Luca 9:51-15:13
Nouă Traducere În Limba Română
Opoziţie din partea samaritenilor
51 Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim. 52 A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor[a], ca să facă pregătirile pentru El. 53 Dar aceştia nu L-au primit, pentru că faţa Sa se îndrepta spre Ierusalim. 54 Când au văzut acest lucru, Iacov şi Ioan, ucenicii Lui, au zis:
–Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, (cum a făcut Ilie)[b]?
55 Însă Isus S-a întors, i-a mustrat (şi a zis:
– Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! 56 Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!)[c]
Apoi au plecat într-un alt sat.
Costurile uceniciei
57 În timp ce erau pe drum, cineva I-a zis:
– (Doamne,)[d] Te voi urma oriunde vei merge!
58 Isus i-a răspuns:
– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi odihnească capul.
59 Altuia i-a zis:
– Urmează-Mă!
Dar acela I-a răspuns:
– (Doamne,)[e] dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu![f]
60 Isus i-a zis:
– Lasă morţii să-şi îngroape morţii,[g] iar tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu!
61 Un altul a zis:
– Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!
62 Dar Isus i-a răspuns:
– Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu!
Trimiterea celor şaptezeci şi doi
10 După toate acestea, Domnul a rânduit alţi şaptezeci şi doi[h] de oameni şi i-a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate şi în orice loc pe unde urma să meargă El. 2 El le-a zis: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini! Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Său! 3 Duceţi-vă! Iată, eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor! 4 Să nu luaţi cu voi nici pungă cu bani, nici traistă, nici sandale şi să nu salutaţi pe nimeni pe drum!
5 În orice casă intraţi, să spuneţi mai întâi: «Pacea să fie peste această casă!» 6 Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi. 7 Rămâneţi în casa aceea şi mâncaţi şi beţi ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata lui! Să nu vă mutaţi dintr-o casă într-alta!
8 În orice cetate în care intraţi şi oamenii vă primesc, să mâncaţi ce vi se va pune înainte! 9 Vindecaţi-i pe cei bolnavi de acolo şi spuneţi-le: «Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!» 10 Dacă însă în cetatea în care intraţi, oamenii nu vă primesc, să ieşiţi pe străzile ei şi să ziceţi: 11 «Ne ştergem până şi praful care ni s-a adunat pe picioare în cetatea voastră, ca mărturie împotriva voastră! Totuşi, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat!» 12 Vă spun că în ziua aceea va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!
13 Vai de tine, Horazin! Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi avut loc în Tir şi Sidon minunile care au avut loc în voi, de multă vreme s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă! 14 Dar la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi! 15 Iar tu, Capernaum,
vei fi înălţat oare până la cer?
Nu, ci vei coborî până în Locuinţa Morţilor[i]!
16 Cel ce vă ascultă pe voi, Mă ascultă pe Mine şi cel ce vă respinge pe voi, Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.“
17 Cei şaptezeci şi doi s-au întors plini de bucurie şi I-au zis:
– Doamne, chiar şi demonii ni se supun în Numele Tău!
18 Însă El le-a zis:
– L-am văzut pe Satan[j] căzând din cer ca un fulger. 19 Iată, v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi, peste scorpioni şi peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va răni! 20 Totuşi, nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vi se supun, ci bucuraţi-vă de faptul că numele voastre sunt scrise în ceruri!
21 În ceasul acela, Isus s-a bucurat nespus în Duhul Sfânt şi a zis:
„Îţi mulţumesc, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit copilaşilor! Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie ...“
22 „Toate lucrurile Mi-au fost încredinţate Mie de către Tatăl Meu. Nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia vrea Fiul să i-L descopere.“
23 Apoi S-a întors spre ucenici şi le-a zis doar lor: „Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi! 24 Vă spun că mulţi profeţi şi regi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, dar n-au auzit!“
Pilda samariteanului milostiv
25 Chiar atunci un expert în Lege s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus şi L-a întrebat:
– Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?
26 Isus i-a răspuns:
– Ce este scris în Lege? Ce citeşti acolo?
