Pilda cu oaia rătăcită şi leul

15 Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau^(A) de Isus ca să-L asculte. ² Şi fariseii, şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi^(B) mănâncă cu ei”. ³ Dar El le-a spus pilda aceasta: ⁴ „Care^(C) om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz şi se duce după cea^(D) pierdută, până când o găseşte? ⁵ După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri ⁶ şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută’. ⁷ Tot aşa, vă spun că va fi mai^(E) multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă. ⁸ Sau care femeie, dacă are zece lei^[a] de argint şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte? ⁹ După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: ‘Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem’. ¹⁰ Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Pilda fiului risipitor

¹¹ El a mai zis: „Un om avea doi fii. ¹² Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine’. Şi tatăl le-a împărţit averea. ¹³ Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea^(F), ducând o viaţă destrăbălată. ¹⁴ După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. ¹⁵ Atunci, s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. ¹⁶ Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le da nimeni. ¹⁷ Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! ¹⁸ Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta ¹⁹ şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi».’ ²⁰ Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă^(G) departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. ²¹ Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi^(H) împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău’. ²² Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. ²³ Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, ²⁴ căci^(I) acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească. ²⁵ Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. ²⁶ A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. ²⁷ Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine’. ²⁸ El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre. ²⁹ Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; ³⁰ iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat’. ³¹ ‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău. ³² Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că^(J) acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit’.”