Introducere

Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului, am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus, ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.

Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul

În zilele lui Irod, regele Iudeii,[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.

Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10 La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.

11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12 Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. 13 Dar îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan[c]. 14 El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. 16 El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.

18 Zaharia l-a întrebat pe înger:

– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!

19 Îngerul i-a răspuns:

– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. 20 Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

21 Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. 22 Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.

23 Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. 24 După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: 25 „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“

Anunţarea naşterii lui Isus

26 În luna a şasea,[e] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:

– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)[f]

29 Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30 Îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus[g]. 32 El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.[h] 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov[i] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!

34 Maria l-a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

35 Îngerul i-a răspuns:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit[j] „Fiul lui Dumnezeu“. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! 37 Căci nimic nu este imposibil cu[k] Dumnezeu.

38 Maria a zis:

– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Şi îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39 În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. 42 Ea a exclamat cu glas tare:

„Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43 Cum de mi-a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44 Căci iată, de îndată ce am auzit salutul tău, mi-a săltat copilul în pântece de bucurie! 45 Ferice de cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i-au fost spuse de Domnul!“

Cântecul[l] Mariei

46 Maria a zis:

„Sufletul meu Îl preamăreşte pe Domnul
47     şi mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48         pentru că a privit la starea smerită a sclavei Sale!
Iată că de acum încolo, toate generaţiile mă vor considera fericită
49     pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine!
Numele Lui este sfânt!
50     Îndurarea Lui ţine din generaţie în generaţie
        faţă de cei ce se tem de El!
51 El a înfăptuit o minune[m] prin braţul Lui;
    i-a împrăştiat pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 I-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor
    şi i-a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăţi,
    iar pe cei bogaţi i-a dat afară cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe Israel, slujitorul Său,
    amintindu-Şi de îndurarea Sa,
55 aşa cum le spusese strămoşilor noştri,
    lui Avraam şi seminţei[n] lui, în veci!“

56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

57 Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58 Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.

59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul.[o] Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, 60 dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“

61 Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“ 62 Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. 63 El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat. 64 Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântecul[p] lui Zaharia

67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:

68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
    pentru că a venit în ajutor şi Şi-a răscumpărat poporul!
69 El ne-a ridicat un corn al mântuirii[q]
    în casa[r] slujitorului Său David,
70 aşa cum a spus prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime,
71 şi ne-a adus izbăvire de duşmanii noştri şi din mâinile celor ce ne urăsc.
72 El Îşi arată astfel îndurarea faţă de strămoşii noştri
    şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,
73 de jurământul pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
    potrivit căruia, ne va da voie, 74 izbăviţi fiind din mâna duşmanilor noştri,
să-I slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui,
    în toate zilele noastre.

76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt!
    Căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui,
77 să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii,
    prin iertarea păcatelor lui,
78 datorită îndurării nemărginite[s] a Dumnezeului nostru,
    în urma căreia va veni în ajutorul nostru Soarele din înălţime,
79 ca să strălucească peste cei aflaţi în întuneric
    şi în umbra morţii,
        ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii.“

80 Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.

Naşterea lui Isus

În zilele acelea, a ieşit un decret de la Cezar[t] Augustus[u] să se înscrie[v] toată lumea[w]. Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce[x] în Siria[y] era guvernator Quirinius[z]. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

Iosif a plecat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,[aa] pentru că era din casa şi spiţa lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în odaia de găzduire nu era loc pentru ei.

Vestea bună adusă păstorilor

În ţinutul acela erau nişte păstori care rămăseseră afară, pe câmp, şi stăteau de pază în timpul nopţii în jurul turmei lor. Un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. 10 Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos[ab], Domnul! 12 Iată care va fi semnul pentru voi: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.“

13 Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:

14 „Slavă lui Dumnezeu în înălţimi[ac]
    şi pace pe pământ,
        între oamenii peste care se odihneşte bunăvoinţa Lui!“

15 După ce îngerii s-au întors de la ei în ceruri, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem şi să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“ 16 S-au dus repede şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Copilul culcat în iesle. 17 Când i-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Acest Copil. 18 Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de ceea ce le-au spus păstorii. 19 Maria, însă, păstra toate aceste cuvinte şi cugeta la ele în inima ei. 20 Apoi păstorii s-au întors slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut şi care erau întocmai cum li se spusese.

