Luca 19:1-23:46

Nouă Traducere În Limba Română

Isus şi Zacheu

19 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate. ² Şi iată că un om numit Zacheu, care era şeful colectorilor de taxe şi era bogat, ³ căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulţimii, căci era mic de statură. ⁴ Atunci el a alergat înainte şi s-a suit într-un sicomor^[a] ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă. ⁵ Când a ajuns Isus în locul acela, s-a uitat în sus şi i-a zis:

– Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!

⁶ Zacheu s-a dat repede jos din copac şi L-a primit cu bucurie. ⁷ Când au văzut acest lucru, toţi au început să murmure şi să zică: „A intrat să poposească la un om păcătos!“ ⁸ Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis:

– Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înşelat pe cineva cu ceva îi dau înapoi de patru ori mai mult!

⁹ Isus i-a zis:

– Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece şi el este un fiu al lui Avraam! ¹⁰ Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

¹¹ În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat prin a le spune o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate imediat. ¹² Aşadar le-a zis:

Intrarea triumfală în Ierusalim

²⁸ După ce a spus aceste lucruri, a pornit în frunte, îndreptându-se spre Ierusalim. ²⁹ Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, lângă muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, ³⁰ spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi, în timp ce intraţi în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! ³¹ Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegaţi?», să-i spuneţi: «Domnul are nevoie de el!»“ ³² Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus. ³³ În timp ce dezlegau măgăruşul, stăpânii acestuia i-au întrebat:

– De ce dezlegaţi măgăruşul?

³⁴ Ei au răspuns:

– Domnul are nevoie de el!

³⁵ Şi l-au adus la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele peste măgăruş şi L-au aşezat pe Isus deasupra lui^[f]. ³⁶ În timp ce El mergea, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum^[g].

³⁷ Când S-a apropiat deja de povârnişul dinspre Muntele Măslinilor, toţi cei din mulţimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. ³⁸ Ei ziceau:

³⁹ Unii dintre fariseii din mulţime I-au zis:

– Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!

⁴⁰ El a răspuns:

– Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga^[j]!

⁴¹ Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. ⁴² El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! ⁴³ Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! ⁴⁴ Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“

Isus alungă negustorii din Templu

⁴⁵ A intrat în Templu^[k] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, ⁴⁶ spunându-le: „Este scris:

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“^[m]

⁴⁷ Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L omoare, ⁴⁸ dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea lipit de El, ascultându-L^[n].

Autoritatea lui Isus

20 Într-una din zile, în timp ce Isus dădea învăţătură poporului în Templu şi vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoţilor şi cărturarii împreună cu bătrânii ² şi L-au întrebat:

– Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri şi cine Ţi-a dat această autoritate?

³ El le-a răspuns:

– Vă voi pune şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi: ⁴ botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?

⁵ Ei au început să discute între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?», ⁶ iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.“ ⁷ Aşa că I-au răspuns că nu ştiu de unde era. ⁸ Atunci şi Isus le-a zis:

– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda vierilor

⁹ Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:

Aşadar, ce le va face stăpânul viei? ¹⁶ Va veni şi-i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.“

Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: „Să nu se întâmple una ca asta!“^{[p] 17} Dar El i-a privit şi le-a zis: „Atunci ce înseamnă următorul pasaj unde a fost scris:

¹⁸ Oricine cade peste piatra aceea va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.“

¹⁹ Chiar în ceasul acela cărturarii şi conducătorii preoţilor au căutat să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de popor; căci ei ştiau că împotriva lor spusese Isus această pildă.

Tributul datorat Cezarului

²⁰ Au început să-L urmărească îndeaproape şi au trimis nişte spioni, care se prefăceau că sunt oameni drepţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L poată da astfel pe mâna puterii şi autorităţii guvernatorului. ²¹ Aceştia L-au întrebat:

– Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi-i înveţi pe oameni corect, că nu eşti părtinitor, ci îi înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. ²² Se cuvine să plătim tribut Cezarului^[r] sau nu?

²³ El însă şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis:

²⁴ – Arătaţi-mi un denar^[s]! Chipul şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?

– Ale Cezarului, au răspuns ei.

²⁵ El le-a zis:

– Aşadar, daţi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!^[t]

²⁶ Astfel ei n-au putut să-L prindă cu vorba în faţa poporului şi, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

²⁷ Apoi au venit la El nişte saduchei^[u], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

²⁸ – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.^{[v] 29} Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să aibă copii. ³⁰ Cu al doilea s-a întâmplat la fel. ³¹ Al treilea s-a căsătorit şi el cu văduva şi tot aşa toţi cei şapte; şi au murit fără să aibă copii. ³² Femeia a murit ultima dintre toţi. ³³ Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Copiii^[w] veacului acestuia se însoară şi se mărită, ³⁵ dar cei care vor fi consideraţi vrednici să aibă parte de veacul acela şi de învierea dintre cei morţi nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ³⁶ căci ei nu mai pot muri pentru că sunt ca îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. ³⁷ Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, însuşi Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre tufiş, când vorbeşte despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov^[x]. ³⁸ Ori El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.

³⁹ Atunci unii dintre cărturari I-au zis:

– Învăţătorule, bine ai zis!

⁴⁰ Căci nu mai îndrăzneau să-I pună nici o întrebare.

Al cui fiu este Cristos?

⁴¹ El însă i-a întrebat:

– Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? ⁴² Căci David însuşi, în cartea Psalmilor, spune:

⁴⁴ Aşadar, David Îl numeşte „Domn“; deci cum este El fiul lui?

⁴⁵ Apoi le-a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: ⁴⁶ „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi şi care iubesc să fie salutaţi prin pieţe şi să li se dea scaunele de onoare în sinagogi şi locurile de onoare la mese. ⁴⁷ Ei devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Văduva săracă şi dărnicia ei

21 Când Şi-a ridicat privirea, i-a văzut pe cei bogaţi punându-şi darurile în vistieria^[ab] Templului. ² A văzut şi o văduvă săracă, punând acolo două lepta^[ac]. ³ Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, ⁴ pentru că toţi aceştia au pus din abundenţa lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea ca să trăiască.“

Semne ale sfârşitului

⁵ În timp ce unii vorbeau despre Templu, că este împodobit^[ad] cu pietre frumoase^[ae] şi cu daruri, El a zis:

⁶ – Cât despre aceste lucruri pe care le vedeţi, vor veni zile când nu va fi lăsată piatră pe piatră; totul va fi dărâmat.^[af]

⁷ Ei L-au întrebat:

– Învăţătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când urmează să se întâmple acestea?

⁸ El le-a răspuns:

– Vedeţi să nu fiţi duşi în rătăcire! Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ şi „Vremea se apropie!“ Să nu vă duceţi după ei! ⁹ Când veţi auzi de războaie şi răscoale, să nu vă îngroziţi, căci întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi imediat.

¹⁰ Apoi El le-a zis:

– Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. ¹¹ Vor fi cutremure mari şi foamete, şi molime în diverse locuri; vor fi manifestări înspăimântătoare şi semne mari din cer. ¹² Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în închisori şi vă vor duce înaintea regilor şi înaintea guvernatorilor din pricina Numelui Meu. ¹³ Vi se va da astfel prilejul să fiţi mărturie înaintea lor. ¹⁴ Hotărâţi-vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiţi mai dinainte apărarea! ¹⁵ Căci Eu vă voi da cuvinte şi o înţelepciune căreia nici unul din potrivnicii voştri nu i se va putea opune şi n-o va putea contrazice! ¹⁶ Veţi fi trădaţi chiar şi de părinţi, de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi vă vor da la moarte. ¹⁷ Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. ¹⁸ Dar nici un fir de păr din cap nu vi se va pierde. ¹⁹ Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele^[ag].

²⁰ Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. ²¹ Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară, iar cei de pe câmpii să nu intre în el, ²² căci acestea sunt zile de răzbunare, ca să se împlinească toate lucrurile care au fost scrise. ²³ Vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Căci va fi strâmtorare mare peste pământ şi urgie peste poporul acesta! ²⁴ Vor cădea ucişi de ascuţişul sabiei şi vor fi duşi captivi prin toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către neamuri, până când se vor împlini vremurile neamurilor.

²⁵ Vor fi semne în soare, lună şi stele,^[ah] iar pe pământ va fi suferinţă printre neamuri, încremenite de urletul mării şi al valurilor. ²⁶ Oamenii vor leşina de frică în aşteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate^[ai]. ²⁷ Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor,^[aj] cu putere şi mare slavă. ²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!

