Luca 4:1-9:12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Ispitirea lui Isus Hristos

4 Isus^(A), plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus^(B) de Duhul în pustie, ² unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic^(C) în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. ³ Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine”. ⁴ Isus i-a răspuns: „Este scris^(D): ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.” ⁵ Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, ⁶ şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată^(E) şi o dau oricui voiesc. ⁷ Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” ⁸ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris^(F): ‘Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti’.” ⁹ Diavolul^(G) L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; ¹⁰ căci este scris^(H): ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;’ ¹¹ şi ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’ ” ¹² Isus i-a răspuns: „S-a^(I) spus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău’.” ¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până^(J) la o vreme.

Isus în Galileea

¹⁴ Isus^(K), plin de^(L) puterea Duhului, S-a întors în Galileea^(M) şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur. ¹⁵ El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi.

Isus propovăduieşte la Nazaret

¹⁶ A venit în Nazaret^(N), unde fusese crescut, şi^(O), după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească ¹⁷ şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: ¹⁸ „Duhul^(P) Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi ¹⁹ şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” ²⁰ În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El. ²¹ Atunci, a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit”. ²² Şi toţi Îl vorbeau de bine, se^(Q) mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare^(R) nu este acesta feciorul lui Iosif?” ²³ Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’ şi Îmi veţi zice: ‘Fă şi aici, în patria^(S) Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum’^(T).” ²⁴ „Dar”, a adăugat El, „adevărat vă spun că niciun proroc^(U) nu este primit bine în patria lui. ²⁵ Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe^(V) văduve în Israel, ²⁶ şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. ²⁷ Şi^(W) mulţi leproşi erau în Israel pe vremea prorocului Elisei, şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.” ²⁸ Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. ²⁹ Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. ³⁰ Dar Isus a trecut^(X) prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.

Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum

³¹ S-a^(Y) pogorât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului. ³² Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că^(Z) vorbea cu putere. ³³ În^(AA) sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare: ³⁴ „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te^(AB) ştiu cine eşti: Sfântul^(AC) lui Dumnezeu.” ³⁵ Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi din omul acesta!”Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit din el, fără să-i facă vreun rău. ³⁶ Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” ³⁷ Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.

Vindecarea soacrei lui Simon

³⁸ După ce^(AD) a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pentru ea. ³⁹ El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată şi a început să le slujească.

Vindecarea mai multor bolnavi

⁴⁰ La^(AE) asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca. ⁴¹ Din^(AF) mulţi ieşeau şi draci, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Dar El^(AG) îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul. ⁴² Când^(AH) s-a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Noroadele au început să-L caute în toate părţile şi au ajuns până la El: voiau să-L oprească să nu plece de la ei. ⁴³ Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”. ⁴⁴ Şi^(AI) propovăduia în sinagogile Galileii.

Pescuirea minunată

5 Pe când^(AJ) Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. ³ S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. ⁴ Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o^(AK) la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire”. ⁵ Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” ⁶ După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. ⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. ⁸ Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă^(AL) de la mine, căci sunt un om păcătos”. ⁹ Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. ¹⁰ Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum^(AM) încolo vei fi pescar de oameni”. ¹¹ Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat^(AN) totul şi au mers după El.

Vindecarea unui lepros

¹² Isus^(AO) era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”. ¹³ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!”Îndată l-a lăsat lepra. ¹⁴ Apoi^(AP), i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, ce^(AQ) a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei”. ¹⁵ Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se^(AR) strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. ¹⁶ Iar^(AS) El se ducea în locuri pustii şi Se ruga.

Vindecarea unui slăbănog

¹⁷ Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi^(AT) iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. ¹⁹ Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. ²⁰ Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” ²¹ Cărturarii şi fariseii au^(AU) început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine^(AV) este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” ²² Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? ²³ Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ ²⁴ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” ²⁵ Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. ²⁶ Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite”.

Chemarea lui Levi

²⁷ După^(AW) aceea, Isus a ieşit afară şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” ²⁸ Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El. ²⁹ Levi I-a făcut^(AX) un ospăţ mare la el în casă, şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei. ³⁰ Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” ³¹ Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. ³² N-am^(AY) venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Întrebarea despre post

³³ Ei I-au zis: „Ucenicii^(AZ) lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau”. ³⁴ El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei? ³⁵ Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.” ³⁶ Le-a spus^(BA) şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche. ³⁷ Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ³⁸ ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează. ³⁹ Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi’ ”.