21 Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis,[ad] I-au pus numele Isus[ae], nume pe care îl spusese îngerul înainte ca El să fi fost conceput în pântece.

Isus este prezentat la Templu. Simeon şi Ana

22 Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, poruncită în Legea lui Moise,[af] L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, 23 aşa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,[ag] să fie pus deoparte pentru Domnul“,[ah] 24 şi ca să aducă jertfă, aşa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“[ai]

25 Şi iată că în Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept şi evlavios. El aştepta mângâierea[aj] lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. 26 Duhul Sfânt îi făcuse cunoscut că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. 27 Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinţii L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, 28 Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

29 „Acum, Stăpâne, eliberează-l[ak] pe robul Tău în pace,
    după cuvântul Tău,
30 căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,
31 pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor
32 o lumină care să slujească celorlalte neamuri drept revelaţie,
    iar poporului Tău, Israel, drept glorie!“

33 Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre El.

34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama lui Isus:

„Iată, Copilul Acesta este rânduit pentru căderea şi ridicarea multora în Israel şi pentru a fi un semn care va stârni împotrivire, 35 ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi. Şi o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“

36 Mai era şi o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soţul ei timp de şapte ani după fecioria ei 37 şi apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci şi patru de ani[al]. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune. 38 A venit acolo chiar în ceasul acela şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea Ierusalimului.

39 După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Copilul creştea, se întărea[am] şi era umplut cu înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

41 În fiecare an, părinţii Lui se duceau la Ierusalim, la Sărbătoarea Paştelui. 42 Când era El la vârsta de doisprezece ani,[an] s-au dus la sărbătoare, potrivit obiceiului. 43 După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă în Ierusalim. Părinţii Lui n-au ştiut lucrul acesta. 44 Ei au crezut că se află undeva în caravană şi au mers aşa cale de o zi. Apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe, 45 dar nu L-au găsit, aşa că s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care-L auzeau erau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile Lui. 48 Când L-au văzut, părinţii Lui au rămas înmărmuriţi. Mama Lui i-a zis:

– Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!

49 El le-a răspuns:

– De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?[ao]

50 Ei n-au înţeles ceea ce le-a zis El. 51 Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret şi le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, în statură şi Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar,[ap] pe când Ponţiu Pilat era guvernator[aq] al Iudeii, Irod era tetrarh[ar] al Galileii, Filip, fratele lui, era tetrarh[as] al ţinutului Ituriei şi Trahonitei, iar Lisanias[at] era tetrarh al Abilenei, în timpul marilor preoţi Ana[au] şi Caiafa[av], Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Ioan s-a dus în întreaga vecinătate a Iordanului şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, aşa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia:

„Un glas strigă în pustie:
    «Pregătiţi calea Domnului,
        neteziţi-I cărările!
Orice vale va fi astupată
    şi orice munte şi deal va fi aplecat;
căile strâmbe vor fi îndreptate,
    iar locurile pietroase vor fi netezite.
Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu!“[aw]

Atunci Ioan le-a spus mulţimilor care veneau să fie botezate de el:

– Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră! Să nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice urmaşi ai lui Avraam chiar şi din pietrele acestea! Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

10 – Dar atunci ce să facem? l-au întrebat mulţimile.

11 El le-a răspuns:

– Cel care are două tunici[ax] să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!

12 Au venit şi nişte colectori de taxe[ay] să fie botezaţi şi l-au întrebat:

– Învăţătorule, noi ce să facem?

13 El le-a răspuns:

– Să nu strângeţi mai mult decât v-a fost poruncit să luaţi!

