Isus vindecă un bolnav de hidropizie

14 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei îl urmăreau îndeaproape. Şi iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică[a]. Isus i-a întrebat pe experţii în Lege şi pe farisei: „Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?“ Ei însă tăceau. Isus l-a luat de mână, l-a vindecat şi l-a lăsat să plece, iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă îi cade copilul[b] sau boul într-o fântână în ziua de Sabat, nu-l va scoate imediat afară?“ N-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

Smerenie şi ospitalitate

Când i-a văzut pe cei invitaţi cum îşi aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:

„Când eşti invitat de cineva la o nuntă, să nu te aşezi să mănânci pe locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat de către gazdă cineva mai de seamă decât tine, iar cel ce v-a invitat şi pe tine, şi pe el să vină să-ţi spună: «Dă locul tău acestui om!» Atunci, cu ruşine, va trebui să ocupi ultimul loc. 10 Ci tu, când eşti invitat, du-te şi aşază-te pe ultimul loc, pentru ca atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ţi spună: «Prietene, mută-te mai în faţă!» Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.“

12 Apoi i-a zis şi celui ce-L invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ţi invita nici prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei pe tine şi să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei şchiopi şi pe cei orbi. 14 Şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.“

Pilda celor invitaţi la cină

15 Când a auzit aceste vorbe, unul dintre cei ce stăteau la masă cu El I-a zis:

– Ferice de acela care va mânca în Împărăţia lui Dumnezeu!

16 Însă Isus i-a răspuns:

– Un om a dat o cină mare şi a invitat pe mulţi. 17 La ora cinei, şi-a trimis sclavul să le spună celor invitaţi: „Veniţi, căci acum toate sunt gata!»

18 Dar toţi, unul după altul, au început să se scuze.[c] Primul i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd. Te rog, scuză-mă!“

19 Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog, scuză-mă!“

20 Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat şi de aceea nu pot să vin!“

21 Când sclavul s-a întors, l-a înştiinţat pe stăpânul său de aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi i-a zis sclavului său: „Ieşi repede pe străzile şi pe aleile cetăţii şi adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi şi pe cei şchiopi!“

22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit şi tot mai este loc!“ 23 Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieşi pe drumuri şi pe cărări şi sileşte-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că nici unul din acei oameni care fuseseră invitaţi nu va gusta din cina mea!“

Costul uceniciei

25 Împreună cu El mergeau mulţimi mari de oameni. El S-a întors şi le-a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte[d] tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Oricine nu-şi duce crucea lui însuşi şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina şi toţi cei care văd aceasta să înceapă să-şi bată joc de el 30 şi să zică: «Omul acesta a început să construiască şi n-a putut să termine!»

31 Sau care rege, când porneşte la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se gândească bine dacă poate să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! 32 Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, el îi va trimite un sol ca să ceară pace. 33 Tot aşa, oricine dintre voi care nu renunţă la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.

34 Sarea este bună. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! 35 Nu mai este de folos nici pentru pământ şi nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Pilda cu oaia pierdută

15 Toţi colectorii de taxe[e] şi păcătoşii[f] se apropiau de El ca să-L asculte. Dar fariseii şi cărturarii murmurau şi ziceau: „Acest Om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei!“ El însă le-a spus următoarea pildă:

„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde una din ele, nu le lasă pe câmp pe celelalte nouăzeci şi nouă şi nu se duce după cea pierdută, până când o găseşte?! Iar când o găseşte, o pune bucuros pe umeri, vine acasă şi-şi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!» Tot aşa, vă spun că va fi mai mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de pocăinţă!

Pilda cu moneda pierdută

Sau care femeie, dacă are zece drahme[g] şi pierde una din ele, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu atenţie până când o găseşte?! Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte!“

Pilda fiului risipitor

11 El a mai zis:

„Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea din moşie care mi se cuvine!» Şi tatăl a împărţit între ei averea.[h] 13 Nu după multe zile, fiul cel tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, iar acolo şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. 15 S-a dus şi s-a alipit de unul din cetăţenii acelei ţări, iar acesta l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii.[i] 16 Ar fi dorit el să se sature din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni! 17 Şi-a venit în fire şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva Cerului[j] şi înaintea ta 19 şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul din angajaţii tăi!’» 20 Şi s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. În timp ce el era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el; a alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat mult. 21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva Cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău!» 22 Dar tatăl le-a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună robă şi îmbrăcaţi-l cu ea! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare! 23 Aduceţi apoi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l![k] Să mâncăm şi să ne veselim, 24 pentru că acest fiu al meu era mort şi trăieşte iarăşi, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească.

