Luca 16-18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Pilda ispravnicului necredincios

16 Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. ² El l-a chemat şi i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.’ ³ Ispravnicul şi-a zis: ‘Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. ⁴ Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.’ ⁵ A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: ‘Cât eşti dator stăpânului meu?’ ⁶ ‘O sută de măsuri de untdelemn’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci’. ⁷ Apoi a zis altuia: ‘Dar tu cât eşti dator?’ ‘O sută de măsuri de grâu’, a răspuns el. Şi i-a zis: ‘Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci’. ⁸ Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii^(A) luminii. ⁹ Şi Eu vă zic: Faceţi-vă^(B) prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. ¹⁰ Cine^(C) este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. ¹¹ Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile^[a] nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? ¹² Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? ¹³ Nicio^(D) slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Mustrări făcute fariseilor

¹⁴ Fariseii, care^(E) erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El. ¹⁵ Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi^(F) neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu^(G) vă cunoaşte inimile; pentru că ce^(H) este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. ¹⁶ Legea^(I) şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. ¹⁷ Este^(J) mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. ¹⁸ Oricine^(K) îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.”

Pilda bogatului nemilostiv

¹⁹ „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. ²⁰ La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. ²¹ Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. ²² Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. ²³ Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui ²⁴ şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească^(L) limba, căci grozav sunt^(M) chinuit în văpaia aceasta’. ²⁵ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi^(N) aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. ²⁶ Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ ²⁷ Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, ²⁸ căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin’. ²⁹ Avraam a răspuns: ‘Au^(O) pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei’. ³⁰ ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi’. ³¹ Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar^(P) dacă ar învia cineva din morţi’.”

Prilejurile de păcătuire

17 Isus a zis ucenicilor Săi: „Este^(Q) cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! ² Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. ³ Luaţi seama la voi înşivă!

Dacă^(R) fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l^(S)! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! ⁴ Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ‘Îmi pare rău!’ să-l ierţi.” ⁵ Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” ⁶ Şi^(T) Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare, şi v-ar asculta.

„Robi netrebnici”

⁷ Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată şi şezi la masă?’ ⁸ Nu-i va zice mai degrabă: ‘Găteşte-mi^(U) să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu?’ ⁹ Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. ¹⁰ Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi^(V) netrebnici; am făcut ce eram datori să facem’.”

Cei zece leproşi

¹¹ Isus mergea^(W) spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea. ¹² Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei^(X) au stat departe, ¹³ şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” ¹⁴ Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă^(Y) şi arătaţi-vă preoţilor!”Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. ¹⁵ Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. ¹⁶ S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. ¹⁷ Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? ¹⁸ Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” ¹⁹ Apoi^(Z) i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit”.

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

²⁰ Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. ²¹ Nu^(AA) se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia^(AB) lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Venirea Fiului omului

²² Şi a zis ucenicilor: „Vor^(AC) veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea. ²³ Vi^(AD) se va zice: ‘Iată-L aici, iată-L acolo!’ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi. ²⁴ Căci^(AE), cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului până la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa. ²⁵ Dar^(AF), mai întâi, trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta. ²⁶ Ce^(AG) s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: ²⁷ mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. ²⁸ Ce^(AH)s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau, ²⁹ dar^(AI), în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a pierdut pe toţi. ³⁰ Tot aşa va fi şi în ziua când Se^(AJ) va arăta Fiul omului. ³¹ În ziua aceea, cine^(AK) va fi pe acoperişul casei şi îşi va avea vasele în casă să nu se pogoare să le ia şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. ³² Aduceţi-vă^(AL) aminte de nevasta lui Lot. ³³ Oricine^(AM) va căuta să-şi scape viaţa o va pierde şi oricine o va pierde o va găsi. ³⁴ Vă spun^(AN) că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; ³⁵ două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată. ³⁶ Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” ³⁷ Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde^(AO) va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”

Pilda judecătorului nedrept

18 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage^(AP) necurmat şi să nu se lase. ² El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. ³ În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu’. ⁴ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez, ⁵ totuşi, pentru că^(AQ) văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul’.” ⁶ Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? ⁷ Şi Dumnezeu^(AR) nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? ⁸ Vă spun că^(AS)le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Pilda vameşului şi a fariseului

⁹ A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care^(AT) se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. ¹⁰ „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. ¹¹ Fariseul sta^(AU) în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule^(AV), Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. ¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ ¹³ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ ¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci^(AW) oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

Copilaşii

¹⁵ I-au^(AX) adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. ¹⁶ Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a^(AY) unora ca ei. ¹⁷ Adevărat^(AZ) vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

¹⁸ Un^(BA) fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” ¹⁹ „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. ²⁰ Ştii poruncile: ‘Să^(BB) nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti^(BC) pe tatăl tău şi pe mama ta’.” ²¹ „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea”. ²² Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde^(BD) tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” ²³ Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. ²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât^(BE) de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! ²⁵ Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” ²⁶ Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” ²⁷ Isus a răspuns: „Ce^(BF) este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”. ²⁸ Atunci^(BG), Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat”. ²⁹ Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni^(BH) care să-şi fi lăsat casa sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu ³⁰ şi să^(BI) nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³¹ Isus^(BJ) a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi tot^(BK)ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. ³² Căci va^(BL) fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa ³³ şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” ³⁴ Ei^(BM) n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

³⁵ Pe^(BN) când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea. ³⁶ Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. ³⁷ I-au spus: „Trece Isus din Nazaret”. ³⁸ Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” ³⁹ Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” ⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: ⁴¹ „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea”. ⁴² Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa^(BO) ta te-a mântuit.” ⁴³ Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers^(BP) după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.