27 El I-a zis:
– „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată mintea ta[k] şi pe semenul tău ca pe tine însuţi!“[l]
28 Isus i-a zis:
– Ai răspuns corect. Fă aşa şi vei trăi!
29 Dar el, care voia să se justifice, L-a întrebat pe Isus:
– Şi cine este semenul meu?
30 Isus i-a răspuns:
– Un om care cobora de la Ierusalim la Ierihon[m] a căzut în mâinile tâlharilor. Ei l-au dezbrăcat, l-au bătut zdravăn şi apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l-a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu-l. 32 Tot aşa şi un levit, când a ajuns în locul acela şi l-a văzut, a trecut înainte ocolindu-l. 33 Însă un samaritean[n], care călătorea şi el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui şi l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34 S-a apropiat, i-a bandajat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin. Apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară, l-a dus la un han şi a continuat să-l îngrijească. 35 În ziua următoare, a scos doi denari[o], i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îţi voi plăti eu orice vei mai cheltui în plus!“
36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?
37 El I-a răspuns:
– Cel ce şi-a făcut milă de el.
Isus i-a zis:
– Du-te şi fă şi tu la fel!
Acasă la Marta şi Maria
38 În timp ce-şi continuau călătoria, Isus a intrat într-un sat oarecare. Acolo, o femeie, pe nume Marta, L-a primit în casa ei. 39 Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. 40 Marta însă era copleşită de atât de multă slujire. Ea a venit şi a zis:
– Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute!
41 Domnul însă i-a răspuns:
– Marta, Marta, tu te îngrijorezi şi te necăjeşti cu privire la multe lucruri, 42 însă doar unul este necesar![p] Căci Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua!
Învăţătura lui Isus despre rugăciune
11 Într-o zi, Isus se afla într-un loc oarecare şi se ruga. După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I-a zis:
– Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui!
2 El le-a zis:
– Când vă rugaţi, să ziceţi astfel:
„Tată[q], sfinţească-se Numele Tău,
vie Împărăţia Ta![r]
3 Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă în fiecare zi!
4 Şi ne iartă nouă păcatele noastre,
pentru că şi noi iertăm oricui ne este dator!
Şi nu ne lăsa să cădem în ispită![s]“
5 Apoi le-a zis:
– Cine dintre voi, care are un prieten, se duce la acesta la miezul nopţii să-i spună: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6 pentru că a venit la mine, din călătorie, un prieten de-al meu şi n-am nimic ce să-i pun înainte!“?
7 Acela i-ar răspunde dinăuntru: „Nu mă deranja; uşa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat; nu mă pot ridica să-ţi dau!“ 8 Vă spun că, deşi nu s-ar ridica să-i dea pentru că-i este prieten, totuşi, ca să nu se facă de ruşine[t], până la urmă tot se va ridica şi-i va da orice are nevoie.
9 Prin urmare, vă spun: cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide! 10 Căci oricine cere primeşte; cel ce caută găseşte, iar celui ce bate i se va deschide.
11 Cine este tatăl acela dintre voi care, atunci când fiul său îi cere[u] un peşte, să-i dea în schimb un şarpe? 12 Sau care, atunci când acesta îi cere un ou, să-i dea un scorpion? 13 Aşadar, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!
Isus şi Beelzebub
14 Isus a scos un demon care era mut şi, după ce demonul a ieşit, omul care fusese mut a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. 15 Unii dintre ei însă ziceau: „El scoate demonii cu ajutorul lui Beelzebul[v], conducătorul demonilor!“ 16 Alţii, ca să-L pună la încercare, Îi cereau un semn din cer[w].
17 Dar Isus le cunoştea gândurile, aşa că le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei înseşi este ruinată şi o casă dezbinată împotriva ei înseşi se prăbuşeşte. 18 Dacă Satan este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui?! Căci voi ziceţi că Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul! 19 Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii[x] voştri cu ajutorul cui îi scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri! 20 Dar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu[y], atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi!
21 Când cel puternic, pe deplin înarmat, îşi păzeşte propria curte, bunurile lui sunt în siguranţă. 22 Dar când vine unul şi mai puternic şi-l biruieşte, îi ia toate armele pe care s-a bazat şi apoi împarte prăzile. 23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipeşte.