25 Fiul lui cel mai în vârstă era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri 26 şi l-a chemat pe unul din slujitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. 27 Acesta i-a răspuns: «A venit fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos.» 28 Atunci el s-a înfuriat şi n-a vrut să intre. Tatăl lui a ieşit afară şi a stăruit de el să intre. 29 Însă el i-a răspuns tatălui său:

– Iată, eu îţi slujesc de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am încălcat porunca! Şi mie nu mi-ai dat niciodată nici măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu prostituatele, lui i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!

31 Tatăl i-a zis:

– Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu este şi al tău. 32 Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi acum trăieşte, era pierdut şi a fost găsit!“

Pilda administratorului nedrept

16 Apoi le-a zis ucenicilor:

„Un om bogat avea un administrator care a fost acuzat că-i risipeşte averea. El l-a chemat şi i-a zis: «Ce înseamnă lucrul acesta pe care-l aud despre tine? Dă socoteală de administraţia ta, pentru că nu mai poţi fi administrator!» Administratorul şi-a zis: «Ce-o să fac, pentru că stăpânul îmi va lua slujba de administrator? Să sap – nu sunt în stare, iar să cerşesc – mi-ar fi ruşine. Ştiu ce-o să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, ei să mă primească în casele lor!» I-a chemat unul câte unul pe datornicii stăpânului său şi i-a zis primului:

– Cât îi datorezi stăpânului meu?

Acela i-a răspuns:

– O sută de baţi[l] de untdelemn.

El i-a zis:

– Ia-ţi chitanţa, aşază-te repede şi scrie cincizeci!

A zis apoi altuia:

– Dar tu, cât îi datorezi?

Acela i-a răspuns:

– O sută de cori[m] de grâu.

El i-a zis:

– Ia-ţi chitanţa şi scrie optzeci!

Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, deoarece lucrase cu iscusinţă.[n] Căci fiii acestui veac sunt mai isteţi faţă de propria lor generaţie, decât fiii luminii.

Şi Eu vă spun: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor[o] nedrepte, pentru ca, atunci când ele vor înceta să mai fie, aceştia să vă primească în corturile veşnice! 10 Cine este credincios în lucrul cel mai mic este credincios şi în cel mare, şi cine este nedrept în lucrul cel mai mic este nedrept şi în cel mare. 11 Aşadar, dacă n-aţi fost credincioşi în ce priveşte bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?! 12 Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?! 13 Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia, şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi Bogăţiei!“

14 Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea şi îşi băteau joc de El. 15 El însă le-a zis: „Voi încercaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile! Căci ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Alte învăţături

16 Legea şi Profeţii au ţinut până la Ioan: de atunci se vesteşte Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi fiecare dă buzna în ea! 17 Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o parte a vreunei litere[p] a Legii!

18 Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu o altă femeie comite adulter, iar cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată de soţul ei comite şi el adulter.

Bogatul şi Lazăr

19 Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi in subţire şi care în fiecare zi se bucura de lux. 20 La poarta lui zăcea un om sărac, al cărui nume era Lazăr şi care era plin de bube. 21 El dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului. Până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22 Săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam[q]. A murit apoi şi bogatul şi a fost înmormântat. 23 În Locuinţa Morţilor[r], unde se afla în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul acestuia. 24 El a strigat:

– Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi umezească vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sunt atât de chinuit în flacăra aceasta!

25 Însă Avraam i-a răspuns:

– Copile, adu-ţi aminte că în timpul vieţii tale, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr le-a primit pe cele rele, aşa că acum, aici, el este mângâiat, iar tu suferi. 26 Pe lângă toate acestea, între noi şi voi a fost pusă o prăpastie mare, astfel încât cei ce vor să treacă de aici la voi, să nu poată, şi nici cei de acolo să nu poată trece la noi.

