». Essi allora gridarono ancora piú forte: «Crocifiggilo!».

15 Perciò Pilato, volendo soddisfare la folla, liberò loro Barabba. E, dopo aver flagellato Gesú, lo consegnò loro perché fosse crocifisso.

16 Allora i soldati lo condussero nel cortile interno, cioè nel pretorio, e convocarono l'intera coorte.

17 Lo vestirono di porpora e, intrecciata una corona di spine, gliela misero sul capo.

18 Cominciarono poi a salutarlo dicendo: «Salve, re dei Giudei!».

19 E gli percuotevano il capo con una canna, gli sputavano addosso e, piegando le ginocchia, lo adoravano.

20 Dopo averlo schernito, lo spogliarono della porpora e lo rivestirono delle sue vesti, poi lo portarono fuori per crocifiggerlo.

21 E costrinsero un passante, un certo Simone di Cirene che tornava dalla campagna, padre di Alessandro e di Rufo, perché portasse la sua croce.

22 Poi condussero Gesú al luogo detto Golgota che significa: Luogo del teschio.

23 Gli diedero da bere del vino mescolato con mirra, ma egli non lo prese.

24 E, dopo averlo crocifisso, spartirono le sue vesti, tirandole a sorte, per sapere che cosa toccasse a ciascuno.

25 Era l'ora terza quando lo crocifissero.

26 E l'iscrizione che indicava il motivo della condanna, posta sopra lui, diceva: "il re dei Giudei"

27 Crocifissero pure con lui due ladroni, uno alla sua destra e l'altro alla sua sinistra.

28 Cosí si adempí la Scrittura che dice: «Egli è stato annoverato fra i malfattori».

29 E coloro che passavano lí vicino lo ingiuriavano, scuotendo il capo e dicendo: «Eh, tu che distruggi il tempio e in tre giorni lo riedifichi

30 salva te stesso e scendi giú dalla croce!».

31 Similmente anche i capi dei sacerdoti con gli scribi, beffandosi, dicevano tra di loro: «Egli ha salvato gli altri, e non può salvare se stesso.

32 Il Cristo, il re d'Israele, scenda ora dalla croce, affinché lo vediamo e crediamo». Anche quelli che erano stati crocifissi con lui, lo ingiuriavano.

33 Poi, venuta l'ora sesta, si fece buio su tutto il paese fino all'ora nona.

34 E all'ora nona, Gesú gridò a gran voce: «Eloì, Eloì, lammà sabactanì?». Che, tradotto vuol dire: «Dio mio, Dio mio, perché mi hai abbandonato?.».

35 E alcuni degli astanti, udito ciò, dicevano: «Ecco, egli chiama Elia!».

36 Allora uno di loro accorse, inzuppò una spugna nell'aceto e, postala su una canna, gli diede da bere, dicendo: «Lasciate, vediamo se viene Elia a tirarlo giú».

37 Ma Gesú, emesso un forte grido, rese lo spirito.

38 Allora il velo del tempio, si squarciò in due, dall'alto in basso.

39 E il centurione che stava di fronte a Gesú, visto che dopo aver gridato cosí aveva reso lo spirito, disse: «Veramente quest'uomo era Figlio di Dio».

40 Vi erano pure delle donne che guardavano da lontano, fra di esse vi erano Maria Maddalena e Maria madre di Giacomo il minore e di Iose e Salome

41 che lo seguivano e lo servivano quando era in Galilea; e ce n'erano molte altre che erano salite con lui a Gerusalemme.

42 Poi, avvicinandosi ormai la sera, poiché era la Preparazione, cioè la vigilia del sabato,

43 Giuseppe d'Arimatea, un rispettabile membro del consiglio, che aspettava anch'egli il regno di Dio, andò coraggiosamente da Pilato e domandò il corpo di Gesú.

44 E Pilato si meravigliò che fosse già morto. E, chiamato il centurione, gli domandò se fosse morto da molto tempo.

45 E, rassicurato dal centurione, concesse il corpo a Giuseppe.

46 E questi, comperato un lenzuolo e deposto Gesú dalla croce, lo avvolse nel lenzuolo e lo mise in un sepolcro che era stato scavato nella roccia; poi rotolò una pietra davanti all'entrata del sepolcro.

47 E Maria Maddalena e Maria, madre di Iose, osservavano dove egli veniva deposto.