24 Când duhul necurat iese afară dintr-un om, el umblă prin locuri pustii, căutând odihnă, dar n-o găseşte. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit!» 25 Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26 Atunci se duce şi mai ia alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi intră şi locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.“
27 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulţime şi-a înălţat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a născut şi de sânii care Te-au alăptat!“ 28 Dar El a zis: „Ferice mai degrabă de cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!“
Semnul profetului Iona
29 În timp ce mulţimile creşteau la număr, El a început să spună: „Această generaţie este o generaţie rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30 Căci aşa cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa va fi şi Fiul Omului pentru generaţia aceasta. 31 Împărăteasa din sud se va scula la judecată alături de oamenii din generaţia aceasta şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Solomon! 32 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona!
Felinarul trupului
33 Nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună într-o ascunzătoare[z] (sau sub un oboroc)[aa], ci îl pune pe un suport, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina. 34 Ochiul tău este felinarul trupului tău.[ab] Când ochiul tău este sănătos[ac], tot trupul tău este plin de lumină, dar când ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întuneric. 35 Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric! 36 Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei.“
Vai de voi, farisei!
37 În timp ce Isus vorbea, un fariseu L-a rugat să mănânce la el. Isus a intrat şi S-a aşezat să mănânce. 38 Fariseul s-a mirat când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.[ad] 39 Domnul i-a zis:
„Voi, fariseii, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria, dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi de răutate! 40 Nesăbuiţilor, oare Cel Ce a făcut partea dinafară n-a făcut şi partea dinăuntru? 41 Daţi deci milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vor fi curate pentru voi!
42 Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din orice zarzavat, dar neglijaţi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi!
43 Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiţi să vi se dea scaunul de onoare în sinagogi şi să fiţi salutaţi în pieţe!
44 Vai de voi! Căci voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie![ae]“
45 Unul dintre experţii în Lege I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi!“
46 Dar El a zis:
„Vai şi de voi, experţi în Lege! Căci îi faceţi pe oameni să ducă poveri grele de purtat, dar voi nu le atingeţi nici măcar cu unul din degetele voastre!
47 Vai de voi! Căci voi zidiţi mormintele profeţilor pe care i-au ucis strămoşii voştri! 48 Prin urmare, voi sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele strămoşilor voştri, căci ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele! 49 De aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Le voi trimite profeţi şi apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor persecuta», 50 ca să se ceară de la această generaţie sângele tuturor profeţilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii 51 – de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia,[af] care a pierit între altar şi Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generaţia aceasta!
52 Vai de voi, experţi în Lege! Căci aţi luat cu voi cheia cunoaşterii; nici voi n-aţi intrat şi i-aţi împiedicat astfel şi pe cei ce intrau!“
53 Când Isus a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L critice cu înverşunare şi să-I pună întrebări ostile despre multe lucruri, 54 uneltind împotriva Lui ca să-L prindă în cursă cu ceva ce ar putea spune.
Ipocrizia fariseilor
12 Între timp, mulţimea s-a adunat cu miile, aşa că se călcau în picioare unii pe alţii. Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Păziţi-vă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia! 2 Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit şi nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut! 3 De aceea orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină şi orice aţi şoptit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
Teamă de Dumnezeu, nu de oameni
4 Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic! 5 Vă voi arăta însă de Cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel Care, după ce omoară, are autoritatea de a arunca în Gheenă[ag]! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi! 6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni[ah]? Şi totuşi nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu! 7 Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! Nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!
8 Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însă cel care se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.
11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a conducătorilor şi a autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum vă veţi apăra sau ce veţi spune, 12 pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi.“
Pilda bogatului nesăbuit
13 Cineva din mulţime I-a zis:
– Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!
14 Dar Isus i-a răspuns:
– Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor între voi?!
15 Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiilor lui!“
16 Şi le-a spus o pildă:
„Ogorul unui om bogat rodise din belşug. 17 El se gândea în sine însuşi şi zicea: «Ce să fac, pentru că nu mai am unde să-mi depozitez roadele?!»
