Luke 2
Wycliffe Bible
2 And it was done in those days, a commandment went out from the emperor Augustus [a commandment went out from Caesar Augustus], that all the world should be described.
2 This first describing was made of Cyrenius, justice of Syria [justice, or keeper, of Syria].
3 And all men went to make profession, [or acknowledging,] each into his own city.[a]
4 And Joseph went up from Galilee, from the city Nazareth [of the city of Nazareth], into Judaea, into a city of David, that is called Bethlehem, for that he was of the house and of the family of David,
5 that he should acknowledge with Mary, his wife, that was wedded to him, and was great with child. [that he should acknowledge with Mary, spoused to him wife, with child.]
6 And it was done, while they were there, the days were fulfilled, that she should bear child.
7 And she bare her firstborn son, and wrapped him in `clothes, and laid him in a feed-trough [and put him in a cratch], for there was no place to him in no chamber.
8 And shepherds were in the same country, waking and keeping the watches of the night on [upon] their flock.
9 And lo! the angel of the Lord stood beside them, and the clearness of God shined about them [and the clearness of God shone about them]; and they dreaded with great dread.
10 And the angel said to them, Do not ye dread; for lo! I preach to you a great joy [lo! soothly I evangelize to you a great joy], that shall be to all people.
11 For a Saviour is born to day to you, that is Christ the Lord, in the city of David.
12 And this is a token to you; ye shall find a young child wrapped in `clothes, and laid in a feed-trough [and put in a cratch].
13 And suddenly there was made with the angel a multitude of heavenly knighthood, praising God, and saying,
14 Glory be in the highest things to God, and in earth peace be to men of good will. [Glory in the highest things to God, and in earth peace to men of good will.]
15 And it was done, as the angels passed away from them into heaven, the shepherds spake together, and said, Go we over [till] to Bethlehem, and see we this word that is made, which the Lord hath made, and showed to us.
16 And they hieing came, and found Mary and Joseph, and the young child laid in a feed-trough [put in a cratch].
17 And they seeing, knew of the word that was said to them of this child.
18 And all men that heard wondered, and of these things that were said to them of the shepherds.
19 But Mary kept all these words, bearing together in her heart.
20 And the shepherds turned again, glorifying and praising God in all things that they had heard and seen, as it was said to them.
21 And after that eight days were ended, that the child should be circumcised, his name was called Jesus, which was called of the angel, before that he was conceived in the womb.
22 And after that the days of the purification of Mary were fulfilled, after Moses' law, they took him into Jerusalem, to offer him to the Lord,
23 as it is written in the law of the Lord, For every male-kind opening the womb, shall be called holy to the Lord;
24 and that they shall give an offering, after that it is said in the law of the Lord, A pair of turtledoves, or two young pigeons [or two culver birds].
25 And lo! a man was in Jerusalem, whose name was Simeon; and this man was just and virtuous, and abode the comfort of Israel [and this man was just and dread-full, abiding the comfort of Israel]; and the Holy Ghost was in him.
26 And he had taken an answer of the Holy Ghost, that he should not see death, but he saw first the Christ of the Lord.
27 And he came in Spirit into the temple. And when his father and mother led [in] the child Jesus to do after the custom of the law for him,
28 he took him into his arms, and blessed God, and said,
29 Lord, now thou lettest go thy servant after thy word in peace; [Lord, now thy leavest thy servant after thy word in peace;]
30 for mine eyes have seen thine health,
31 which thou hast made ready before the face of all peoples;
32 light to the showing of heathen men, and glory of thy people Israel.
33 And his father and his mother were wondering on [upon] these things, that were said of him.
34 And Simeon blessed them, and said to Mary, his mother, Lo! this is set into the falling down and into the rising again [into the falling and into the rising again] of many men in Israel, and into a token, to whom it shall be against-said.
35 And a sword shall pass through thine own soul, that the thoughts be showed of many hearts.
36 And Anna was a prophetess, the daughter of Phanuel, of the lineage of Aser. And she had gone forth in many days, and had lived with her husband seven years from her maidenhood.
37 And this was a widow to fourscore years and four; and she departed not from the temple [which departed not from the temple], but served God night and day in fastings and prayers.
38 And this came upon them in that hour, and acknowledged to the Lord [And this in that hour above coming, acknowledged to the Lord], and spake of him to all that abided the redemption of Israel.
39 And as they had full done all things [And as they had perfectly done all things], after the law of the Lord, they turned again into Galilee, into their city Nazareth.
40 And the child waxed, and was comforted, full of wisdom; and the grace of God was in him.
41 And his father and mother went each year into Jerusalem [And his father and mother went by all years into Jerusalem], in the solemn day of pask.
42 And when Jesus was twelve years old, they went up to Jerusalem, after the custom of the feast day.
43 And when the days were done, they turned again; and the child abode in Jerusalem, and his father and mother knew it not.
44 For they guessing that he had been in the fellowship, came a day's journey, and sought him among his cousins and his acknowledged.[b]
45 And when they found him not, they turned again into Jerusalem, and sought him [seeking him].
46 And it befell [And it was done], that after the third day they found him in the temple, sitting in the middle of the doctors, hearing them and asking them.
47 And all men that heard him, wondered on the prudence and the answers of him.
48 And they saw, and wondered. And his mother said to him, Son, what hast thou done to us thus? Lo! thy father and I sorrowing have sought thee.
49 And he said to them, What is it that ye sought me? knew ye not that in those things that be of my Father [wist ye not, that in those things that be my Father's], it behooveth me to be?
50 And they understood not the word, which he spake to them.
51 And he came down with them, and came to Nazareth, and was subject to them. And his mother kept together all these words, and bare them in her heart [bearing together in her heart].
52 And Jesus profited in wisdom, age, and grace, with God and men.
Luca 2
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Naşterea lui Isus Hristos
2 În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. 2 Înscrierea aceasta(A) s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. 3 Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. 4 Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea(B) lui David, numită Betleem, pentru că(C) era din casa şi din seminţia lui David, 5 să se înscrie împreună cu Maria, logodnica(D) lui, care era însărcinată. 6 Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. 7 Şi a(E) născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
Păstorii din Betleem
8 În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 9 Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei(F) s-au înfricoşat foarte tare. 10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru(G) tot norodul: 11 astăzi(H), în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor(I), care(J) este Hristos, Domnul. 12 Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” 13 Şi(K) deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: 14 „Slavă(L) lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace(M) pe pământ între oamenii plăcuţi(N) Lui”. 15 După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul”. 16 S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. 17 După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. 18 Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. 19 Maria(O) păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. 20 Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.
Isus adus în Templu
21 Când(P) a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS(Q), nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. 22 Şi, când s-au împlinit zilele(R) pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice(S) întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”, 24 şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum(T) este poruncit în Legea Domnului.
Cântarea lui Simeon
25 Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta(U) mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. 26 Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă(V) pe Hristosul Domnului. 27 El a venit în Templu mânat de(W) Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, 28 Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: 29 „Acum(X), sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. 30 Căci au văzut(Y) ochii mei mântuirea Ta, 31 pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, 32 lumina(Z) care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.” 33 Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. 34 Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea(AA) şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn(AB), care va stârni împotrivire. 35 Chiar(AC) sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” 36 Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. 37 Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu şi zi(AD) şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. 38 A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau(AE) mântuirea Ierusalimului.
Întoarcerea la Nazaret
39 După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. 40 Iar(AF) Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.
Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani
41 Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în(AG) fiecare an, la Praznicul Paştelor. 42 Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul Praznicului. 43 Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. 44 Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. 45 Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi(AH) de priceperea şi răspunsurile Lui. 48 Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” 49 El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în(AI) casa Tatălui Meu?” 50 Dar ei(AJ) n-au înţeles spusele Lui. 51 Apoi, S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mamă-Sa păstra(AK) toate cuvintele acestea în inima ei. 52 Şi Isus creştea(AL) în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
2001 by Terence P. Noble
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
