Luke 5
English Standard Version
Jesus Calls the First Disciples
5 On one occasion, while the crowd was pressing in on him to hear the word of God, he was standing by (A)the lake of Gennesaret, 2 (B)and he saw two boats by the lake, but the fishermen had gone out of them and were (C)washing their nets. 3 Getting into one of the boats, which was Simon's, he asked him to put out a little from the land. And (D)he sat down and taught the people from the boat. 4 And when he had finished speaking, he said to Simon, (E)“Put out into the deep and let down your nets for a catch.” 5 And Simon answered, “Master, (F)we toiled all night and took nothing! But at your word I will let down the nets.” 6 And when they had done this, (G)they enclosed a large number of fish, and (H)their nets were breaking. 7 They signaled to their partners in the other boat to come and help them. (I)And they came and filled both the boats, so that they began to sink. 8 But when Simon Peter saw it, he fell down at Jesus' knees, saying, (J)“Depart from me, for (K)I am a sinful man, O Lord.” 9 For he and all who were with him were astonished at the catch of fish that they had taken, 10 and so also were James and John, sons of Zebedee, who were partners with Simon. And Jesus said to Simon, “Do not be afraid; from now on you will be catching men.”[a] 11 And when they had brought their boats to land, (L)they left everything and followed him.
Jesus Cleanses a Leper
12 While he was in one of the cities, (M)there came a man full of leprosy.[b] And when he saw Jesus, he (N)fell on his face and begged him, “Lord, (O)if you will, you can make me clean.” 13 And Jesus[c] stretched out his hand and touched him, saying, “I will; be clean.” And immediately the leprosy left him. 14 And he charged him (P)to tell no one, but “go and show (Q)yourself to the priest, and (R)make an offering for your cleansing, as Moses commanded, (S)for a proof to them.” 15 (T)But now even more the report about him went abroad, and great crowds gathered to hear him and to be healed of their infirmities. 16 But (U)he would withdraw to desolate places and (V)pray.
Jesus Heals a Paralytic
17 On one of those days, as he was teaching, Pharisees and (W)teachers of the law were sitting there, who had come from every village of Galilee and Judea and from Jerusalem. And (X)the power of the Lord was with him to heal.[d] 18 (Y)And behold, some men were bringing (Z)on a bed a man who was paralyzed, and they were seeking to bring him in and lay him before Jesus, 19 but finding no way to bring him in, because of the crowd, they went up on (AA)the roof and let him down with his bed (AB)through the tiles into the midst before Jesus. 20 And (AC)when he saw their faith, he said, “Man, (AD)your sins are forgiven you.” 21 And the scribes and the Pharisees began to question, saying, “Who is this who speaks (AE)blasphemies? (AF)Who can forgive sins but God alone?” 22 When Jesus (AG)perceived their thoughts, he answered them, “Why do you question in your hearts? 23 Which is easier, to say, ‘Your sins are forgiven you,’ or to say, ‘Rise and walk’? 24 But that you may know that (AH)the Son of Man has authority on earth to forgive sins”—he said to the man who was paralyzed—“I say to you, rise, pick up your bed and go home.” 25 And immediately he rose up before them and picked up what he had been lying on and went home, (AI)glorifying God. 26 And amazement seized them all, and they (AJ)glorified God and were filled (AK)with awe, saying, “We have seen extraordinary things today.”
Jesus Calls Levi
27 (AL)After this he went out and saw (AM)a tax collector named (AN)Levi, sitting at the tax booth. And he said to him, “Follow me.” 28 And (AO)leaving everything, he rose and followed him.
29 And Levi made him a great feast in his house, and there was a large company (AP)of tax collectors and others reclining at table with them. 30 And the Pharisees and (AQ)their scribes grumbled at his disciples, saying, (AR)“Why do you eat and drink with tax collectors and sinners?” 31 And Jesus answered them, “Those who are well have no need of a physician, but those who are sick. 32 (AS)I have not come to call the righteous (AT)but sinners (AU)to repentance.”