27 El a zis:

– Atunci, te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28 căci am cinci fraţi, ca să le mărturisească aceste lucruri, aşa încât să nu vină şi ei în locul acesta de chin!

29 Avraam i-a răspuns:

– Îl au pe Moise şi pe Profeţi[s]; să asculte de ei!

30 Dar el a zis:

– Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi!

31 Însă Avraam i-a răspuns:

– Dacă nu ascultă de Moise şi de Profeţi, nu vor fi convinşi nici dacă ar învia cineva dintre cei morţi!“

Footnotes

  1. Luca 14:2 Sau: hidropizie, boală care se manifestă prin umflare, ca urmare a acumulării de apă în cavităţile naturale şi în ţesuturi; era cunoscută în antichitate sub această denumire, creată de medicul grec Hipocrate (cca 460-375 î.Cr.)
  2. Luca 14:5 Unele mss conţin: măgarul, probabil pe baza lui Lc. 13:15 şi Deut. 22:4
  3. Luca 14:18 În cultura vremii acest refuz era considerat o foarte mare jignire după ce, iniţial, fiecare confirmase prezenţa (vezi vs. 16, 17); obiceiul era ca oaspeţii să primească o invitaţie iniţială, iar apoi, când totul era pregătit, erau anunţaţi să vină la ospăţ
  4. Luca 14:26 În ideea de a nu-i iubi mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mt. 10:37)
  5. Luca 15:1 Vezi nota de la 3:12
  6. Luca 15:1 Vezi nota de la 5:30
  7. Luca 15:8 O drahmă era aproximativ echivalentul unui denar (pentru denar, vezi nota de la 7:41); şi în v. 9
  8. Luca 15:12 Cf. Deut. 21:17, fiul mai tânăr primea de două ori mai puţin decât întâiul născut
  9. Luca 15:15 Un lucru înjositor pentru un iudeu, dat fiind că porcii erau consideraţi animale necurate (cf. Lev. 11:7)
  10. Luca 15:18 Sau: împotriva lui Dumnezeu; numele lui Dumnezeu era înlocuit de către iudei, din pietate
  11. Luca 15:23 Cea mai bună haină, inelul în deget, sandalele în picioare (fiii purtau sandale, sclavii erau desculţi) – semn al poziţiei şi al acceptării (vezi Gen. 41:42; Zah. 3:4); viţelul cel îngrăşat era pregătit şi păstrat pentru ocazii deosebite
  12. Luca 16:6 Un bat avea aproximativ 30 l; aproximativ 3 kilolitri. O datorie foarte mare, reprezentând recolta de la aproape 450 de măslini, o valoare de aproximativ 1000 de denari (pentru denar, vezi nota de la 7:41)
  13. Luca 16:7 Un cor avea între 350-400 l; aproximativ 35-40 kilolitri. O datorie foarte mare, reprezentând recolta de pe aproape 100 de acri, o valoare între 2500-3000 de denari (pentru denar, vezi nota de la 7:41)
  14. Luca 16:8 Probabil dobânda pretinsă iniţial de către administrator datornicilor includea şi un oarecare comision pentru el; scăzând din datorie el ajunge de fapt la valoarea nominală a datoriei, câştigând astfel bunăvoinţa datornicilor. Iscusinţa administratorului a stat în faptul că a ştiut să se folosească de mijloacele de care dispunea, asigurându-şi astfel viitorul
  15. Luca 16:9 Lit.: mamona, un termen aramaic care înseamnă bogăţie, avere; şi în vs. 11, 13
  16. Luca 16:17 Este vorba despre prelungirile unor litere din alfabetul ebraic
  17. Luca 16:22 Imaginea poate sugera un banchet, masa din Împărăţia lui Dumnezeu (vezi 13:28-29), deoarece, în vremea aceea, oamenii petreceau împreună mult timp la mesele festive, sprijinându-se uneori unul de altul (vezi In. 13:23); probabil în contrast cu masa bogatului (v. 21); şi în v. 23
  18. Luca 16:23 Gr.: Hades
  19. Luca 16:29 Adică Vechiul Testament, care era împărţit în trei secţiuni: Legea (Moise), Profeţii şi Scrierile