14 Nişte soldaţi l-au întrebat şi ei:

– Dar noi ce să facem?

El le-a răspuns:

– Să nu stoarceţi cu forţa bani de la nimeni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva nimănui;[az] fiţi mulţumiţi cu salariile voastre!

15 Pentru că poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a spus tuturor: „Eu vă botez cu[ba] apă[bb], dar vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. 17 El Îşi are în mână furca de treierat ca să-Şi curețe aria de treierat şi să-Şi strângă grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“

18 Şi, prin multe alte îndemnuri, el vestea poporului Evanghelia[bc]. 19 Însă tetrarhul Irod, care era mustrat de Ioan din cauza Irodiadei[bd], soţia fratelui său, şi din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le săvârşise, 20 a mai adăugat la ele şi pe acela că l-a închis pe Ioan în închisoare.

Botezul şi genealogia lui Isus

21 După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat şi Isus. Şi, în timp ce se ruga, cerul a fost deschis 22 şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El[be] în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit;[bf] în Tine Îmi găsesc plăcerea!“[bg]

23 Isus avea în jur de treizeci de ani[bh] când Şi-a început lucrarea şi era, după cum se credea, fiul lui Iosif,

fiul lui Eli,

24 fiul lui Mattat,

fiul lui Levi,

fiul lui Melchi,

fiul lui Ianai,

fiul lui Iosif,

25 fiul lui Matatia,

fiul lui Amos,

fiul lui Naum,

fiul lui Esli,

fiul lui Nagai,

26 fiul lui Maat,

fiul lui Matatia,

fiul lui Semein,

fiul lui Ioseh,

fiul lui Ioda,

27 fiul lui Iohanan,

fiul lui Resa,

fiul lui Zerub-Babel,

fiul lui Şealtiel,

fiul lui Neri,

28 fiul lui Melchi,

fiul lui Addi,

fiul lui Cosam,

fiul lui Elmadam,

fiul lui Er,

29 fiul lui Iosua,

fiul lui Eliezer,

fiul lui Iorim,

fiul lui Mattat,

fiul lui Levi,

30 fiul lui Simeon,

fiul lui Iuda,

fiul lui Iosif,

fiul lui Ionam,

fiul lui Eliachim,

31 fiul lui Melea,

fiul lui Menna,

fiul lui Mattata,

fiul lui Natan,

fiul lui David,

32 fiul lui Işai,

fiul lui Obed,

fiul lui Boaz,

fiul lui Salmon[bi],

fiul lui Nahşon,

33 fiul lui Aminadab,

fiul lui Ram,[bj]

fiul lui Heţron,

fiul lui Pereţ,

fiul lui Iuda,

34 fiul lui Iacov,

fiul lui Isaac,

fiul lui Avraam,

fiul lui Terah,

fiul lui Nahor,

35 fiul lui Serug,

fiul lui Reu,

fiul lui Peleg,

fiul lui Eber,

fiul lui Şelah,

36 fiul lui Cainan,

fiul lui Arpahşad,[bk]

fiul lui Sem,

fiul lui Noe,

fiul lui Lameh,

37 fiul lui Metuselah,

fiul lui Enoh,

fiul lui Iared,

fiul lui Mahalalel,

fiul lui Chenan,

38 fiul lui Enoş,

fiul lui Set,

fiul lui Adam,

fiul lui Dumnezeu.

Ispitirile lui Isus

Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, fiind ispitit de diavol[bl] timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârşitul lor a flămânzit.

Diavolul I-a zis:

– Dacă[bm] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să devină pâine!

Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris:

„Omul nu trăieşte numai cu pâine,
    (ci cu orice cuvânt de la Dumnezeu!)[bn][bo]

Atunci diavolul L-a dus sus, într-un loc înalt, şi I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii. Apoi I-a zis:

– Ţie Îţi voi da autoritatea tuturor acestora şi gloria lor, căci mie mi-a fost dată, iar eu o dau cui vreau. Deci, dacă te închini înaintea mea, toată va fi a Ta!