A Question About Fasting
33 And they said to him, (AV)“The disciples of John (AW)fast often and (AX)offer prayers, (AY)and so do the disciples of the Pharisees, but yours eat and drink.” 34 And Jesus said to them, (AZ)“Can you make wedding guests fast while the bridegroom is with them? 35 (BA)The days will come when the bridegroom is taken away from them, and (BB)then they will fast in those days.” 36 He also told them a parable: “No one tears a piece from a new garment and puts it on an old garment. If he does, he will tear the new, and the piece from the new will not match the old. 37 And no one puts new wine into old (BC)wineskins. If he does, the new wine will burst the skins and it will be spilled, and the skins will be destroyed. 38 But new wine must be put into fresh wineskins. 39 And no one after drinking old wine desires new, for he says, ‘The old is good.’”[e]
Luca 5
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Pescuirea minunată
5 Pe când(A) Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, 2 Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. 3 S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. 4 Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o(B) la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire”. 5 Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” 6 După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. 7 Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. 8 Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă(C) de la mine, căci sunt un om păcătos”. 9 Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. 10 Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum(D) încolo vei fi pescar de oameni”. 11 Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat(E) totul şi au mers după El.
Vindecarea unui lepros
12 Isus(F) era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”. 13 Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!”Îndată l-a lăsat lepra. 14 Apoi(G), i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, ce(H) a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei”. 15 Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se(I) strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. 16 Iar(J) El se ducea în locuri pustii şi Se ruga.
Vindecarea unui slăbănog
17 Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi(K) iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. 19 Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20 Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” 21 Cărturarii şi fariseii au(L) început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine(M) este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” 22 Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ 24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” 25 Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. 26 Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite”.
Chemarea lui Levi
27 După(N) aceea, Isus a ieşit afară şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” 28 Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El. 29 Levi I-a făcut(O) un ospăţ mare la el în casă, şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei. 30 Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” 31 Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. 32 N-am(P) venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
Întrebarea despre post
33 Ei I-au zis: „Ucenicii(Q) lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau”. 34 El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei? 35 Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.” 36 Le-a spus(R) şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche. 37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; 38 ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează. 39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi’ ”.
Lucas 5
Biblia Sacra Vulgata
5 Factum est autem, cum turbae irruerunt in eum ut audirent verbum Dei, et ipse stabat secus stagnum Genesareth.
2 Et vidit duas naves stantes secus stagnum: piscatores autem descenderant, et lavabant retia.
3 Ascendens autem in unam navim, quae erat Simonis, rogavit eum a terra reducere pusillum. Et sedens docebat de navicula turbas.
4 Ut cessavit autem loqui, dixit ad Simonem: Duc in altum, et laxate retia vestra in capturam.
5 Et respondens Simon, dixit illi: Praeceptor, per totam noctem laborantes nihil cepimus: in verbo autem tuo laxabo rete.
6 Et cum hoc fecissent, concluserunt piscium multitudinem copiosam: rumpebatur autem rete eorum.
7 Et annuerunt sociis, qui erant in alia navi, ut venirent, et adjuvarent eos. Et venerunt, et impleverunt ambas naviculas, ita ut pene mergerentur.
8 Quod cum videret Simon Petrus, procidit ad genua Jesu, dicens: Exi a me, quia homo peccator sum, Domine.
9 Stupor enim circumdederat eum, et omnes qui cum illo erant, in captura piscium, quam ceperant:
10 similiter autem Jacobum et Joannem, filios Zebedaei, qui erant socii Simonis. Et ait ad Simonem Jesus: Noli timere: ex hoc jam homines eris capiens.
11 Et subductis ad terram navibus, relictis omnibus, secuti sunt eum.
12 Et factum est, cum esset in una civitatum, et ecce vir plenus lepra, et videns Jesum, et procidens in faciem, rogavit eum, dicens: Domine, si vis, potes me mundare.
