Leviticus 7
International Children’s Bible
The Penalty Offering
7 “‘These are the teachings about the penalty offering. It is most holy. 2 The penalty offering must be killed where the whole burnt offering is killed. Then the priest must sprinkle its blood on all sides of the altar. 3 He must offer all the fat from the penalty offering. He must offer the fat tail and the fat that covers the inner organs. 4 He must offer both kidneys and the fat on them. They are near the lower back muscle. And he must offer the best part of the liver. This is to be removed with the kidneys. 5 The priest must burn all these things on the altar. They will be an offering made by fire to the Lord. It is a penalty offering. 6 Any male in a priest’s family may eat it. It is most holy. So it must be eaten in a holy place.
7 “‘The penalty offering is like the sin offering. The teachings are the same for both. The priest who offers the sacrifice to remove sins will get the meat for food. 8 The priest who offers the burnt offering may also have the skin from it. 9 Every grain offering belongs to the priest who offers it. This includes those baked in an oven, cooked on a griddle or baked in a dish. 10 The grain offerings belong to the priests. They may be dry or mixed with oil. All priests will share alike.
Fellowship Offerings
11 “‘These are the teachings about the fellowship offering a person may offer to the Lord: 12 He may bring the fellowship offering to show his thanks. If he does, he should also bring loaves of bread. They must be made without yeast, mixed with oil. And he should bring wafers made without yeast. They must have oil poured over them. He should also bring loaves of fine flour mixed with oil. 13 He must also offer loaves of bread made with yeast. These should be brought with his fellowship offering, which he gives to show thanks. 14 One of each kind of offering will be for the Lord. It will be given to the priest who sprinkles the blood of the fellowship offering. 15 The fellowship offering is to thank the Lord. The meat from it must be eaten the same day it is offered. None of it must be left until morning.
16 “‘A person might bring a fellowship offering just to give a gift to God. Or it may be done because of a special promise to God. Then, the sacrifice should be eaten the same day he offers it. If there is any left, it may be eaten the next day. 17 If any meat from this sacrifice is left on the third day, it must be burned up. 18 Any meat of the fellowship offering eaten on the third day will not be accepted. The Lord will not count the sacrifice for the person who offered it. It will become unclean. Anyone who eats the meat will be guilty of sin.
19 “‘People must not eat meat that touches anything unclean. They must burn this meat with fire. But anyone who is clean may eat other meat. 20 But a person who is unclean might eat the meat from the fellowship offering that belongs to the Lord. If he does, he must be separated from his people.
21 “‘Someone might touch something unclean that comes from people. Or the unclean thing might be an animal or some hated thing. Touching it will make him unclean. If he then eats meat from the fellowship offering that belongs to the Lord, he must be separated from his people.’”
22 The Lord said to Moses, 23 “Tell the people of Israel: ‘You must not eat any of the fat from cattle, sheep or goats. 24 If an animal is found dead or torn by wild animals, you may use its fat for other things. But you must not eat it. 25 Someone might eat fat from an animal offering made by fire to the Lord. That person must be separated from his people. 26 It does not matter where you live. You must not eat blood from any bird or animal. 27 Anyone who eats blood must be separated from his people.’”
The Priests’ Share
28 The Lord said to Moses, 29 “Tell the people of Israel: ‘Someone may bring a fellowship offering to the Lord. He must give part of it as his sacrifice to the Lord. 30 He must carry that part of the gift in his own hands. It will be an offering made by fire to the Lord. He must carry the fat and the breast of the animal to the priest. The breast must be presented to the Lord as the priests’ share. 31 Then the priest must burn the fat on the altar. But the breast of the animal will belong to Aaron and the priests. 32 You must also give the right thigh from the fellowship offering to the priest as a gift. 33 It will belong to the priest who offers the blood and fat of the fellowship offering. 34 I have taken the breast and the thigh of the fellowship offering. And I have given these parts to Aaron and the priests as their share from the Israelites.’”
35 This is the portion that belongs to Aaron and his sons. It is from the offerings made by fire to the Lord. Aaron and his sons were given this share on the day they were presented to the Lord as priests. 36 On the day the Lord appointed the priests, he commanded Israel to give this share to them. It is to be given to the priests as their share from now on.
37 These are the teachings about the whole burnt offering, the grain offering, the sin offering and the penalty offering. They are the teachings about the appointment of priests. And they are the teachings about the fellowship offerings. 38 The Lord gave these teachings to Moses on Mount Sinai. It was on the day he commanded the Israelites to bring their offerings to him in the Sinai Desert.
Levitic 7
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Legea jertfei de vină
7 Iată(A) legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preasfânt(B). 2 În(C) locul unde se junghie arderea-de-tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur. 3 Să i se aducă toată grăsimea(D), coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, 4 cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi. 5 Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină. 6 Toată(E) partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea, şi anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru(F) preasfânt. 7 Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa(G) de ispăşire; aceeaşi lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea. 8 Preotul care va aduce arderea-de-tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii-de-tot pe care a adus-o. 9 Orice jertfă de mâncare(H) coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o. 10 Iar orice jertfă de mâncare frământată cu untdelemn şi uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.
Legea jertfei de mulţumire
11 Iată(I) legea jertfei de mulţumire, care se va aduce Domnului. 12 Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte nedospite, frământate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite(J) cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn. 13 Pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine(K) dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire. 14 Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată ca dar ridicat; ea(L) să fie a preotului care stropeşte sângele jertfei de mulţumire. 15 Carnea(M) jertfei de laudă şi de mulţumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţa. 16 Dacă aduce(N) cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce, iar ce va rămâne din ea să se mănânce a doua zi. 17 Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars în foc. 18 Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine(O) în seamă celui ce a adus-o, ci va fi un lucru urâcios(P) şi oricine va mânca din ea îşi va purta vina. 19 Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată, ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne, 20 dar acela care, găsindu-se în stare de necurăţenie(Q), va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie(R) nimicit din poporul său. 21 Şi cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune(S) omenească, fie de(T) un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune(U), şi va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a Domnului să fie(V) nimicit din poporul său’.”
Să nu mănânce grăsimea şi sângele
22 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 23 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune: ‘Să nu mâncaţi grăsime(W) de bou, de miel sau de capră. 24 Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice altceva, numai să n-o mâncaţi. 25 Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc va fi nimicit din poporul său. 26 Să nu mâncaţi(X) sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui. 27 Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!’ ”
Darul de mulţumire
28 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 29 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:
‘Cine(Y) va aduce Domnului jertfa lui de mulţumire să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire. 30 Să aducă cu mâinile(Z) lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului, şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul(AA) ca să-l legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului. 31 Preotul(AB) să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul(AC) să fie al lui Aaron şi al fiilor lui. 32 Din jertfele voastre de mulţumire, să daţi preotului şi spata dreaptă(AD), aducând-o ca dar luat prin ridicare. 33 Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele şi grăsimea jertfei de mulţumire. 34 Căci Eu iau din jertfele de mulţumire aduse de copiii lui Israel: pieptul(AE), care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel. 35 Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron şi a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfăţişaţi ca să fie în slujba Mea ca preoţi. 36 Iată ce porunceşte Domnul să le dea copiii lui Israel din(AF) ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii lor’.” 37 Aceasta este legea arderii-de-tot(AG), a darului(AH) de mâncare, a jertfei(AI) de ispăşire, a jertfei(AJ) pentru vină, a închinării(AK) în slujba Domnului şi a jertfei de mulţumire(AL). 38 Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă(AM) darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.
The Holy Bible, International Children’s Bible® Copyright© 1986, 1988, 1999, 2015 by Thomas Nelson. Used by permission.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