Isus i-a răspuns:

– Este scris:

„Domnului, Dumnezeul tău, să I te închini
    şi numai Lui să-I slujeşti!“[bp]

Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, 10 căci este scris:

„El va da porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,
    ca să Te păzească!“

11 şi

„Ei Te vor purta pe braţele lor,
    ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!“[bq]

12 Isus i-a răspuns:

– S-a zis: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“[br]

13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El până la o vreme anume.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

14 Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului Sfânt. Şi vestea despre El s-a răspândit prin toată regiunea dimprejur. 15 El dădea învăţătură în sinagogile[bs] lor şi era lăudat de toţi.

Necredinţa celor din Nazaret

16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat şi S-a ridicat să citească. 17 I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfăşurat sulul, a găsit locul unde era scris:

18 „Duhul Domnului este peste Mine,
    căci El M-a uns
        ca să aduc celor sărmani vestea bună[bt].
El M-a trimis să vestesc celor captivi eliberarea
    şi orbilor – căpătarea vederii,
să-i eliberez pe cei asupriţi
19     şi să vestesc anul de îndurare al Domnului!“[bu]

20 Apoi a înfăşurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului şi S-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. 21 El a început să le vorbească astfel: „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre.“

22 Toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?“

23 El le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune proverbul acesta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi![bv] Fă şi aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!» 24 Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că nici un profet nu este acceptat[bw] în patria lui! 25 Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani şi şase luni şi a fost o mare foamete în toată ţara, erau multe văduve în Israel, 26 dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Şi pe vremea profetului Elisei erau mulţi leproşi[bx] în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit, decât sirianul Naaman.“

28 Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29 S-au ridicat, L-au scos în afara cetăţii şi L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. 30 Însă El a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.

31 S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, şi, în ziua de Sabat, a început să dea învăţătură. 32 Oamenii se mirau de învăţătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. 33 În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat. El a strigat cu glas tare:

34 – Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!

35 Isus l-a mustrat zicându-i:

– Taci şi ieşi afară din el!

Demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău.

36 Toţi au fost cuprinşi de uimire şi se întrebau unii pe alţii: „Ce înseamnă învăţătura aceasta? El porunceşte cu autoritate şi cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“ 37 Şi I s-a dus vestea în orice loc din regiune.

38 S-a ridicat şi, după ce a ieşit din sinagogă, S-a dus acasă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare şi ei L-au rugat pentru ea. 39 El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat imediat şi a început să le slujească.

40 După apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Şi-a pus mâinile peste fiecare dintre ei şi i-a vindecat. 41 De asemenea, din mulţi ieşeau demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“[by] El îi certa şi nu le dădea voie să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Cristosul.

42 Când se crăpa de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Mulţimile au început să-L caute şi au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, ca să nu plece de la ei, 43 însă El le-a zis: „Trebuie să predic şi în alte cetăţi Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu[bz], căci pentru aceasta am fost trimis.“ 44 Şi a continuat să predice în sinagogile din Iudeea[ca].

Chemarea primilor apostoli

Într-o zi, în timp ce se afla lângă lacul Ghenezaret[cb] şi mulţimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului; pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau năvoadele. S-a suit într-una dintre bărci, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi S-a aşezat şi, din barcă, a început să dea învăţătură mulţimilor.

Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon:

– Depărtează barca la apă adâncă şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!

Simon I-a răspuns:

– Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit, dar n-am prins nimic. Totuşi, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele!

Au făcut aşa şi au prins atât de mulţi peşti, încât năvoadele începuseră să li se rupă. Le-au făcut semn confraţilor lor din cealaltă barcă, să vină să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile cu peşte, până acolo încât erau să se scufunde.

Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus şi I-a zis:

– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!

Căci atât el, cât şi cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinşi de uimire din pricina pescuitului care avusese loc. 10 La fel erau şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, confraţii lui Simon.

Isus i-a răspuns lui Simon:

– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!

11 După ce au adus bărcile la ţărm, au lăsat totul şi L-au urmat.

Curăţirea unui bolnav de lepră

12 În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră[cc]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti[cd]!

13 Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:

Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.

14 Isus i-a poruncit:

– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,[ce] ca mărturie pentru ei.

15 Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. 16 El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

Vindecarea unui paralitic

17 Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei[cf] şi cărturari[cg], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat[ch] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. 19 Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei[ci] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi[cj], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.

20 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ 21 Cărturarii[ck] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“

22 Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? 24 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului[cl] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ 25 Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. 26 Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“

Chemarea lui Levi

27 După toate acestea, El a ieşit afară. Isus a văzut un colector de taxe, pe nume Levi[cm], şezând la masa unde se colectau taxele[cn] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ 28 El a lăsat totul, s-a ridicat şi L-a urmat. 29 Apoi Levi a dat acasă la el un ospăţ mare pentru Isus. Şi o mare mulţime de colectori de taxe şi de alţi oaspeţi stăteau la masă împreună cu ei. 30 Fariseii şi cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui şi ziceau: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii[co]?“

31 Însă Isus le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 32 Eu n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.“

Despre post

33 Ei I-au zis:

– Ucenicii[cp] lui Ioan, ca şi cei ai fariseilor, postesc des[cq] şi fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă şi beau!

34 Isus le-a răspuns:

– Puteţi să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? 35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci, în zilele acelea, vor posti!

36 Le-a spus apoi şi o pildă[cr]:

„Nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă ca să-l pună la o haină veche, pentru că altfel va rupe haina cea nouă, iar peticul din haina cea nouă nu se va potrivi la cea veche.