18 Atunci a zis: «Iată ce voi face: îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari şi voi depozita acolo tot grâul şi toate bunurile mele. 19 Apoi voi zice sufletului meu: ‘Suflete, ai multe bunuri, adunate pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te!’»
20 Dar Dumnezeu i-a zis: «Nesăbuitule! Chiar în noaptea aceasta ţi se cere sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?!» 21 Aşa este cel care adună pentru sine, dar care nu este bogat faţă de Dumnezeu!“
Despre îngrijorări
22 Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca! 23 Căci viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24 Uitaţi-vă cu atenţie la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră şi nu au nici cămară, nici hambar. Şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările! 25 Şi apoi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot[ai] la firul vieţii lui[aj]?! 26 Deci dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?!
27 Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc[ak]. Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! 28 Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?!
29 Nu căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi, nici nu fiţi îngrijoraţi, 30 căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută! Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. 31 Căutaţi în schimb Împărăţia Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăţia! 33 Vindeţi-vă bunurile şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie. 34 Căci acolo unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră!
Îndemn la veghere
35 Coapsele să vă fie încinse şi lămpile aprinse, 36 întocmai ca acelor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat, atunci când va veni şi va bate la uşă. 37 Ferice de sclavii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se aşeze la masă şi se va apropia să le slujească! 38 Fie că vine la a doua strajă[al] din noapte, fie că vine la a treia strajă[am], fericiţi sunt aceia pe care-i va găsi astfel! 39 Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti la ce oră vine hoţul, (ar veghea şi)[an] n-ar lăsa să i se spargă casa. 40 Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!“
Sclavul credincios şi înţelept
41 Petru L-a întrebat:
– Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?
42 Domnul a răspuns:
– Cine este deci administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalţi slujitori ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp? 43 Ferice de sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 44 Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! 45 Dar dacă sclavul acela îşi zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ şi începe să bată pe slujitori şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46 stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o ştie. El îl va tăia în două[ao] şi-i va stabili partea la un loc cu necredincioşii.
47 Sclavul acela, care ştie voia stăpânului său şi nu se pregăteşte sau nu face potrivit cu voia acestuia, va fi bătut cu multe lovituri. 48 Iar cel ce nu ştie, însă face lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu mai puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.
Nu pacea, ci dezbinarea
49 Eu am venit să arunc foc pe pământ şi cât aş vrea ca focul să fi fost deja aprins! 50 Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de apăsat sunt până este îndeplinit! 51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare. 52 Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului
şi fiul împotriva tatălui,
mama împotriva fiicei
şi fiica împotriva mamei,
soacra împotriva nurorii ei
şi nora împotriva soacrei.
Înţelegând vremurile
54 Apoi le-a mai zis mulţimilor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, ziceţi imediat: «Vine ploaia!» şi aşa se întâmplă. 55 Iar când vântul suflă din sud, ziceţi: «Va fi arşiţă!» şi aşa se întâmplă. 56 Ipocriţilor! Înfăţişarea cerului şi a pământului ştiţi s-o deosebiţi, dar perioada aceasta cum de n-o deosebiţi?
57 Şi de ce nu judecaţi voi înşivă ce este drept? 58 În timp ce te duci cu acuzatorul tău la magistrat, dă-ţi silinţa, pe drum, să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna ofiţerului, iar ofiţerul să te arunce în închisoare! 59 Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul lepton[ap]!“
Chemare la pocăinţă
13 În acea vreme au sosit unii şi I-au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2 El le-a răspuns: „Credeţi că acei galileeni au fost mai păcătoşi decât ceilalţi galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri? 3 Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător! 4 Sau credeţi că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului şi i-a omorât au fost mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim? 5 Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător[aq]!“
6 Apoi le-a spus această pildă:
„Un om avea un smochin plantat în via sa. A venit să caute roade în el, dar n-a găsit. 7 Atunci i-a zis vierului:
– Iată că sunt deja trei ani de când vin şi caut roade în acest smochin, dar nu găsesc! Taie-l (deci)[ar]! De ce să mai ocupe pământul degeaba?!
