Luca 5:18-26

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁸ Şi^(A) iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. ¹⁹ Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. ²⁰ Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” ²¹ Cărturarii şi fariseii au^(B) început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine^(C) este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” ²² Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? ²³ Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ ²⁴ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” ²⁵ Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. ²⁶ Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite”.