Footnotes

  1. Luca 1:5 Irod cel Mare (37-4 î.Cr.)
  2. Luca 1:5 Cf. 1 Cron. 24:1-19, existau 24 de cete preoţeşti, ceata lui Abia fiind a opta, în ordinea slujirii (v. 10)
  3. Luca 1:13 Ioan derivă din ebraicul Iohanan, care înseamnă Domnul este îndurător
  4. Luca 1:17 Vezi Mal. 4:5-6
  5. Luca 1:26 Vârsta sarcinii Elisabetei (vs. 24, 36)
  6. Luca 1:28 Cele mai importante mss nu conţin această propoziţie, care a fost adăugată probabil pe baza v. 42
  7. Luca 1:31 Isus este transcrierea în greacă a ebraicului Iosua (Ieşua), care înseamnă Domnul mântuie
  8. Luca 1:32 Vezi 2 Sam. 7:13, 16; Ps. 2:6-7; 89:26-27; Is. 9:6-7
  9. Luca 1:33 Sau: Israel
  10. Luca 1:35 Sau: De aceea, Cel Care se va naşte va fi sfânt şi va fi numit; sau: De aceea, Cel Care se va naşte va fi numit sfânt,
  11. Luca 1:37 Unele mss conţin pentru
  12. Luca 1:46 Cântecul este cunoscut sub numele de Magnificat, termenul latin pentru preamăreşte
  13. Luca 1:51 Sau: El a arătat putere; sau: El a înfăptuit lucruri mari
  14. Luca 1:55 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  15. Luca 1:59 Vezi Lev. 12:3
  16. Luca 1:67 Cântecul este cunoscut sub numele de Benedictus, termenul latin pentru binecuvântat
  17. Luca 1:69 Cornul simboliza puterea; ideea este că Mesia (Cristos), descendent al lui David, are puterea de a mântui; de aici putem traduce: un Mântuitor puternic
  18. Luca 1:69 Sau: dintre urmaşii
  19. Luca 1:78 Lit.: îndurării duioase
  20. Luca 2:1 Titlu purtat de împăraţii romani, preluat de la Iulius Caesar (44 î.Cr.)
  21. Luca 2:1 C. Iulius Caesar Octavianus, primul împărat roman (27-14 î.Cr.)
  22. Luca 2:1 Recensământ ce se făcea în vederea recrutării şi a impozitării
  23. Luca 2:1 Din teritoriile stăpânite de romani
  24. Luca 2:2 Sau: Acest recensământ a fost înaintea celui făcut pe când
  25. Luca 2:2 Provincie romană, care includea şi o parte din Canaan şi Asia Mică
  26. Luca 2:2 Sursele istorice indică drept dată a primului recensământ din vremea lui Quirinius anul 6 d.Cr., o dată care nu se potriveşte cu data naşterii lui Isus Cristos, în vremea lui Irod cel Mare (37-4 î.Cr.). Posibil ca textul să facă referire la un alt recensământ dintre cele decretate de Augustus (putem traduce şi cu: Acest recensământ a fost înaintea celui făcut pe când …). Descoperirea unui mss incomplet face posibilă varianta că Quirinius a guvernat Siria de două ori, prima oară probabil în timpul naşterii lui Isus, 6-4 î.Cr., şi a doua oară între 6-9 d.Cr.
  27. Luca 2:4 O călătorie de aproximativ 150 km sau 3 zile. Betleemul era situat la aproximativ 11,5 km sud-vest de Ierusalim
  28. Luca 2:11 Sau: Mesia; atât Cristos (greacă), cât şi Mesia (ebraică şi aramaică) înseamnă Cel care este uns; peste tot în carte
  29. Luca 2:14 Acest imn este cunoscut sub numele de Gloria in Excelsis Deo, traducerea în latină a primului vers
  30. Luca 2:21 Vezi Lev. 12:3
  31. Luca 2:21 Isus este transcrierea în greacă a ebraicului Iosua (Ieşua), care înseamnă Domnul mântuie
  32. Luca 2:22 Vezi Lev. 12:1-4
  33. Luca 2:23 Lit.: Orice băiat, care deschide [primul] pântecele, un ebraism care se referă la întâiul născut
  34. Luca 2:23 Vezi Exod. 13:2, 12
  35. Luca 2:24 Vezi Lev. 12:8
  36. Luca 2:25 Sau : Mângâierea, adică Cristos / Mesia (vezi nota de la 2:11)
  37. Luca 2:29 Lit.: Acum, Stăpâne, Tu îl eliberezi. Imnul acesta este cunoscut sub numele de Nunc Dimitis, care în latină înseamnă Acum, eliberează
  38. Luca 2:37 Sau: ca văduvă, timp de optzeci şi patru de ani
  39. Luca 2:40 Unele mss adaugă: în Duhul, probabil pe baza lui 1:80
  40. Luca 2:42 La pubertate (13-14 ani), un băiat evreu devenea un „fiu al legământului“, trebuind să îndeplinească obligaţiile cerute de legământ. Se obişnuia ca băiatul să fie dus cu un an sau doi înainte la Ierusalim, pentru a se obişnui cu aceste obligaţii