8 Însă acesta i-a răspuns:
– Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta, iar eu voi săpa în jurul lui şi îi voi pune gunoi. 9 Poate că, de acum înainte, va face roade; dacă nu, îl vei tăia!“
Vindecarea unei femei într-o zi de Sabat
10 Într-o zi de Sabat, Isus dădea învăţătură într-una din sinagogi. 11 Şi iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă; ea era încovoiată şi nu se putea îndrepta pe deplin. 12 Când a văzut-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!“ 13 Şi-a întins mâinile peste ea şi deodată ea s-a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu.
14 Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulţimii: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. Veniţi deci în acele zile să fiţi vindecaţi, nu în ziua de Sabat!“
15 Dar Domnul i-a răspuns şi a zis: „Ipocriţilor! Care dintre voi nu-şi dezleagă boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape în ziua de Sabat?! 16 Această femeie, care este o fiică a lui Avraam şi pe care, iată, Satan a ţinut-o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de această neputinţă în ziua de Sabat?“
17 Toţi potrivnicii Lui au rămas de ruşine când a zis aceste lucruri. Şi întreaga mulţime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.
Pilda bobului de muştar şi a drojdiei
18 Apoi a zis:
„Cu ce seamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? 19 Ea este ca un bob de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina lui. El a crescut şi a devenit un copac, iar păsările cerului şi-au făcut cuiburi între ramurile lui.“
20 El a zis iarăşi:
„Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 21 Ea este ca drojdia pe care o ia o femeie şi o pune în trei măsuri[as] de făină şi care, până la urmă, face să dospească tot aluatul.“
Intrarea în Împărăţie
22 Isus trecea prin cetăţi şi prin sate, dând învăţătură şi continuându-şi călătoria spre Ierusalim. 23 Cineva L-a întrebat: „Doamne, numai câţiva vor fi mântuiţi?“
El le-a zis: 24 „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea îngustă, căci vă spun că mulţi vor încerca să intre, dar nu vor putea. 25 Odată ce Stăpânul casei se va ridica şi va încuia uşa, voi, stând afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: «Doamne, deschide-ne!», însă El vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi!» 26 Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mâncat şi am băut înaintea Ta, şi pe străzile noastre ai dat Tu învăţătură!» 27 Dar El va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi! Plecaţi de la Mine, voi, toţi lucrătorii nedreptăţii!»
28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară! 29 Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud şi se vor aşeza la masă în Împărăţia lui Dumnezeu! 30 Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei din urmă.“
31 Chiar în ceasul acela au venit câţiva dintre farisei şi I-au zis:
– Pleacă şi du-te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!
32 El le-a răspuns:
– Duceţi-vă şi spuneţi-i acelei vulpi: iată că scot demoni şi înfăptuiesc vindecări azi şi mâine, iar a treia zi voi termina. 33 Trebuie însă ca azi, mâine şi poimâine să-Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim!
34 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De-atâtea ori am vrut să-ţi adun copiii aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 35 Iată însă că vi se lasă casa pustie! Vă spun că nu Mă veţi mai vedea până (va veni vremea când)[at] veţi zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“[au]
Isus vindecă un bolnav de hidropizie
14 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei îl urmăreau îndeaproape. 2 Şi iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică[av]. 3 Isus i-a întrebat pe experţii în Lege şi pe farisei: „Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?“ 4 Ei însă tăceau. Isus l-a luat de mână, l-a vindecat şi l-a lăsat să plece, 5 iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă îi cade copilul[aw] sau boul într-o fântână în ziua de Sabat, nu-l va scoate imediat afară?“ 6 N-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
Smerenie şi ospitalitate
7 Când i-a văzut pe cei invitaţi cum îşi aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:
8 „Când eşti invitat de cineva la o nuntă, să nu te aşezi să mănânci pe locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat de către gazdă cineva mai de seamă decât tine, 9 iar cel ce v-a invitat şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi spună: «Dă locul tău acestui om!» Atunci, cu ruşine, va trebui să ocupi ultimul loc. 10 Ci tu, când eşti invitat, du-te şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ţi spună: «Prietene, mută-te mai în faţă!» Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.“
12 Apoi i-a zis şi celui ce-L invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ţi invita nici prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei pe tine şi să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei şchiopi şi pe cei orbi. 14 Şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.“
Pilda celor invitaţi la cină
15 Când a auzit aceste vorbe, unul dintre cei ce stăteau la masă cu El I-a zis:
– Ferice de acela care va mânca în Împărăţia lui Dumnezeu!
