Văduva săracă

21 Isus Şi-a ridicat ochii şi a^(A) văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie. ² A văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. ³ Şi a zis: „Adevărat vă spun că^(B) această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi, ⁴ căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a aruncat, din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască.”

Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului

⁵ Pe când vorbeau unii^(C) despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: ⁶ „Vor veni zile când nu va^(D) rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată”. ⁷ „Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?” ⁸ Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă^(E) să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul’ şi ‘Vremea se apropie’. Să nu mergeţi după ei. ⁹ Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.” ¹⁰ „Apoi^(F)”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii. ¹¹ Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer. ¹² Dar^(G) înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în^(H) temniţe, vă vor târî^(I) înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor din^(J) pricina Numelui Meu. ¹³ Aceste lucruri vi^(K) se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. ¹⁴ Ţineţi bine minte^(L), să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, ¹⁵ căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă^(M) toţi potrivnicii voştri. ¹⁶ Veţi^(N) fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi^(O) dintre voi. ¹⁷ Veţi^(P) fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. ¹⁸ Dar^(Q) niciun păr din cap nu vi se va pierde. ¹⁹ Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

Îndemn la veghere

²⁰ Când^(R) veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. ²¹ Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. ²² Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să^(S) se împlinească tot ce este scris. ²³ Vai^(T) de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie, împotriva norodului acestuia. ²⁴ Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până^(U) se vor împlini vremurile neamurilor. ²⁵ Vor^(V) fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; ²⁶ oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci^(W) puterile cerurilor vor fi clătinate. ²⁷ Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind^(X) pe un nor cu putere şi slavă mare. ²⁸ Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se^(Y) apropie.” ²⁹ Şi^(Z) le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii. ³⁰ Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. ³¹ Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. ³² Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. ³³ Cerul^(AA) şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. ³⁴ Luaţi seama^(AB) la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. ³⁵ Căci ziua aceea va veni ca^(AC) un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. ³⁶ Vegheaţi dar în tot timpul^(AD) şi rugaţi-vă^(AE), ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi^(AF) în picioare înaintea Fiului omului.” ³⁷ Ziua, Isus învăţa^(AG) pe norod în Templu, iar^(AH) noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă Muntele Măslinilor. ³⁸ Şi tot norodul venea dis-de-dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.

Sfat împotriva lui Isus

22 Praznicul Azimilor, numit Paştele, se^(AI) apropia. ² Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau^(AJ) un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. ³ Dar^(AK) Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. ⁴ Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. ⁵ Ei s-au bucurat şi au căzut^(AL) la învoială să-i dea bani. ⁶ După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără ştirea norodului.

Prăznuirea Paştelor

⁷ Ziua^(AM) Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit. ⁸ Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan şi le-a zis: „Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mâncăm”. ⁹ „Unde voieşti să pregătim?” L-au întrebat ei. ¹⁰ El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra ¹¹ şi spuneţi stăpânului casei: ‘Învăţătorul îţi zice: «Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?»’ ¹² Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.” ¹³ Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. ¹⁴ Când^(AN) a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. ¹⁵ El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; ¹⁶ căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până^(AO) la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.” ¹⁷ Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi, ¹⁸ pentru că vă spun^(AP) că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” ¹⁹ Apoi^(AQ), a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta^(AR) spre pomenirea Mea”. ²⁰ Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest^(AS) pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi”.

Descoperirea vânzătorului

²¹ „Dar^(AT) iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. ²² Negreşit^(AU), Fiul omului Se duce după cum^(AV) este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” ²³ Şi^(AW) au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

Care este cel mai mare?

²⁴ Între apostoli s-a^(AX) iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? ²⁵ Isus le-a^(AY) zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. ²⁶ Voi^(AZ) să nu fiţi aşa. Ci^(BA) cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte. ²⁷ Căci^(BB) care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu^(BC) totuşi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă. ²⁸ Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările^(BD) Mele. ²⁹ De aceea vă^(BE) pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ³⁰ ca^(BF) să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să^(BG) şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”

Înştiinţarea lui Petru

³¹ Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana^(BH) v-a cerut să vă cearnă^(BI) ca grâul. ³² Dar Eu^(BJ) M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te^(BK) vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” ³³ „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte”. ³⁴ Şi^(BL) Isus i-a zis: „Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti”. ³⁵ Apoi^(BM), le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. ³⁶ Şi El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie. ³⁷ Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El^(BN) a fost pus în numărul celor fărădelege’. Şi lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.” ³⁸ „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii”. Şi El le-a zis: „Destul!”

Ghetsimani

³⁹ După ce^(BO) a ieşit afară, S-a^(BP) dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. ⁴⁰ Când^(BQ) a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită”. ⁴¹ Apoi^(BR), S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, ⁴² zicând: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu^(BS) voia Mea, ci a Ta.” ⁴³ Atunci I s-a arătat un înger^(BT) din cer, ca să-L întărească. ⁴⁴ A^(BU) ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. ⁴⁵ După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare ⁴⁶ şi le-a zis: „Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă^(BV), ca să nu cădeţi în ispită.”

Prinderea lui Isus

⁴⁷ Pe când grăia El încă, iată^(BW) că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. ⁴⁸ Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” ⁴⁹ Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” ⁵⁰ Şi unul^(BX) din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. ⁵¹ Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!”Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat. ⁵² Isus^(BY) a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege? ⁵³ În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar^(BZ) acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.”

Tăgăduirea lui Petru

⁵⁴ După ce^(CA) au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea^(CB) după El de departe. ⁵⁵ Au^(CC) aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. ⁵⁶ O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.” ⁵⁷ Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc”. ⁵⁸ Peste^(CD) puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia”. Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei”. ⁵⁹ Cam^(CE) după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.” ⁶⁰ Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici”. Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. ⁶¹ Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi^(CF) Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte^(CG) ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. ⁶² Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului. Osândirea

⁶³ Oamenii^(CH) care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. ⁶⁴ L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Proroceşte, cine Te-a lovit?” ⁶⁵ Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. ⁶⁶ Când^(CI) s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au^(CJ) adunat împreună şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: ⁶⁷ „Dacă^(CK) eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede ⁶⁸ şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. ⁶⁹ De acum^(CL) încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” ⁷⁰ Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi^(CM); da, sunt”. ⁷¹ Atunci^(CN), ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”