  41. Luca 2:49 Lit.: să fiu în (aproape de) ce este al Tatălui Meu?; de aici, posibil, preocupat de cele ce sunt ale Tatălui Meu
  42. Luca 3:1 Tiberius Claudius Nero (Tiberius Claudius Caesar Augustus), 14-37 d.Cr. Anul al cincisprezecelea ar fi, socotit după sistem roman, din august 28 d.Cr. până în august 29 d.Cr. (August, predecesorul lui Tiberiu, a murit pe 19 august, anul 14 d.Cr.)
  43. Luca 3:1 Procurator (guvernator al unei provincii imperiale; o provincie imperială era una considerată nepacificată şi care necesita prezenţa trupelor; procuratorul era numit direct de către împărat; vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincţie între provinciile romane) al Iudeii (26-36 d.Cr.); peste tot în carte
  44. Luca 3:1 Irod Antipa (4 î.Cr.-39 d.Cr.), unul dintre fiii lui Irod cel Mare (37-4 î.Cr.); tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege şi stăpânind doar cu aprobarea romanilor
  45. Luca 3:1 Irod Filip (4 î.Cr.-34 d.Cr.), fiul lui Irod cel Mare şi fratele lui Irod Antipa
  46. Luca 3:1 Singurele surse extrabiblice cu privire la Lisanias sunt câteva inscripţii
  47. Luca 3:2 Mare preot din 6 d.Cr. până în 15 d.Cr., când a fost destituit de către romani; probabil unii dintre iudei nu au acceptat această destituire, considerând că marele preot era numit pe viaţă (vezi Num. 25:13) sau probabil că obiceiul era ca persoana care a fost mare preot să-şi păstreze, din respect, titlul; sau este posibil ca Ana să fi deţinut puterea din spatele scenei, chiar dacă nu mai era mare preot
  48. Luca 3:2 Caiafa, ginerele lui Ana, a fost mare preot între 18-36 d.Cr.
  49. Luca 3:6 Vezi Is. 40:3-5
  50. Luca 3:11 O tunică era o cămaşă lungă de corp, care se purta pe sub haina propriu-zisă
  51. Luca 3:12 Localnici angajaţi de romani pentru a colecta taxele pentru ei; deoarece lucrau pentru romani şi pentru că adesea pretindeau o taxă mai mare decât cea reală, erau urâţi de oameni şi consideraţi trădători; erau paria societăţii, neavând dreptul să fie martori într-un proces, să fie judecători sau membri într-o sinagogă; peste tot în carte
  52. Luca 3:14 Soldaţii puteau aduce acuzaţii false şi să beneficieze de o parte din amenda impusă celor acuzaţi
  53. Luca 3:16 Sau: în
  54. Luca 3:16 Câteva mss adaugă: spre pocăinţă, probabil pentru a se armoniza cu Mt. 3:11
  55. Luca 3:18 Sau: Vestea Bună; peste tot în carte
  56. Luca 3:19 Nepoată a lui Irod cel Mare, căsătorită mai întâi cu Filip, fratele vitreg al lui Irod Antipa (a nu se confunda cu tetrarhul Filip; vezi 3:1). Cf. Lev. 18:16; 20:21, cei doi nu aveau dreptul să se căsătorească
  57. Luca 3:22 Vezi Is. 42:1
  58. Luca 3:22 Sau: Tu eşti Fiul Meu, Cel Preaiubit
  59. Luca 3:22 O aluzie la Ps. 2:7 şi la Isaia 42:1
  60. Luca 3:23 Era vârsta la care un levit îşi începea lucrarea (Num. 4:47) şi la care un bărbat era considerat matur
  61. Luca 3:32 Unele mss timpurii conţin: Sala
  62. Luca 3:33 Unele mss conţin: Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, iar altele diferă foarte mult între ele
  63. Luca 3:36 Vezi nota de la Gen. 10:24 şi de la Gen. 11:12, 13
  64. Luca 4:2 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; peste tot în carte
  65. Luca 4:3 Sau: Dat fiind că, în ideea că diavolul nu pune la îndoială identitatea lui Isus; şi în v. 9
  66. Luca 4:4 Unele mss nu conţin aceste cuvinte
  67. Luca 4:4 Vezi Deut. 8:3
  68. Luca 4:8 Vezi Deut. 6:13
  69. Luca 4:11 Vezi Ps. 91:11-12
  70. Luca 4:12 Vezi Deut. 6:16
  71. Luca 4:15 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunităţii, loc public de rugăciune, de închinare şi de citire a Scripturilor, acolo unde existau cel puţin zece bărbaţi. Ca instituţie, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după 586 î.Cr.); peste tot în carte