²⁹ Le-a spus apoi o pildă:

– Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii. ³⁰ Când vedeţi că deja înfrunzesc, ştiţi că de acum vara este aproape. ³¹ Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. ³² Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³³ Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!

³⁴ Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beţii şi cu îngrijorările vieţii şi astfel ziua aceea să vină asupra voastră pe neaşteptate, ³⁵ ca o capcană! Căci ea va veni peste toţi locuitorii de pe toată faţa pământului. ³⁶ Vegheaţi tot timpul, rugându-vă să puteţi scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple şi să puteţi sta în picioare înaintea Fiului Omului!

³⁷ În fiecare zi Isus dădea învăţătură în Templu, iar în fiecare seară ieşea şi-Şi petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“. ³⁸ Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.

Trădarea lui Iuda

22 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune şi „Paştele“.^{[ak] 2} Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor. ³ Atunci Satan^[al] a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. ⁴ Acesta s-a dus şi a discutat cu conducătorii preoţilor şi cu comandanţii gărzii Templului cum să-L dea pe mâna lor. ⁵ Ei s-au bucurat şi au stabilit să-i dea bani. ⁶ El a fost de acord şi a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor, în absenţa mulţimii.

Masa pascală

⁷ Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia să fie jertfit mielul de Paşte. ⁸ Isus i-a trimis pe Petru şi pe Ioan înainte şi le-a zis:

– Duceţi-vă şi pregătiţi-ne mielul de Paşte ca să mâncăm!

⁹ Ei L-au întrebat:

– Unde vrei să-l pregătim?

¹⁰ Isus le-a răspuns:

– Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâlni un om care duce un vas cu apă.^[am] Urmaţi-l până la casa în care va intra ¹¹ şi spuneţi-i stăpânului casei astfel: „Învăţătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ ¹² El vă va arăta sus o cameră mare şi aranjată. Acolo să faceţi pregătirile!

¹³ Ei s-au dus şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.

Cina Domnului

¹⁴ Când a sosit ceasul, Isus S-a aşezat la masă împreună cu apostolii. ¹⁵ El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paşte^[an], înainte de suferinţa Mea! ¹⁶ Căci vă spun că nu voi mai mânca din ea^[ao] până când nu îşi va găsi împlinirea în Împărăţia lui Dumnezeu!“ ¹⁷ A luat apoi un pahar, a adus mulţumiri^[ap] şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi! ¹⁸ Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“ ¹⁹ Apoi a luat o pâine şi, după ce a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ ²⁰ În acelaşi fel, după ce au mâncat, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. ²¹ Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! ²² Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“ ²³ Ei au început să se întrebe unii pe alţii cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.

Cine este cel mai mare

²⁴ Între ei s-a iscat şi o ceartă cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare. ²⁵ Isus însă le-a zis:

– Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiţi „binefăcători“^[aq]. ²⁶ Cu voi să nu fie aşa! Ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte. ²⁷ Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Eu însă sunt între voi ca cel care slujeşte! ²⁸ Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. ²⁹ De aceea şi Eu vă ofer o împărăţie, aşa cum şi Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie, ³⁰ ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea, şi să staţi pe tronuri judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Isus prezice lepădarea lui Petru

³¹ Simon, Simon, iată, Satan a cerut să vă cearnă aşa cum se cerne grâul, ³² dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ţi se piardă credinţa. Iar când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!

³³ Petru I-a răspuns:

– Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar şi la închisoare şi la moarte!

³⁴ Isus i-a zis:

– Îţi spun, Petru, că nu va cânta cocoşul^[ar] astăzi până când nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti!

Îndemnuri pentru vremea încercării

³⁵ Apoi le-a zis:

– Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără sandale, aţi dus voi lipsă de ceva?

– De nimic! I-au răspuns ei.

³⁶ El le-a mai zis:

– Acum, dimpotrivă, cel ce are o pungă, s-o ia! La fel şi traista! Iar cel ce nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere una!^{[as] 37} Căci vă spun că ceea ce este scris trebuie să se împlinească în Mine, şi anume: „El a fost numărat alături de cei nelegiuiţi.“^[at] Da, ceea ce este scris despre Mine este gata să se împlinească.