16 Însă Isus i-a răspuns:
– Un om a dat o cină mare şi a invitat pe mulţi. 17 La ora cinei, şi-a trimis sclavul să le spună celor invitaţi: „Veniţi, căci acum toate sunt gata!»
18 Dar toţi, unul după altul, au început să se scuze.[ax] Primul i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!“
19 Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!“
20 Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat şi de aceea nu pot să vin!“
21 Când sclavul s-a întors, l-a înştiinţat pe stăpânul său de aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a zis sclavului său: „Ieşi repede pe străzile şi pe aleile cetăţii şi adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi şi pe cei şchiopi!“
22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi tot mai este loc!“ 23 Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieşi pe drumuri şi pe cărări şi sileşte-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că nici unul din acei oameni care fuseseră invitaţi nu va gusta din cina mea!“
Costul uceniciei
25 Împreună cu El mergeau mulţimi mari de oameni. El S-a întors şi le-a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte[ay] tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Oricine nu-şi duce crucea lui însuşi şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.
28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina şi toţi cei care văd aceasta să înceapă să-şi bată joc de el 30 şi să zică: «Omul acesta a început să construiască şi n-a putut să termine!»
31 Sau care rege, când porneşte la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se gândească bine dacă poate să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! 32 Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, el îi va trimite un sol ca să ceară pace. 33 Tot aşa, oricine dintre voi care nu renunţă la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! 35 Nu mai este de folos nici pentru pământ şi nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“
Pilda cu oaia pierdută
15 Toţi colectorii de taxe[az] şi păcătoşii[ba] se apropiau de El ca să-L asculte. 2 Dar fariseii şi cărturarii murmurau şi ziceau: „Acest Om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei!“ 3 El însă le-a spus următoarea pildă:
4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci şi nouă şi nu se duce după cea pierdută, până când o găseşte?! 5 Iar când o găseşte, o pune bucuros pe umeri, 6 vine acasă şi-şi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!» 7 Tot aşa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de pocăinţă!
Pilda cu moneda pierdută
8 Sau care femeie, dacă are zece drahme[bb] şi pierde una din ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu atenţie până când o găseşte?! 9 Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte!“
Pilda fiului risipitor
11 El a mai zis:
„Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moşie care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărţit între ei averea.[bc] 13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
Footnotes
- Luca 9:52 Populaţie de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliţii rămaşi după deportarea asiriană (722 î.Cr.) şi populaţiile aduse din alte părţi de către asirieni (2 Regi 17:24); în timpul lui Isus, între iudei şi samariteni exista o foarte mare ostilitate (vezi In. 4:9)
- Luca 9:54 Cele mai importante mss nu conţin aceste cuvinte; vezi 2 Regi 1:10, 12, 14
- Luca 9:56 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
- Luca 9:57 Cele mai importante mss nu conţin acest cuvânt
- Luca 9:59 Cele mai importante mss nu conţin acest cuvânt
- Luca 9:59 Posibil că tatăl nu era mort, omul dorind să amâne urmarea lui Isus până după moartea tatălui său, ceea ce putea implica o perioadă mai lungă de timp
- Luca 9:60 Fraza poate avea următoarele sensuri: (1) poate fi un idiom, cu sensul: Sunt lucruri mai importante de făcut; (2) limbajul poate fi unul figurat: Lasă morţii (spiritual vorbind) să-şi îngroape morţii (fizic vorbind); (3) limbajul poate fi unul literal; Isus pur şi simplu subliniază urgenţa şi importanţa proclamării Împărăţiei lui Dumnezeu
- Luca 10:1 Unele mss conţin: şaptezeci; şi în v. 17
- Luca 10:15 Gr.: Hades; cele două versuri fac trimitere la Isaia 14:13, 15
- Luca 10:18 Termen împrumutat din ebraică, însemnând Vrăjmaş sau Acuzator
- Luca 10:27 Vezi Deut. 6:5; TM conţine: inima, sufletul, puterea; unele mss ale LXX adaugă şi mintea în Deut. 6:5; vezi Mc. 12:30, unde sunt toate patru
- Luca 10:27 Vezi Lev. 19:18
- Luca 10:30 Un drum de aproximativ 27 km, coborând de la aproximativ 850 m deasupra nivelului mării la aproximativ 260 m sub nivelul mării, un drum ce traversa un teritoriu stâncos şi pustiu, un adăpost veritabil pentru bandele de tâlhari
- Luca 10:33 Vezi nota de la 9:52
- Luca 10:35 Vezi nota de la 7:41
- Luca 10:42 Unele mss conţin: însă doar câteva lucruri sunt necesare – sau numai unul!
