Luca 1:1-5:36

Nouă Traducere În Limba Română

Introducere

1 Fiindcă mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, ² aşa cum ni le-au încredinţat cei ce au fost de la început martori oculari şi care au ajuns slujitori ai Cuvântului, ³ am decis şi eu, după ce am cercetat cu atenţie toate lucrurile de la început, să ţi le scriu în ordine, prea alesule Teofilus, ⁴ ca să ajungi astfel să cunoşti întocmai temeinicia lucrurilor despre care ai fost învăţat.

Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul

⁵ În zilele lui Irod, regele Iudeii,^[a] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia.^[b] Soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. ⁶ Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, trăind fără vină, potrivit cu toate poruncile şi rânduielile Domnului. ⁷ Dar nu aveau nici un copil, fiindcă Elisabeta era stearpă şi amândoi erau acum înaintaţi în vârstă.

⁸ Într-o zi, în timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, ⁹ a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. ¹⁰ La ora tămâierii, toată mulţimea poporului se ruga afară.

¹¹ Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. ¹² Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat şi l-a cuprins frica. ¹³ Dar îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi îi vei pune numele Ioan^[c]. ¹⁴ El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, ¹⁵ căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare şi va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui. ¹⁶ El îi va întoarce pe mulţi israeliţi la Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁷ Va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taţilor spre copii^[d] şi pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor care să fie gata pentru El.

¹⁸ Zaharia l-a întrebat pe înger:

– După ce voi cunoaşte lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă!

¹⁹ Îngerul i-a răspuns:

– Eu sunt Gabriel, cel care stă în prezenţa lui Dumnezeu, şi am fost trimis să vorbesc cu tine şi să-ţi aduc aceste veşti bune. ²⁰ Iată că vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

²¹ Oamenii îl aşteptau pe Zaharia şi se mirau de întârzierea lui în Templu. ²² Când a ieşit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El a continuat să le facă semne şi să rămână mai departe mut.

²³ Când i s-au terminat zilele de slujire, s-a dus acasă. ²⁴ După un timp, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ţinut ascunsă timp de cinci luni, zicând: ²⁵ „Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi dispreţul pe care l-am îndurat între oameni!“

Anunţarea naşterii lui Isus

²⁶ În luna a şasea,^[e] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, ²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ²⁸ Îngerul a intrat la ea şi i-a zis:

– Plecăciune, ţie căreia ţi s-a arătat bunăvoinţă! Domnul este cu tine! (Binecuvântată eşti tu între femei!)^[f]

²⁹ Ea a fost foarte tulburată de mesajul îngerului şi se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

³⁰ Îngerul i-a zis:

– Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har din partea lui Dumnezeu! ³¹ Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus^[g]. ³² El va fi mare şi va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoşului Său, David.^{[h] 33} Va împărăţi peste casa lui Iacov^[i] în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit!

³⁴ Maria l-a întrebat pe înger:

– Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

³⁵ Îngerul i-a răspuns:

– Duhul Sfânt Se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri! De aceea Sfântul Care se va naşte va fi numit^[j] „Fiul lui Dumnezeu“. ³⁶ Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu, la bătrâneţe; şi ea, care era numită stearpă, este acum în luna a şasea! ³⁷ Căci nimic nu este imposibil cu^[k] Dumnezeu.

³⁸ Maria a zis:

– Iată-mă, sunt sclava Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Şi îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

³⁹ În zilele acelea, Maria s-a sculat şi s-a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într-o cetate a lui Iuda. ⁴⁰ Ea a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. ⁴¹ Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, şi Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. ⁴² Ea a exclamat cu glas tare:

Cântecul^[l] Mariei

⁴⁶ Maria a zis:

⁵⁶ Maria a rămas împreună cu Elisabeta în jur de trei luni şi apoi s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

⁵⁷ Când i s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. ⁵⁸ Vecinii şi rudele au auzit că Domnul Şi-a arătat marea îndurare faţă de ea şi s-au bucurat împreună cu ea.

⁵⁹ În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul.^[o] Voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, ⁶⁰ dar mama lui a zis: „Nu, ci îl va chema Ioan!“

⁶¹ Ei i-au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să poarte acest nume!“ ⁶² Şi îi făceau semne tatălui copilului, ca să ştie ce nume doreşte să-i dea. ⁶³ El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s-au minunat. ⁶⁴ Imediat i-a fost deschisă gura, i-a fost dezlegată limba şi a început să vorbească, binecuvântându-L pe Dumnezeu. ⁶⁵ Pe toţi vecinii lor i-a cuprins frica şi în întreaga regiune muntoasă a Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. ⁶⁶ Toţi cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, spunând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântecul^[p] lui Zaharia

⁶⁷ Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit astfel:

⁸⁰ Copilul creştea şi se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua apariţiei lui în poporul Israel.