13 Et extendens manum, tetigit eum dicens: Volo: mundare. Et confestim lepra discessit ab illo.
14 Et ipse praecepit illi ut nemini diceret: sed, Vade, ostende te sacerdoti, et offer pro emundatione tua, sicut praecepit Moyses, in testimonium illis.
15 Perambulabat autem magis sermo de illo: et conveniebant turbae multae ut audirent, et curarentur ab infirmitatibus suis.
16 Ipse autem secedebat in desertum, et orabat.
17 Et factum est in una dierum, et ipse sedebat docens. Et erant pharisaei sedentes, et legis doctores, qui venerant ex omni castello Galilaeae, et Judaeae, et Jerusalem: et virtus Domini erat ad sanandum eos.
18 Et ecce viri portantes in lecto hominem, qui erat paralyticus: et quaerebant eum inferre, et ponere ante eum.
19 Et non invenientes qua parte illum inferrent prae turba, ascenderunt supra tectum, et per tegulas summiserunt eum cum lecto in medium ante Jesum.
20 Quorum fidem ut vidit, dixit: Homo, remittuntur tibi peccata tua.
21 Et coeperunt cogitare scribae et pharisaei, dicentes: Quis est hic, qui loquitur blasphemias? quis potest dimittere peccata, nisi solus Deus?
22 Ut cognovit autem Jesus cogitationes eorum, respondens, dixit ad illos: Quid cogitatis in cordibus vestris?
23 Quid est facilius dicere: Dimittuntur tibi peccata: an dicere: Surge, et ambula?
24 Ut autem sciatis quia Filius hominis habet potestatem in terra dimittendi peccata, (ait paralytico) tibi dico, surge, tolle lectum tuum, et vade in domum tuam.
25 Et confestim consurgens coram illis, tulit lectum in quo jacebat: et abiit in domum suam, magnificans Deum.
26 Et stupor apprehendit omnes, et magnificabant Deum. Et repleti sunt timore, dicentes: Quia vidimus mirabilia hodie.
27 Et post haec exiit, et vidit publicanum nomine Levi, sedentem ad telonium, et ait illi: Sequere me.
28 Et relictis omnibus, surgens secutus est eum.
29 Et fecit ei convivium magnum Levi in domo sua: et erat turba multa publicanorum, et aliorum qui cum illis erant discumbentes.
30 Et murmurabant pharisaei et scribae eorum, dicentes ad discipulos ejus: Quare cum publicanis et peccatoribus manducatis et bibitis?
31 Et respondens Jesus, dixit ad illos: Non egent qui sani sunt medico, sed qui male habent.
32 Non veni vocare justos, sed peccatores ad poenitentiam.
33 At illi dixerunt ad eum: Quare discipuli Joannis jejunant frequenter, et obsecrationes faciunt, similiter et pharisaeorum: tui autem edunt et bibunt?
34 Quibus ipse ait: Numquid potestis filios sponsi, dum cum illis est sponsus, facere jejunare?
35 Venient autem dies, cum ablatus fuerit ab illis sponsus: tunc jejunabunt in illis diebus.
36 Dicebat autem et similitudinem ad illos: Quia nemo commissuram a novo vestimento immittit in vestimentum vetus: alioquin et novum rumpit, et veteri non convenit commissura a novo.
37 Et nemo mittit vinum novum in utres veteres: alioquin rumpet vinum novum utres, et ipsum effundetur, et utres peribunt:
38 sed vinum novum in utres novos mittendum est, et utraque conservantur.
39 Et nemo bibens vetus, statim vult novum: dicit enim: Vetus melius est.
The ESV® Bible (The Holy Bible, English Standard Version®), © 2001 by Crossway, a publishing ministry of Good News Publishers. ESV Text Edition: 2025.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