Spicele de grâu şi Sabatul

6 Într-o^(BB) zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau. ² Unii dintre farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce^(BC) nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?” ³ Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce^(BD) a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că^(BE) nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii?” ⁵ Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”.

Omul cu mâna uscată

⁶ În^(BF) altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. ⁷ Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. ⁸ Dar El le ştia gândurile şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc”. El s-a sculat şi a stat în picioare. ⁹ Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” ¹⁰ Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. ¹¹ Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece

¹² În^(BG) zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. ¹³ Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi^(BH) a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli, şi anume: ¹⁴ pe Simon, pe^(BI) care l-a numit şi Petru, pe Andrei, fratele lui, pe Iacov, pe Ioan, pe Filip, pe Bartolomeu, ¹⁵ pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul, ¹⁶ pe Iuda, fiul^(BJ) lui Iacov, şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.

Felurite vindecări

¹⁷ S-a pogorât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş, unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui, şi^(BK) o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. ¹⁸ Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi. ¹⁹ Şi tot norodul căuta^(BL) să se atingă de El, pentru că din El ieşea^(BM) o putere, care-i vindeca pe toţi.

Fericirile

²⁰ Atunci, Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis:

Ferice^(BP) de voi, care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! ²² Ferice^(BQ) de voi, când oamenii vă vor urî, vă^(BR) vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru, ca ceva rău, din pricina Fiului omului! ²³ Bucuraţi-vă^(BS) în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa^(BT) făceau părinţii lor cu prorocii. ²⁴ Dar^(BU) vai de voi, bogaţilor^(BV), pentru că voi v-aţi^(BW) primit aici mângâierea!

²⁵ Vai^(BX) de voi, care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi!

Iubirea vrăjmaşilor

²⁷ Dar^(CA) Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, ²⁸ binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă^(CB) pentru cei ce se poartă rău cu voi. ²⁹ Dacă^(CC) te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă^(CD) îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. ³⁰ Oricui^(CE) îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. ³¹ Ce^(CF) voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. ³² Dacă^(CG) iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. ³³ Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. ³⁴ Şi^(CH)dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. ³⁵ Voi, însă, iubiţi^(CI) pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi^(CJ) cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi^(CK) fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori, şi cu cei răi. ³⁶ Fiţi^(CL) dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.

Paiul şi bârna, pomul şi roada

³⁷ Nu^(CM) judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. ³⁸ Daţi^(CN), şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân^(CO) o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu^(CP) ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” ³⁹ Le-a spus şi pilda următoare: „Oare^(CQ) poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? ⁴⁰ Ucenicul nu^(CR) este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. ⁴¹ De^(CS) ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? ⁴² Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate^(CT) întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. ⁴³ Nu^(CU) este nici un pom bun care să facă roadă rea şi nici un pom rău care să facă roadă bună. ⁴⁴ Căci orice^(CV) pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. ⁴⁵ Omul^(CW) bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din^(CX) prisosul inimii vorbeşte gura.

Casa zidită pe stâncă

⁴⁶ De^(CY) ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu? ⁴⁷ Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice^(CZ) om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face. ⁴⁸ Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. ⁴⁹ Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”

Vindecarea robului unui sutaş

7 După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a^(DA) intrat în Capernaum. ² Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte. ³ Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. ⁴ Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine, ⁵ căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga”. ⁶ Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. ⁷ De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. ⁸ Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” ⁹ Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare”. ¹⁰ Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

Învierea fiului văduvei din Nain

¹¹ În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. ¹² Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. ¹³ Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” ¹⁴ Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te^(DB), îţi spun!” ¹⁵ Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. ¹⁶ Toţi^(DC) au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a^(DD) ridicat între noi; şi Dumnezeu^(DE) a cercetat pe poporul Său”. ¹⁷ Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

Trimişii lui Ioan Botezătorul

¹⁸ Ucenicii^(DF) lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. ¹⁹ Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” ²⁰ Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’ ” ²¹ Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. ²² Şi^(DG), drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii^(DH) văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor^(DI) li se propovăduieşte Evanghelia. ²³ Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”

