Luca 22-23

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Sfat împotriva lui Isus

22 Praznicul Azimilor, numit Paştele, se^(A) apropia. ² Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau^(B) un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. ³ Dar^(C) Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. ⁴ Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. ⁵ Ei s-au bucurat şi au căzut^(D) la învoială să-i dea bani. ⁶ După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.

Prăznuirea Paştelor

⁷ Ziua^(E) Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit. ⁸ Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm”. ⁹ „Unde voieşti să pregătim?” L-au întrebat ei. ¹⁰ El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra ¹¹ şi spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul îţi zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?»’ ¹² Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.” ¹³ Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. ¹⁴ Când^(F) a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. ¹⁵ El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; ¹⁶ căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până^(G) la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” ¹⁷ Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi, ¹⁸ pentru că vă spun^(H) că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” ¹⁹ Apoi^(I), a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta^(J) spre pomenirea Mea”. ²⁰ Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest^(K) pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi”.

Descoperirea vânzătorului

²¹ „Dar^(L) iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. ²² Negreşit^(M), Fiul omului Se duce după cum^(N) este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” ²³ Şi^(O) au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

Care este cel mai mare?

²⁴ Între apostoli s-a^(P) iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? ²⁵ Isus le-a^(Q) zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. ²⁶ Voi^(R) să nu fiţi aşa. Ci^(S) cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte. ²⁷ Căci^(T) care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu^(U) totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă. ²⁸ Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările^(V) Mele. ²⁹ De aceea vă^(W) pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ³⁰ ca^(X) să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să^(Y) şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”

Înştiinţarea lui Petru

³¹ Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana^(Z) v-a cerut să vă cearnă^(AA) ca grâul. ³² Dar Eu^(AB) M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te^(AC) vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” ³³ „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte”. ³⁴ Şi^(AD) Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti”. ³⁵ Apoi^(AE), le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. ³⁶ Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie. ³⁷ Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El^(AF) a fost pus în numărul celor fărădelege’. Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.” ³⁸ „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii”. Şi El le-a zis: „Destul!”

Ghetsimani

³⁹ După ce^(AG) a ieşit afară, S-a^(AH) dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. ⁴⁰ Când^(AI) a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită”. ⁴¹ Apoi^(AJ), S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, ⁴² zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu^(AK) voia Mea, ci a Ta.” ⁴³ Atunci I s-a arătat un înger^(AL) din cer, ca să-L întărească. ⁴⁴ A^(AM) ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. ⁴⁵ După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare ⁴⁶ şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă^(AN), ca să nu cădeţi în ispită.”

Prinderea lui Isus

⁴⁷ Pe când grăia El încă, iată^(AO) că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. ⁴⁸ Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” ⁴⁹ Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” ⁵⁰ Şi unul^(AP) din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. ⁵¹ Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!”Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat. ⁵² Isus^(AQ) a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege? ⁵³ În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar^(AR) acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.”

Tăgăduirea lui Petru

⁵⁴ După ce^(AS) au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea^(AT) după El de departe. ⁵⁵ Au^(AU) aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. ⁵⁶ O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.” ⁵⁷ Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc”. ⁵⁸ Peste^(AV) puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia”. Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei”. ⁵⁹ Cam^(AW) după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.” ⁶⁰ Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici”. Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. ⁶¹ Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi^(AX) Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte^(AY) ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. ⁶² Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului. Osândirea

⁶³ Oamenii^(AZ) care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. ⁶⁴ L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Proroceşte, cine Te-a lovit?” ⁶⁵ Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. ⁶⁶ Când^(BA) s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au^(BB) adunat împreună şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: ⁶⁷ „Dacă^(BC) eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede ⁶⁸ şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. ⁶⁹ De acum^(BD) încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” ⁷⁰ Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi^(BE); da, sunt”. ⁷¹ Atunci^(BF), ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”

Isus înaintea lui Pilat

23 S-au sculat^(BG) toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat. ² Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe omul acesta l-am găsit aţâţând^(BH) neamul nostru la răscoală, oprind^(BI) a plăti bir cezarului şi zicând că^(BJ) el este Hristosul, Împăratul”. ³ Pilat^(BK) L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da, i-a răspuns Isus, sunt.” ⁴ Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio^(BL) vină în omul acesta”. ⁵ Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”

Isus înaintea lui Irod

⁶ Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acesta este galileean. ⁷ Şi când a aflat că este de sub stăpânirea^(BM) lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. ⁸ Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea^(BN) să-L vadă din pricina celor auzite^(BO) despre El şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune. ⁹ I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. ¹⁰ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare. ¹¹ Irod^(BP), cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. ¹² În ziua aceea, Irod şi Pilat^(BQ) s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

Hotărârea de moarte întărită

¹³ Pilat^(BR) a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod ¹⁴ şi le-a zis: „Mi-aţi^(BS) adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul^(BT) înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi. ¹⁵ Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. ¹⁶ Eu, deci^(BU), după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.” ¹⁷ La fiecare Praznic al Paştelor, Pilat trebuia^(BV) să le sloboadă un întemniţat. ¹⁸ Ei au^(BW) strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!” ¹⁹ Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor. ²⁰ Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus. ²¹ Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” ²² Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” ²³ Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. ²⁴ Pilat^(BX) a hotărât să li se împlinească cererea. ²⁵ Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.

Răstignirea

²⁶ Pe^(BY) când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. ²⁷ În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El. ²⁸ Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri. ²⁹ Căci^(BZ) iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!’ ³⁰ Atunci^(CA), vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’ ³¹ Căci^(CB) dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” ³² Împreună^(CC) cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. ³³ Când^(CD) au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. ³⁴ Isus zicea: „Tată, iartă-i^(CE), căci nu^(CF) ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit^(CG) hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Batjocurile

³⁵ Norodul^(CH) stătea acolo şi privea. Fruntaşii^(CI) îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuşi dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu”. ³⁶ Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet ³⁷ şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!” ³⁸ Deasupra^(CJ) Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: „Acesta este Împăratul iudeilor”. ³⁹ Unul^(CK) din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” ⁴⁰ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? ⁴¹ Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar omul acesta n-a făcut niciun rău.” ⁴² Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” ⁴³ Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”.

Moartea lui Isus

⁴⁴ Era^(CL) cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. ⁴⁵ Soarele s-a întunecat şi perdeaua^(CM) dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc. ⁴⁶ Isus a strigat cu glas tare: „Tată^(CN), în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!”Şi^(CO) când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul. ⁴⁷ Sutaşul^(CP), când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!” ⁴⁸ Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept. ⁴⁹ Toţi^(CQ) cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.

Îngroparea lui Isus

⁵⁰ Era^(CR) un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios, ⁵¹ care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi^(CS) aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu. ⁵² Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. ⁵³ L-a^(CT) dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁵⁴ Era Ziua^(CU) Pregătirii şi începea ziua Sabatului. ⁵⁵ Femeile care^(CV) veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut^(CW) mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, ⁵⁶ s-au întors şi au^(CX) pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după^(CY) Lege.