- Luca 11:2 Unele mss conţin: Tatăl nostru Care eşti în ceruri, probabil pentru a se potrivi cu Mt. 6:9
- Luca 11:2 Unele mss adaugă: facă-se voia Ta, / precum în cer, aşa şi pe pământ!, probabil pentru a se potrivi cu Mt. 6:10
- Luca 11:4 Sau: Şi nu ne duce în ispită! Unele mss adaugă: ci ne izbăveşte de cel rău (sau: de rău), probabil pentru a se potrivi cu Mt. 6:13
- Luca 11:8 Majoritatea traducerilor redau: datorită insistenţei lui, cu referire la prietenul care bate. Termenul grecesc anaideia, tradus de obicei cu insistenţă în majoritatea traducerilor, nu mai apare în altă parte în NT, iar studiile recente sugerează că acest termen nu însemna insistenţă în sec. I d.Cr. Prin urmare, unele traduceri au optat pentru îndrăzneală, neruşinare. Termenul este compus din cuvântul grecesc pentru ruşine şi un prefix de negaţie, adică fără (nu) ruşine. Aşadar, termenul poate însemna atât neruşinare, cât şi dorinţa de a nu se face de ruşine. Problema este la cine face referire termenul: la cel care bate sau la stăpânul casei. În context însă, având în vedere întrebarea din v. 11 şi răspunsul din v. 13, este clar că accentul pildei cade nu pe prietenul care bate, ci pe cel din casă, care este comparat în această pildă cu Dumnezeu. În contextul cultural al vremii a cere o pâine vecinului tău la miezul nopţii nu era văzut ca o neruşinare sau îndrăzneală, însă a nu răspunde unei asemenea cereri era o adevărată neruşinare. Aşadar, accentul nu cade pe insistenţa sau îndrăzneala celui care bate, ci pe onoarea celui care răspunde, în cele din urmă fiind vorba despre Dumnezeu
- Luca 11:11 Unele mss adaugă: o pâine, să-i dea în schimb o piatră sau dacă îi cere, probabil pentru a se potrivi cu Mt. 7:9
- Luca 11:15 Unele mss conţin Beelzebub, iar altele Beezebul. Beelzebul este forma grecească a lui Baal-Zebul (Prinţul Baal); Beelzebub este forma grecească a lui Baal-Zebub (Domnul Muştelor), o parodiere, de fapt, a lui Baal-Zebul; vezi Mt. 12:24, unde Beelzebul este considerat căpetenia demonilor, numele acesta ajungând să fie folosit pentru Satan; şi în vs. 18, 19
- Luca 11:16 Un semn care să dovedească că El este Mesia, ceva ce numai Dumnezeu poate să facă
- Luca 11:19 Probabil cu referire la iudeii care practicau exorcismul; posibil ca termenul să se refere chiar la ucenici, care erau evrei
- Luca 11:20 Sau: cu puterea lui Dumnezeu (vezi Ex. 8:19)
- Luca 11:33 Sau: pivniţă
- Luca 11:33 Unele mss nu conţin aceste cuvinte
- Luca 11:34 Sens figurat
- Luca 11:34 Termenul se poate referi la focalizarea atenţiei asupra unui singur lucru, iar în temeni spirituali şi în context, la un devotament total faţă de Dumnezeu (vezi 1 Cron. 29:17, unde în LXX este folosit acelaşi termen grecesc)
- Luca 11:38 Era vorba de o spălare ritualică, nu neapărat de una din raţiuni de igienă (vezi nota de la Mc. 7:3)
