Luca 12:1-18:21

Nouă Traducere În Limba Română

Ipocrizia fariseilor

12 Între timp, mulţimea s-a adunat cu miile, aşa că se călcau în picioare unii pe alţii. Isus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Păziţi-vă de drojdia fariseilor, care este ipocrizia! ² Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit şi nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut! ³ De aceea orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină şi orice aţi şoptit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.

Teamă de Dumnezeu, nu de oameni

⁴ Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic! ⁵ Vă voi arăta însă de Cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel Care, după ce omoară, are autoritatea de a arunca în Gheenă^[a]! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi! ⁶ Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni^[b]? Şi totuşi nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu! ⁷ Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! Nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!

⁸ Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ⁹ Însă cel care se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. ¹⁰ Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

¹¹ Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a conducătorilor şi a autorităţilor, să nu vă îngrijoraţi cu privire la cum vă veţi apăra sau ce veţi spune, ¹² pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneţi.“

Pilda bogatului nesăbuit

¹³ Cineva din mulţime I-a zis:

– Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine!

¹⁴ Dar Isus i-a răspuns:

– Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor între voi?!

¹⁵ Apoi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiilor lui!“

¹⁶ Şi le-a spus o pildă:

Despre îngrijorări

²² Apoi le-a zis ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca! ²³ Căci viaţa este mai mult decât mâncarea, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. ²⁴ Uitaţi-vă cu atenţie la corbi: ei nici nu seamănă, nici nu seceră şi nu au nici cămară, nici hambar. Şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai valoroşi sunteţi voi decât păsările! ²⁵ Şi apoi cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot^[c] la firul vieţii lui^[d]?! ²⁶ Deci dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, de ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?!

²⁷ Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii: ei nici nu trudesc din greu, nici nu torc^[e]. Şi totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei! ²⁸ Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?!

²⁹ Nu căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi, nici nu fiţi îngrijoraţi, ³⁰ căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută! Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. ³¹ Căutaţi în schimb Împărăţia Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ³² Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăţia! ³³ Vindeţi-vă bunurile şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie. ³⁴ Căci acolo unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră!

Îndemn la veghere

³⁵ Coapsele să vă fie încinse şi lămpile aprinse, ³⁶ întocmai ca acelor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă imediat, atunci când va veni şi va bate la uşă. ³⁷ Ferice de sclavii aceia pe care stăpânul, la venirea lui, îi va găsi veghind! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să se aşeze la masă şi se va apropia să le slujească! ³⁸ Fie că vine la a doua strajă^[f] din noapte, fie că vine la a treia strajă^[g], fericiţi sunt aceia pe care-i va găsi astfel! ³⁹ Să ştiţi că, dacă stăpânul casei ar şti la ce oră vine hoţul, (ar veghea şi)^[h] n-ar lăsa să i se spargă casa. ⁴⁰ Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!“

Sclavul credincios şi înţelept

⁴¹ Petru L-a întrebat:

– Doamne, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?

⁴² Domnul a răspuns:

– Cine este deci administratorul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune responsabil peste ceilalţi slujitori ai săi, ca să le dea partea de hrană la timp? ⁴³ Ferice de sclavul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! ⁴⁴ Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! ⁴⁵ Dar dacă sclavul acela îşi zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină!“ şi începe să bată pe slujitori şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete, ⁴⁶ stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o ştie. El îl va tăia în două^[i] şi-i va stabili partea la un loc cu necredincioşii.

⁴⁷ Sclavul acela, care ştie voia stăpânului său şi nu se pregăteşte sau nu face potrivit cu voia acestuia, va fi bătut cu multe lovituri. ⁴⁸ Iar cel ce nu ştie, însă face lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu mai puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, iar cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult.

Nu pacea, ci dezbinarea

⁴⁹ Eu am venit să arunc foc pe pământ şi cât aş vrea ca focul să fi fost deja aprins! ⁵⁰ Am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de apăsat sunt până este îndeplinit! ⁵¹ Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Vă spun că nu, ci mai degrabă dezbinare. ⁵² Căci, de acum înainte, din cinci care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

Înţelegând vremurile

⁵⁴ Apoi le-a mai zis mulţimilor: „Când vedeţi un nor ridicându-se la apus, ziceţi imediat: «Vine ploaia!» şi aşa se întâmplă. ⁵⁵ Iar când vântul suflă din sud, ziceţi: «Va fi arşiţă!» şi aşa se întâmplă. ⁵⁶ Ipocriţilor! Înfăţişarea cerului şi a pământului ştiţi s-o deosebiţi, dar perioada aceasta cum de n-o deosebiţi?