³⁸ Ei au zis:

– Doamne, iată aici două săbii!

– De-ajuns!^[au] le-a zis El.

Isus se roagă pe Muntele Măslinilor

³⁹ A ieşit afară şi S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat şi ei. ⁴⁰ Când a ajuns în locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!“ ⁴¹ Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o distanţă de o aruncătură de piatră, s-a pus pe genunchi şi s-a rugat ⁴² zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul^[av] acesta! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“ ⁴³ (Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. ⁴⁴ Fiind în agonie, El se ruga cu şi mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ.)^{[aw] 45} Când S-a ridicat de la rugăciune şi a venit la ucenici, i-a găsit adormiţi de întristare. ⁴⁶ El le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!“

Arestarea lui Isus

⁴⁷ În timp ce El încă vorbea, iată că au venit o mulţime de oameni, iar cel numit Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, ⁴⁸ dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“ ⁴⁹ Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:

– Doamne, să lovim cu sabia?

⁵⁰ Şi unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.

⁵¹ Însă Isus a zis:

– Încetaţi cu aceasta!

Şi a atins urechea acelui om şi l-a vindecat. ⁵² Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoţilor, comandanţilor gărzii Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit cu săbii şi ciomege, ca după un tâlhar^[ax]? ⁵³ Când eram cu voi în fiecare zi în Templu, n-aţi pus mâna pe Mine! Însă acesta este ceasul vostru şi autoritatea întunericului!“

Lepădarea lui Petru

⁵⁴ Atunci L-au prins şi L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru L-a urmat de la distanţă. ⁵⁵ Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. ⁵⁶ O slujnică, când l-a văzut şezând lângă foc, s-a uitat ţintă la el şi a zis:

– Şi acesta era cu El!

⁵⁷ Însă el s-a lepădat zicând:

– Nu-L cunosc, femeie!

⁵⁸ După puţin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:

– Şi tu eşti dintre ei!

Dar Petru a zis:

– Nu sunt, omule!

⁵⁹ Cam o oră mai târziu, un altul a susţinut cu tărie, zicând:

– Cu siguranţă şi acesta era cu El, căci este galileean!

⁶⁰ Dar Petru a zis:

– Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!

Şi imediat, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoşul. ⁶¹ Domnul S-a întors şi s-a uitat la Petru. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Astăzi, înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ ⁶² Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Isus, batjocorit de cei din garda Templului

⁶³ Oamenii care-L păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. ⁶⁴ Ei L-au legat la ochi şi-L întrebau zicând: „Profeţeşte, cine este cel ce Te-a lovit?“ ⁶⁵ Şi rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.

Isus înaintea Sinedriului

⁶⁶ Când s-a făcut ziuă, sfatul bătrânilor poporului^[ay], conducătorii preoţilor şi cărturarii s-au adunat împreună şi L-au dus pe Isus în sinedriul^[az] lor. ⁶⁷ Ei I-au zis:

– Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne!

Isus le-a răspuns:

– Dacă vă voi spune, cu nici un chip nu veţi crede, ⁶⁸ iar dacă vă voi întreba, cu nici un chip nu-Mi veţi răspunde, (nici nu-Mi veţi da drumul)^[ba]. ⁶⁹ De acum încolo, Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.^[bb]

⁷⁰ Toţi au întrebat:

– Eşti Tu deci Fiul lui Dumnezeu?

El le-a răspuns:

– Chiar voi înşivă spuneţi că Eu sunt.

⁷¹ Atunci ei au zis:

– Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înşine am auzit-o din gura Lui!

Isus înaintea lui Pilat şi a lui Irod

23 Toţi cei din adunarea lor s-au ridicat şi L-au dus pe Isus la Pilat. ² Ei au început să-L acuze zicând: „Pe Acesta L-am găsit pervertindu-ne neamul, interzicând a se da tribut Cezarului^[bc] şi zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“ ³ Pilat L-a întrebat:

– Eşti Tu Împăratul iudeilor?

Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui.

⁴ Pilat le-a zis conducătorilor preoţilor şi mulţimilor:

– Eu nu găsesc nimic vinovat în Omul Acesta!

⁵ Dar ei au insistat şi au zis:

– Întărâtă poporul, dând învăţătură prin toată Iudeea^[bd], din Galileea, de unde a început, şi până aici!

