1 O profeţie. Cuvântul Domnului spus lui Israel prin Maleahi^[a].

Întâietatea lui Iacov

² „V-am iubit! zice Domnul.

Dar voi întrebaţi: «Cum ne-ai iubit?»

N-a fost Esau fratele lui Iacov? zice Domnul. Şi totuşi pe Iacov l-am iubit, ³ dar pe Esau l-am urât! I-am prefăcut munţii într-o pustietate, iar moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.

⁴ Dacă cei din Edom ar zice: «Suntem doborâţi, dar ne vom întoarce şi vom rezidi ruinele!», atunci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor^[b]: «Ceea ce vor rezidi ei, voi dărâma Eu! Şi vor fi numiţi: ‘Teritoriul Răutăţii’, ‘Poporul pe care Domnul este indignat pentru totdeauna’.

⁵ Veţi vedea lucrul acesta cu ochii voştri şi veţi zice: ‘Mare este Domnul, până şi dincolo de hotarele lui Israel!’»“

Un cuvânt de mustrare pentru preoţi

⁶ „Un fiu îl cinsteşte pe tatăl său şi un sclav dă cinste stăpânului său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Şi dacă sunt Stăpân, unde este teama faţă de Mine? vă spune Domnul Oştirilor vouă, preoţilor, care dispreţuiţi Numele Meu.

Voi însă spuneţi: «Cum Ţi-am dispreţuit noi Numele?»

⁷ Aducând pe altarul Meu hrană pângărită!

Dar voi întrebaţi: «Cum Te-am pângărit^[c]?»

Spunând că masa Domnului este de dispreţuit^[d]! ⁸ Când aduceţi ca jertfă animale oarbe, nu este acesta un lucru rău? Iar când aduceţi animale şchioape sau bolnave, nu este acesta un lucru rău?^[e] Încearcă să-i aduci astfel de daruri guvernatorului tău! Va fi el oare mulţumit de tine? Te va lua el în seamă? zice Domnul Oştirilor.“

⁹ Şi acum, imploraţi-L pe Dumnezeu să-Şi arate bunăvoinţa faţă de noi! „Vă va lua El în seamă de vreme ce mâinile voastre aduc astfel de daruri?^[f]“, zice Domnul Oştirilor.

¹⁰ „O, de ar închide careva dintre voi porţile Templului, ca să nu mai aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu! Nu-Mi găsesc nici o plăcere în voi, zice Domnul Oştirilor, şi nu voi accepta nici un dar din mâinile voastre! ¹¹ Căci de la răsăritul soarelui şi până la asfinţitul lui^[g] Numele Meu este mare printre neamuri! Şi în orice loc se arde tămâie în cinstea Numelui Meu, şi se aduc daruri curate, căci Numele Meu este^[h] mare printre neamuri, zice Domnul Oştirilor. ¹² Dar voi Îl profanaţi spunând: «Masa Stăpânului este pângărită şi rodul ei este o hrană de dispreţuit!^[i]» ¹³ Voi ziceţi: «Ce osteneală!» şi vă strâmbaţi la ea^[j], zice Domnul Oştirilor. Apoi aduceţi ce este furat, şchiop sau bolnav! Da, astfel de daruri aduceţi! Să le primesc Eu din mâinile voastre? zice Domnul. ¹⁴ Blestemat să fie înşelătorul care are în turma sa un mascul sănătos şi care, deşi jură că-l va aduce pe acesta, totuşi îl jertfeşte Stăpânului pe cel cu meteahnă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul Oştirilor, şi Numele Meu este de temut printre neamuri!“