- Luca 11:44 Mormintele erau văruite periodic pentru a fi vizibile şi pentru a nu fi atinse, cel ce se atingea de un mormânt devenind necurat din punct de vedere ceremonial (vezi Num. 19:11-22)
- Luca 11:51 Uciderea lui Abel este relatată în Gen. 4:8 iar cea a lui Zaharia este relatată în 2 Cron. 24:20-22; în canonul iudaic al VT, Cronici era ultima carte. Prin urmare, Isus se referă la întreaga istorie a VT
- Luca 12:5 Gr.: Ghe(h)ena, termen ce desemna Valea (fiilor lui) Hinom (ebr.: Ghe-Hinom), o vale situată la sud de Ierusalim, loc unde în vremea lui Ahaz şi Manase îi erau aduse sacrificii umane zeului amonit Moleh (2 Cron. 28:3; 33:6); Iosia a profanat valea (2 Regi 23:10), care a devenit apoi un loc în care deşeurile ardeau continuu; valea a devenit o imagine a locului pedepsei finale
- Luca 12:6 Lat.: as, monedă romană de bronz, care valora a 16-a parte dintr-un denar (pentru denar vezi nota de la 7:41)
- Luca 12:25 Sau: o oră, cotul putându-se referi şi la o unitate de măsurare a vieţii (oră, zi, an)
- Luca 12:25 Sau: mărimea (înălţimea) lui
- Luca 12:27 Unele mss conţin: nici nu torc, nici nu ţes
- Luca 12:38 Între orele 21:00-24:00; evreii au împrumutat de la romani împărţirea nopţii în 4 străji a câte 3 ore; în VT noaptea era împărţită în 3 străji a câte 4 ore (apus-22:00; 22:00-2:00; 2:00-răsărit)
- Luca 12:38 Între orele 24:00-3:00
- Luca 12:39 Unele mss importante nu conţin aceste cuvinte
- Luca 12:46 Sau: îl va pedepsi aspru
- Luca 12:59 Un lepton era jumătate de cvadrant (pentru cvadrant vezi nota de la 12:6) şi a 128-a parte dintr-un denar (pentru denar vezi nota de la 7:41)
- Luca 13:5 Sau: toţi veţi pieri, de asemenea
- Luca 13:7 Unele mss nu conţin acest cuvânt
- Luca 13:21 Gr.: trei satas (ebr.: trei seah); un saton avea aproximativ 7 l; cantitatea totală era de aproximativ 22 l, suficientă pentru a hrăni peste 100 de oameni
- Luca 13:35 Unele mss nu conţin aceste cuvinte
- Luca 13:35 Vezi Ps. 118:26
- Luca 14:2 Sau: hidropizie, boală care se manifestă prin umflare, ca urmare a acumulării de apă în cavităţile naturale şi în ţesuturi; era cunoscută în antichitate sub această denumire, creată de medicul grec Hipocrate (cca 460-375 î.Cr.)
- Luca 14:5 Unele mss conţin: măgarul, probabil pe baza lui Lc. 13:15 şi Deut. 22:4
- Luca 14:18 În cultura vremii acest refuz era considerat o foarte mare jignire după ce, iniţial, fiecare confirmase prezenţa (vezi vs. 16, 17); obiceiul era ca oaspeţii să primească o invitaţie iniţială, iar apoi, când totul era pregătit, erau anunţaţi să vină la ospăţ
- Luca 14:26 În ideea de a nu-i iubi mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mt. 10:37)
- Luca 15:1 Vezi nota de la 3:12
- Luca 15:1 Vezi nota de la 5:30
- Luca 15:8 O drahmă era aproximativ echivalentul unui denar (pentru denar, vezi nota de la 7:41); şi în v. 9
- Luca 15:12 Cf. Deut. 21:17, fiul mai tânăr primea de două ori mai puţin decât întâiul născut
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.