19 Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă.

Tributul datorat Cezarului

20 Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului. 21 Aceştia L-au întrebat:

– Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim tribut Cezarului[a] sau nu?

23 El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:

24 – Arătaţi-mi un denar[b]! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?

– Ale Cezarului, au răspuns ei.

25 El le-a zis:

– Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![c]

26 Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Read full chapter

Footnotes

  1. Luca 20:22 Vezi nota de la 2:1; şi în vs. 24, 25
  2. Luca 20:24 Moneda romană cea mai comună în acele vremuri; pe o parte avea chipul împăratului roman iar pe cealaltă o inscripţie care susţinea că acesta este divin; pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41
  3. Luca 20:25 Probabil o aluzie la pretenţia afirmaţiei de pe reversul monedei; vezi nota de la 20:24