⁵⁷ Şi de ce nu judecaţi voi înşivă ce este drept? ⁵⁸ În timp ce te duci cu acuzatorul tău la magistrat, dă-ţi silinţa, pe drum, să te împaci cu el, ca nu cumva să te târască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna ofiţerului, iar ofiţerul să te arunce în închisoare! ⁵⁹ Îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul lepton^[j]!“

Chemare la pocăinţă

13 În acea vreme au sosit unii şi I-au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. ² El le-a răspuns: „Credeţi că acei galileeni au fost mai păcătoşi decât ceilalţi galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri? ³ Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător! ⁴ Sau credeţi că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului şi i-a omorât au fost mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiesc în Ierusalim? ⁵ Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri într-un fel asemănător^[k]!“

⁶ Apoi le-a spus această pildă:

Vindecarea unei femei într-o zi de Sabat

¹⁰ Într-o zi de Sabat, Isus dădea învăţătură într-una din sinagogi. ¹¹ Şi iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputinţă; ea era încovoiată şi nu se putea îndrepta pe deplin. ¹² Când a văzut-o, Isus a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti eliberată de neputinţa ta!“ ¹³ Şi-a întins mâinile peste ea şi deodată ea s-a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu.

¹⁴ Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulţimii: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. Veniţi deci în acele zile să fiţi vindecaţi, nu în ziua de Sabat!“

¹⁵ Dar Domnul i-a răspuns şi a zis: „Ipocriţilor! Care dintre voi nu-şi dezleagă boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape în ziua de Sabat?! ¹⁶ Această femeie, care este o fiică a lui Avraam şi pe care, iată, Satan a ţinut-o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de această neputinţă în ziua de Sabat?“

¹⁷ Toţi potrivnicii Lui au rămas de ruşine când a zis aceste lucruri. Şi întreaga mulţime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.

Pilda bobului de muştar şi a drojdiei

¹⁸ Apoi a zis:

²⁰ El a zis iarăşi:

Intrarea în Împărăţie

²² Isus trecea prin cetăţi şi prin sate, dând învăţătură şi continuându-şi călătoria spre Ierusalim. ²³ Cineva L-a întrebat: „Doamne, numai câţiva vor fi mântuiţi?“

El le-a zis: ²⁴ „Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea îngustă, căci vă spun că mulţi vor încerca să intre, dar nu vor putea. ²⁵ Odată ce Stăpânul casei se va ridica şi va încuia uşa, voi, stând afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: «Doamne, deschide-ne!», însă El vă va răspunde: «Nu ştiu de unde sunteţi!» ²⁶ Atunci veţi începe să ziceţi: «Noi am mâncat şi am băut înaintea Ta, şi pe străzile noastre ai dat Tu învăţătură!» ²⁷ Dar El va răspunde: «Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi! Plecaţi de la Mine, voi, toţi lucrătorii nedreptăţii!»

²⁸ Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor când îi veţi vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov şi pe toţi profeţii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară! ²⁹ Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la nord şi de la sud şi se vor aşeza la masă în Împărăţia lui Dumnezeu! ³⁰ Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă care vor fi cei dintâi şi sunt unii din cei dintâi care vor fi cei din urmă.“

³¹ Chiar în ceasul acela au venit câţiva dintre farisei şi I-au zis:

– Pleacă şi du-te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!

³² El le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i acelei vulpi: iată că scot demoni şi înfăptuiesc vindecări azi şi mâine, iar a treia zi voi termina. ³³ Trebuie însă ca azi, mâine şi poimâine să-Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim!

³⁴ Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De-atâtea ori am vrut să-ţi adun copiii aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! ³⁵ Iată însă că vi se lasă casa pustie! Vă spun că nu Mă veţi mai vedea până (va veni vremea când)^[n] veţi zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“^[o]

Isus vindecă un bolnav de hidropizie

14 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei îl urmăreau îndeaproape. ² Şi iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică^[p]. ³ Isus i-a întrebat pe experţii în Lege şi pe farisei: „Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?“ ⁴ Ei însă tăceau. Isus l-a luat de mână, l-a vindecat şi l-a lăsat să plece, ⁵ iar lor le-a zis: „Care dintre voi, dacă îi cade copilul^[q] sau boul într-o fântână în ziua de Sabat, nu-l va scoate imediat afară?“ ⁶ N-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.

Smerenie şi ospitalitate

⁷ Când i-a văzut pe cei invitaţi cum îşi aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:

¹² Apoi i-a zis şi celui ce-L invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ţi invita nici prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te invite şi ei pe tine şi să fii astfel răsplătit. ¹³ Ci tu, când dai un ospăţ, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei şchiopi şi pe cei orbi. ¹⁴ Şi vei fi fericit, pentru că ei nu au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.“

Pilda celor invitaţi la cină

¹⁵ Când a auzit aceste vorbe, unul dintre cei ce stăteau la masă cu El I-a zis:

– Ferice de acela care va mânca în Împărăţia lui Dumnezeu!

¹⁶ Însă Isus i-a răspuns:

Costul uceniciei

²⁵ Împreună cu El mergeau mulţimi mari de oameni. El S-a întors şi le-a zis: ²⁶ „Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte^[s] tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. ²⁷ Oricine nu-şi duce crucea lui însuşi şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

²⁸ Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? ²⁹ Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina şi toţi cei care văd aceasta să înceapă să-şi bată joc de el ³⁰ şi să zică: «Omul acesta a început să construiască şi n-a putut să termine!»

³¹ Sau care rege, când porneşte la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se gândească bine dacă poate să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! ³² Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, el îi va trimite un sol ca să ceară pace. ³³ Tot aşa, oricine dintre voi care nu renunţă la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.

³⁴ Sarea este bună. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! ³⁵ Nu mai este de folos nici pentru pământ şi nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

Pilda cu oaia pierdută

15 Toţi colectorii de taxe^[t] şi păcătoşii^[u] se apropiau de El ca să-L asculte. ² Dar fariseii şi cărturarii murmurau şi ziceau: „Acest Om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei!“ ³ El însă le-a spus următoarea pildă:

Pilda cu moneda pierdută

Pilda fiului risipitor

¹¹ El a mai zis:

Pilda administratorului nedrept

16 Apoi le-a zis ucenicilor:

⁹ Şi Eu vă spun: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor^[ad] nedrepte, pentru ca, atunci când ele vor înceta să mai fie, aceştia să vă primească în corturile veşnice! ¹⁰ Cine este credincios în lucrul cel mai mic este credincios şi în cel mare, şi cine este nedrept în lucrul cel mai mic este nedrept şi în cel mare. ¹¹ Aşadar, dacă n-aţi fost credincioşi în ce priveşte bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?! ¹² Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?! ¹³ Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni: căci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, ori îi va fi devotat unuia, şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi Bogăţiei!“

¹⁴ Fariseii, care erau iubitori de bani, au auzit toate acestea şi îşi băteau joc de El. ¹⁵ El însă le-a zis: „Voi încercaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile! Căci ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Alte învăţături

¹⁶ Legea şi Profeţii au ţinut până la Ioan: de atunci se vesteşte Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi fiecare dă buzna în ea! ¹⁷ Este mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă o parte a vreunei litere^[ae] a Legii!

¹⁸ Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu o altă femeie comite adulter, iar cel care se căsătoreşte cu o femeie divorţată de soţul ei comite şi el adulter.

Bogatul şi Lazăr

Despre păcat, credinţă şi datorie

17 Le-a zis apoi ucenicilor Săi: „Este imposibil să nu vină pricini de păcătuire, dar vai de cel prin care vin! ² Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să facă pe vreunul din aceşti micuţi^[ai] să păcătuiască! ³ Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte^[aj], mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! ⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc!», tu să-l ierţi!“

⁵ Apostolii I-au zis Domnului:

– Măreşte-ne credinţa!

⁶ Domnul le-a răspuns:

– Dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!“, iar el v-ar asculta!

⁷ Cine dintre voi care are un sclav ce ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino îndată şi aşază-te să mănânci!“?! ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: „Pregăteşte-mi să mănânc şi încinge-te să-mi slujeşti câtă vreme mănânc şi beau eu, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu!“?! ⁹ Va trebui el oare să-i fie recunoscător sclavului său pentru că a făcut ceea ce-i poruncise? (Nu cred)^[ak]. ¹⁰ Tot aşa şi voi: când faceţi tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte sclavi nevrednici de laudă; am făcut ceea ce eram datori să facem.“

Isus curăţă zece leproşi

¹¹ În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria şi Galileea. ¹² În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece leproşi^[al]. Ei au stat la distanţă ¹³ şi şi-au ridicat glasul zicând:

– Stăpâne Isus, ai milă de noi!

¹⁴ Când i-a văzut, Isus le-a zis:

– Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!^[am]

Şi, în timp ce se duceau, au fost curăţiţi. ¹⁵ Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors slăvindu-L pe Dumnezeu cu glas tare. ¹⁶ El a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean^[an]. ¹⁷ Isus a zis: „Oare nu zece au fost curăţiţi?! Unde sunt ceilalţi nouă? ¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“ ¹⁹ Apoi i-a zis: „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat!“

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Fiului Omului

²⁰ Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată ²¹ şi nici nu se va zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!», pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul^[ao] vostru!“

²² Le-a zis apoi ucenicilor:

– Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea! ²³ Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi! ²⁴ Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)^[ap]! ²⁵ Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie. ²⁶ Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului. ²⁷ Oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi. ²⁸ Va fi la fel cum s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, ²⁹ dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi atunci când se va arăta Fiul Omului. ³¹ În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la ce a rămas în urmă! ³² Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot!^{[aq] 33} Oricine caută să-şi scape viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde o va păstra. ³⁴ Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. ³⁵ Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. ³⁶ (Doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.“)^[ar]

³⁷ Ei L-au întrebat:

– Unde, Doamne?

Isus le-a răspuns:

– Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii!

Pilda văduvei stăruitoare

18 Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze: ² El le-a zis:

⁶ Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept? ⁷ Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?! ⁸ Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“

Pilda fariseului şi a colectorului de taxe

⁹ A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:

Isus şi copilaşii

¹⁵ I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei^[au], dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. ¹⁶ Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! ¹⁷ Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“

Isus şi conducătorul bogat

¹⁸ Un conducător L-a întrebat:

– Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţă veşnică?

¹⁹ Isus i-a răspuns:

– De ce Mă numeşti „bun“? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu! ²⁰ Cunoşti poruncile: „Să nu comiţi adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta.“

²¹ El I-a spus:

– Pe toate acestea le-am împlinit încă din tinereţea mea^[av].