  72. Luca 4:18 Sau: Evanghelia
  73. Luca 4:19 Vezi Is. 61:1-2. Textul din Isaia trimite la anul de veselie sau anul jubiliar (vezi Lev. 25:8-55), an în care sclavii erau eliberaţi, datoriile erau anulate şi fiecare îşi primea înapoi proprietatea pierdută
  74. Luca 4:23 Sau: Dovedeşte-ne că ceea ce spui este adevărat!
  75. Luca 4:24 Este acelaşi termen grecesc, dektos, care a fost tradus în v. 19 cu îndurare (dekton), fiind probabil un joc de cuvinte
  76. Luca 4:27 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra
  77. Luca 4:41 Unele mss conţin: Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu! Pentru Fiul lui Dumnezeu, vezi Ps. 2:7
  78. Luca 4:43 Împărăţia lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor; peste tot în carte
  79. Luca 4:44 Nu neapărat cu referire la regiunea cu acelaşi nume, ci la Iudeea ca patrie a iudeilor; unele mss conţin: din Galileea; altele conţin: sinagogile iudeilor.
  80. Luca 5:1 Este vorba despre Marea (sau Lacul) Galileii, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei; peste tot în carte
  81. Luca 5:12 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra; peste tot în capitol
  82. Luca 5:12 Bolnavul era considerat necurat din punct de vedere ceremonial şi la fel erau consideraţi şi cei care intrau în contact cu el (vezi Lev. 13:1-46)
  83. Luca 5:14 Vezi Lev. 14:1-32
  84. Luca 5:17 Fariseii formau o grupare religioasă care cunoştea şi respecta cu stricteţe litera legii, precum şi alte tradiţii (reguli bazate pe o interpretare a legii scrise; legea orală); peste tot în carte
  85. Luca 5:17 Lit.: învăţători ai Legii; cei care studiau, interpretau şi învăţau legea scrisă şi orală. Majoritatea erau farisei; peste tot în carte
  86. Luca 5:18 Cele mai multe paturi erau nişte saltele umplute cu lână sau nişte simple rogojini pe care dormeau oamenii. Puţini oameni îşi permiteau luxul de a avea un pat. Însă în acest context, patul trebuie să fi fost un fel de targă pentru ca omul să poată fi transportat mai uşor; şi în vs. 19, 24, 25
  87. Luca 5:19 Casele israelite din sec. I d.Cr. aveau un acoperiş plat, pe care se ajungea urcând nişte trepte, de obicei exterioare
  88. Luca 5:19 Termenul face referire, de fapt, la lutul şi pământul din care era făcut acoperişul unei case israelite din sec. I d.Cr.
  89. Luca 5:21 Lit.: scribii, în sensul de cărturari, erudiţi, experţi în Lege, cei care studiau, interpretau şi învăţau legea scrisă şi orală. Majoritatea erau farisei; peste tot în carte.
  90. Luca 5:24 Titlu mesianic pe care Isus Şi-l atribuie (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în Evanghelii; peste tot în carte
  91. Luca 5:27 Sau: Matei (vezi Mt. 9:9; 10:3)
  92. Luca 5:27 Este vorba de vamă (impozitul pe circulaţia mărfurilor sau portorium), Capernaum aflându-se pe ruta comercială dintre Damasc, Galileea şi M. Mediterană. Vama era pusă pe produsele aduse în zonă spre comercializare, intrând în vistieria imperială; de aceea colectorii de taxe mai sunt numiţi şi vameşi
  93. Luca 5:30 Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise şi interpretările pe care i le dădeau fariseii
  94. Luca 5:33 Multe mss conţin: De ce ucenicii, probabil pentru a se armoniza cu Mt. 9:14 şi Mc. 2:18
  95. Luca 5:33 În Lege era prescris un singur post anual, de Ziua Ispăşirii (vezi Lev. 16:29); după exilul babilonian erau ţinute alte patru posturi anuale (vezi Zah. 7:5; 8:19). Fariseii posteau de două ori pe săptămână (vezi 18:12), luni şi joi
  96. Luca 5:36 Gr.: parabole (ebr.: maşal); a nu se confunda cu alegoria: în pilde accentul cade pe ideea principală, care este explicată, iar în alegorie fiecare element primeşte un sens figurat, care trebuie explicat; peste tot în carte