Naşterea lui Isus

2 În zilele acelea, a ieşit un decret de la Cezar^[t] Augustus^[u] să se înscrie^[v] toată lumea^[w]. ² Acest recensământ s-a făcut pentru prima oară în timp ce^[x] în Siria^[y] era guvernator Quirinius^[z]. ³ Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

⁴ Iosif a plecat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,^[aa] pentru că era din casa şi spiţa lui David, ⁵ ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. ⁶ În timp ce se aflau acolo, s-a împlinit vremea ca ea să nască. ⁷ Şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L-a înfăşat şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în odaia de găzduire nu era loc pentru ei.

Vestea bună adusă păstorilor

⁸ În ţinutul acela erau nişte păstori care rămăseseră afară, pe câmp, şi stăteau de pază în timpul nopţii în jurul turmei lor. ⁹ Un înger al Domnului a apărut înaintea lor şi slava Domnului a strălucit în jurul lor. Ei s-au speriat foarte tare. ¹⁰ Îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: ¹¹ astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos^[ab], Domnul! ¹² Iată care va fi semnul pentru voi: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.“

¹³ Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând:

¹⁵ După ce îngerii s-au întors de la ei în ceruri, păstorii şi-au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem şi să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut!“ ¹⁶ S-au dus repede şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi Copilul culcat în iesle. ¹⁷ Când i-au văzut, le-au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Acest Copil. ¹⁸ Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de ceea ce le-au spus păstorii. ¹⁹ Maria, însă, păstra toate aceste cuvinte şi cugeta la ele în inima ei. ²⁰ Apoi păstorii s-au întors slăvindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit şi le-au văzut şi care erau întocmai cum li se spusese.

²¹ Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis,^[ad] I-au pus numele Isus^[ae], nume pe care îl spusese îngerul înainte ca El să fi fost conceput în pântece.

Isus este prezentat la Templu. Simeon şi Ana

²² Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, poruncită în Legea lui Moise,^[af] L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, ²³ aşa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,^[ag] să fie pus deoparte pentru Domnul“,^{[ah] 24} şi ca să aducă jertfă, aşa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“^[ai]

²⁵ Şi iată că în Ierusalim era un om pe care-l chema Simeon. Acest om era drept şi evlavios. El aştepta mângâierea^[aj] lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. ²⁶ Duhul Sfânt îi făcuse cunoscut că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Cristosul Domnului. ²⁷ Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinţii L-au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, ²⁸ Simeon L-a luat în braţe, L-a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

³³ Tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre El.

³⁴ Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama lui Isus:

³⁶ Mai era şi o profetesă, pe nume Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soţul ei timp de şapte ani după fecioria ei ³⁷ şi apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci şi patru de ani^[al]. Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciune. ³⁸ A venit acolo chiar în ceasul acela şi a început să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să le vorbească despre El tuturor celor ce aşteptau răscumpărarea Ierusalimului.

³⁹ După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. ⁴⁰ Copilul creştea, se întărea^[am] şi era umplut cu înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

⁴¹ În fiecare an, părinţii Lui se duceau la Ierusalim, la Sărbătoarea Paştelui. ⁴² Când era El la vârsta de doisprezece ani,^[an] s-au dus la sărbătoare, potrivit obiceiului. ⁴³ După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă în Ierusalim. Părinţii Lui n-au ştiut lucrul acesta. ⁴⁴ Ei au crezut că se află undeva în caravană şi au mers aşa cale de o zi. Apoi au început să-L caute printre rude şi cunoştinţe, ⁴⁵ dar nu L-au găsit, aşa că s-au întors la Ierusalim să-L caute. ⁴⁶ După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. ⁴⁷ Toţi cei care-L auzeau erau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile Lui. ⁴⁸ Când L-au văzut, părinţii Lui au rămas înmărmuriţi. Mama Lui i-a zis:

– Copile, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare!