⁶ Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean ⁷ şi, aflând că este sub autoritatea lui Irod^[be], L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea. ⁸ Irod s-a bucurat foarte mult când L-a văzut pe Isus, pentru că de multă vreme dorea să-L vadă, din pricina a ceea ce auzise despre El, şi spera să-L vadă înfăptuind vreun semn. ⁹ I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic^[bf]. ¹⁰ Conducătorii preoţilor şi cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu vehemenţă. ¹¹ Irod împreună cu soldaţii lui L-au tratat cu dispreţ şi, după ce şi-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare^[bg] şi L-au trimis înapoi la Pilat. ¹² În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în duşmănie unul faţă de celălalt.

¹³ Pilat i-a chemat laolaltă pe conducătorii preoţilor, pe conducători şi pe popor ¹⁴ şi le-a zis:

– Mi L-aţi adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Şi iată că eu L-am cercetat înaintea voastră, dar n-am găsit în Omul Acesta nici un lucru de care să fie vinovat, aşa cum L-aţi acuzat voi. ¹⁵ Şi nici Irod nu L-a găsit vinovat, pentru că ni L-a trimis înapoi. Iată deci că n-a făcut nimic vrednic de moarte. ¹⁶ Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!

¹⁷ (El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii.)^[bh]

¹⁸ Însă ei au strigat cu toţii:

– La o parte cu Acesta! Eliberează-ni-l pe Baraba!

¹⁹ Acesta fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru crimă. ²⁰ Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Isus, ²¹ însă ei strigau:

– Răstigneşte-L!^[bi] Răstigneşte-L!

²² El le-a zis a treia oară:

– Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit în El nici un lucru vrednic de moarte! Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera!

²³ Dar ei au continuat să strige tot mai tare şi să-i ceară să fie răstignit. Şi strigătele lor (şi ale conducătorilor preoţilor)^[bj] au biruit. ²⁴ Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. ²⁵ L-a eliberat, aşa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi crimă, iar pe Isus L-a dat pe mâna lor, ca să-i facă după cum doresc.

Răstignirea

²⁶ În timp ce-L duceau de-acolo, l-au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spinare ca s-o ducă după Isus. ²⁷ Pe Isus Îl urma o mare mulţime de oameni, printre care şi nişte femei care se băteau în piept şi-L jeleau. ²⁸ Dar Isus S-a întors către ele şi le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri! ²⁹ Căci iată, vin zile în care se va spune: «Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat!»

³¹ Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“

³² Au fost aduşi şi doi răufăcători ca să fie executaţi împreună cu El. ³³ Când au ajuns în locul numit „Craniul“^[bl], i-au răstignit acolo pe Isus şi pe răufăcători, unul la dreapta şi unul la stânga.^{[bm] 34} (Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“)^[bn]

Au tras la sorţi ca să-şi împartă hainele Lui între ei.^{[bo] 35} Poporul stătea acolo şi se uita. Conducătorii îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a salvat; să Se salveze şi pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“ ³⁶ Soldaţii, de asemenea, îşi băteau joc de El; ei veneau, Îi ofereau vin acru^{[bp] 37} şi ziceau: „Dacă Tu eşti Împăratul iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuţi!“ ³⁸ Deasupra Lui era o inscripţie (cu litere greceşti, latineşti şi aramaice)^[bq]: „Acesta este Împăratul iudeilor.“

³⁹ Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniţi Îl insulta zicând: „Nu eşti Tu Cristosul?^[br] Salvează-Te pe Tine şi salvează-ne şi pe noi!“ ⁴⁰ Celălalt însă l-a mustrat zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi sentinţă? ⁴¹ Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce-am săvârşit, dar Acesta n-a săvârşit nimic rău!“

⁴² Apoi a zis:

– Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vii în Împărăţia Ta!

⁴³ Isus i-a răspuns:

– Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!^[bs]

Moartea lui Isus

⁴⁴ Era deja cam pe la ceasul al şaselea^[bt]. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara până pe la ceasul al nouălea^[bu]. ⁴⁵ Soarele s-a întunecat, iar draperia^[bv] Templului a fost despicată la mijloc. ⁴⁶ Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!“^[bw] Şi spunând aceasta, Şi-a dat suflarea.