Mărturia lui Isus despre Ioan

²⁴ După ce^(DJ) au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? ²⁵ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. ²⁶ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc. ²⁷ El^(DK) este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’. ²⁸ Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. ²⁹ Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind^(DL) botezul lui Ioan, ³⁰ dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul^(DM) lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. ³¹ Cu^(DN) cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei? ³² Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns’. ³³ În adevăr, a venit Ioan^(DO) Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: ‘Are drac’. ³⁴ A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor’. ³⁵ Totuşi^(DP) Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”

Femeia păcătoasă

³⁶ Un^(DQ) fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. ³⁷ Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor ³⁸ şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. ³⁹ Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta^(DR), dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă”. ⁴⁰ Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva”. „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el. ⁴¹ „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. ⁴² Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” ⁴³ Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a zis: „Drept ai judecat”. ⁴⁴ Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. ⁴⁵ Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. ⁴⁶ Capul nu Mi l-ai uns cu^(DS) untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. ⁴⁷ De aceea^(DT) îţi spun: ‘Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin’.” ⁴⁸ Apoi a zis femeii: „Iertate^(DU) îţi sunt păcatele!” ⁴⁹ Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine^(DV) este acesta de iartă chiar şi păcatele?” ⁵⁰ Dar Isus a zis femeii: „Credinţa^(DW) ta te-a mântuit; du-te în pace”.

Isus propovăduieşte Evanghelia

8 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El ² şi mai erau şi nişte^(DX) femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din^(DY) care ieşiseră şapte draci, ³ Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.

Pilda semănătorului

⁴ Când^(DZ) s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta: ⁵ „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. ⁶ O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. ⁷ O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o. ⁸ O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă”. ⁹ Ucenicii^(EA) Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta. ¹⁰ El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca, măcar că^(EB) văd, să nu vadă, şi, măcar că aud, să nu înţeleagă. ¹¹ Iată ce înţeles are pilda^(EC) aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. ¹³ Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, Îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. ¹⁴ Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-L lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere. ¹⁵ Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, Îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare. ¹⁶ Nimeni^(ED), după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. ¹⁷ Fiindcă^(EE) nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină. ¹⁸ Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci^(EF) celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”

Mama şi fraţii lui Isus

¹⁹ Mama^(EG) şi fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului. ²⁰ Cineva I-a spus: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă”. ²¹ Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc”.

Potolirea furtunii

²² Într-una^(EH) din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac”. Şi au plecat. ²³ Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă şi erau în primejdie. ²⁴ Au^(EI) venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim”. Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit, şi s-a făcut linişte. ²⁵ Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?”

Vindecarea unui îndrăcit

²⁶ Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. ²⁷ Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. ²⁸ Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” ²⁹ Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustii. ³⁰ Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. ³¹ Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în^(EJ) Adânc. ³² Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. ³³ Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat. ³⁴ Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. ³⁵ Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica. ³⁶ Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. ³⁷ Tot^(EK) norodul din ţinutul gherghesenilor a^(EL) rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors. ³⁸ Omul^(EM) din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: ³⁹ „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu”. El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge

⁴⁰ La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau. ⁴¹ Şi^(EN) iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă; ⁴² pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. ⁴³ Şi^(EO) era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. ⁴⁴ Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. ⁴⁵ Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’” ⁴⁶ Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere^(EP) ”. ⁴⁷ Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât. ⁴⁸ Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.” ⁴⁹ Pe^(EQ) când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul”. ⁵⁰ Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai şi va fi tămăduită”. ⁵¹ Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi pe mama fetei. ⁵² Toţi plângeau şi o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci^(ER) doarme”. ⁵³ Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise. ⁵⁴ Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te^(ES)!” ⁵⁵ Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. ⁵⁶ Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus^(ET) le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Trimiterea celor doisprezece

9 Isus^(EU) a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile. ² Apoi, i-a^(EV) trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi. ³ „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,” le-a^(EW) zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine. ⁴ În^(EX) orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela. ⁵ Şi^(EY) dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi^(EZ) praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.” ⁶ Ei^(FA) au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.

Irod nu ştie ce să creadă despre Isus

⁷ Cârmuitorul^(FB) Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi, ⁸ alţii ziceau că s-a arătat Ilie şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime. ⁹ Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?” Şi^(FC) căuta să-L vadă.

Înmulţirea pâinilor

¹⁰ Apostolii, când^(FD) s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El^(FE) i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. ¹¹ Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare. ¹² Fiindcă^(FF) ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu”.