⁴⁹ El le-a răspuns:

– De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?^[ao]

⁵⁰ Ei n-au înţeles ceea ce le-a zis El. ⁵¹ Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret şi le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. ⁵² Isus creştea în înţelepciune, în statură şi Îi era tot mai plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul

3 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar,^[ap] pe când Ponţiu Pilat era guvernator^[aq] al Iudeii, Irod era tetrarh^[ar] al Galileii, Filip, fratele lui, era tetrarh^[as] al ţinutului Ituriei şi Trahonitei, iar Lisanias^[at] era tetrarh al Abilenei, ² în timpul marilor preoţi Ana^[au] şi Caiafa^[av], Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. ³ Ioan s-a dus în întreaga vecinătate a Iordanului şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, ⁴ aşa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia:

⁷ Atunci Ioan le-a spus mulţimilor care veneau să fie botezate de el:

– Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?! ⁸ Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră! Să nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice urmaşi ai lui Avraam chiar şi din pietrele acestea! ⁹ Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

¹⁰ – Dar atunci ce să facem? l-au întrebat mulţimile.

¹¹ El le-a răspuns:

– Cel care are două tunici^[ax] să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!

¹² Au venit şi nişte colectori de taxe^[ay] să fie botezaţi şi l-au întrebat:

– Învăţătorule, noi ce să facem?

¹³ El le-a răspuns:

– Să nu strângeţi mai mult decât v-a fost poruncit să luaţi!

¹⁴ Nişte soldaţi l-au întrebat şi ei:

– Dar noi ce să facem?

El le-a răspuns:

– Să nu stoarceţi cu forţa bani de la nimeni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva nimănui;^[az] fiţi mulţumiţi cu salariile voastre!

¹⁵ Pentru că poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, ¹⁶ Ioan le-a spus tuturor: „Eu vă botez cu^[ba] apă^[bb], dar vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. ¹⁷ El Îşi are în mână furca de treierat ca să-Şi curețe aria de treierat şi să-Şi strângă grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“

¹⁸ Şi, prin multe alte îndemnuri, el vestea poporului Evanghelia^[bc]. ¹⁹ Însă tetrarhul Irod, care era mustrat de Ioan din cauza Irodiadei^[bd], soţia fratelui său, şi din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le săvârşise, ²⁰ a mai adăugat la ele şi pe acela că l-a închis pe Ioan în închisoare.

Botezul şi genealogia lui Isus

²¹ După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat şi Isus. Şi, în timp ce se ruga, cerul a fost deschis ²² şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El^[be] în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit;^[bf] în Tine Îmi găsesc plăcerea!“^[bg]

²³ Isus avea în jur de treizeci de ani^[bh] când Şi-a început lucrarea şi era, după cum se credea, fiul lui Iosif,

Ispitirile lui Isus

4 Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, ² fiind ispitit de diavol^[bl] timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârşitul lor a flămânzit.

³ Diavolul I-a zis:

– Dacă^[bm] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să devină pâine!

⁴ Însă Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁵ Atunci diavolul L-a dus sus, într-un loc înalt, şi I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii. ⁶ Apoi I-a zis:

– Ţie Îţi voi da autoritatea tuturor acestora şi gloria lor, căci mie mi-a fost dată, iar eu o dau cui vreau. ⁷ Deci, dacă te închini înaintea mea, toată va fi a Ta!

⁸ Isus i-a răspuns:

– Este scris:

⁹ Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis:

– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, ¹⁰ căci este scris:

¹¹ şi

¹² Isus i-a răspuns:

– S-a zis: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“^[br]

¹³ După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El până la o vreme anume.

Începutul lucrării lui Isus în Galileea

¹⁴ Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului Sfânt. Şi vestea despre El s-a răspândit prin toată regiunea dimprejur. ¹⁵ El dădea învăţătură în sinagogile^[bs] lor şi era lăudat de toţi.

Necredinţa celor din Nazaret

¹⁶ A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat şi S-a ridicat să citească. ¹⁷ I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfăşurat sulul, a găsit locul unde era scris:

²⁰ Apoi a înfăşurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului şi S-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. ²¹ El a început să le vorbească astfel: „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre.“

²² Toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?“

²³ El le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune proverbul acesta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!^[bv] Fă şi aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!» ²⁴ Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că nici un profet nu este acceptat^[bw] în patria lui! ²⁵ Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani şi şase luni şi a fost o mare foamete în toată ţara, erau multe văduve în Israel, ²⁶ dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului. ²⁷ Şi pe vremea profetului Elisei erau mulţi leproşi^[bx] în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit, decât sirianul Naaman.“

²⁸ Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. ²⁹ S-au ridicat, L-au scos în afara cetăţii şi L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. ³⁰ Însă El a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.

³¹ S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, şi, în ziua de Sabat, a început să dea învăţătură. ³² Oamenii se mirau de învăţătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. ³³ În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat. El a strigat cu glas tare:

³⁴ – Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!

³⁵ Isus l-a mustrat zicându-i:

– Taci şi ieşi afară din el!

Demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău.

³⁶ Toţi au fost cuprinşi de uimire şi se întrebau unii pe alţii: „Ce înseamnă învăţătura aceasta? El porunceşte cu autoritate şi cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“ ³⁷ Şi I s-a dus vestea în orice loc din regiune.

³⁸ S-a ridicat şi, după ce a ieşit din sinagogă, S-a dus acasă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare şi ei L-au rugat pentru ea. ³⁹ El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat imediat şi a început să le slujească.

⁴⁰ După apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Şi-a pus mâinile peste fiecare dintre ei şi i-a vindecat. ⁴¹ De asemenea, din mulţi ieşeau demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“^[by] El îi certa şi nu le dădea voie să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Cristosul.

⁴² Când se crăpa de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Mulţimile au început să-L caute şi au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, ca să nu plece de la ei, ⁴³ însă El le-a zis: „Trebuie să predic şi în alte cetăţi Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu^[bz], căci pentru aceasta am fost trimis.“ ⁴⁴ Şi a continuat să predice în sinagogile din Iudeea^[ca].

Chemarea primilor apostoli

5 Într-o zi, în timp ce se afla lângă lacul Ghenezaret^[cb] şi mulţimea se înghesuia în jurul Lui ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două bărci trase la marginea lacului; pescarii coborâseră din ele şi-şi spălau năvoadele. ³ S-a suit într-una dintre bărci, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi S-a aşezat şi, din barcă, a început să dea învăţătură mulţimilor.

⁴ Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon:

– Depărtează barca la apă adâncă şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!

⁵ Simon I-a răspuns:

– Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit, dar n-am prins nimic. Totuşi, la cuvântul Tău, voi arunca năvoadele!

⁶ Au făcut aşa şi au prins atât de mulţi peşti, încât năvoadele începuseră să li se rupă. ⁷ Le-au făcut semn confraţilor lor din cealaltă barcă, să vină să-i ajute. Aceştia au venit şi au umplut amândouă bărcile cu peşte, până acolo încât erau să se scufunde.

⁸ Când Simon Petru a văzut ce s-a întâmplat, a căzut la genunchii lui Isus şi I-a zis:

– Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt un om păcătos!

⁹ Căci atât el, cât şi cei ce erau împreună cu el fuseseră cuprinşi de uimire din pricina pescuitului care avusese loc. ¹⁰ La fel erau şi Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, confraţii lui Simon.

Isus i-a răspuns lui Simon:

– Nu te teme! De acum înainte vei fi pescar de oameni!

¹¹ După ce au adus bărcile la ţărm, au lăsat totul şi L-au urmat.

Curăţirea unui bolnav de lepră

¹² În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră^[cc]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti^[cd]!

¹³ Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:

– Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.

¹⁴ Isus i-a poruncit:

– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,^[ce] ca mărturie pentru ei.

¹⁵ Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. ¹⁶ El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

Vindecarea unui paralitic

¹⁷ Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei^[cf] şi cărturari^[cg], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat^[ch] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. ¹⁹ Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei^[ci] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi^[cj], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.

²⁰ Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ ²¹ Cărturarii^[ck] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“

²² Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? ²³ Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? ²⁴ Dar ca să ştiţi că Fiul Omului^[cl] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ ²⁵ Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. ²⁶ Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“

Chemarea lui Levi

²⁷ După toate acestea, El a ieşit afară. Isus a văzut un colector de taxe, pe nume Levi^[cm], şezând la masa unde se colectau taxele^[cn] şi i-a zis: „Urmează-Mă!“ ²⁸ El a lăsat totul, s-a ridicat şi L-a urmat. ²⁹ Apoi Levi a dat acasă la el un ospăţ mare pentru Isus. Şi o mare mulţime de colectori de taxe şi de alţi oaspeţi stăteau la masă împreună cu ei. ³⁰ Fariseii şi cărturarii murmurau împotriva ucenicilor Lui şi ziceau: „De ce mâncaţi şi beţi împreună cu colectorii de taxe şi cu păcătoşii^[co]?“

³¹ Însă Isus le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. ³² Eu n-am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.“

Despre post

³³ Ei I-au zis:

– Ucenicii^[cp] lui Ioan, ca şi cei ai fariseilor, postesc des^[cq] şi fac rugăciuni, dar ai Tăi mănâncă şi beau!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Puteţi să-i faceţi pe nuntaşi să postească în timp ce mirele este cu ei? ³⁵ Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci, în zilele acelea, vor posti!

³⁶ Le-a spus apoi şi o pildă^[cr]: