Calendarul[a] sărbătorilor. Sabatul

23 Domnul i-a zis lui Moise: „Vorbeşte israeliţilor şi spune-le: «Acestea sunt sărbătorile Domnului cu ocazia cărora veţi vesti adunări sfinte; acestea sunt sărbătorile Mele. Să se lucreze şase zile, dar ziua a şaptea este Sabatul, o zi de odihnă însoţită de o adunare sfântă; să nu faceţi nici o lucrare în această zi: să fie Sabatul Domnului în toate locuinţele voastre.

Paştele şi Sărbătoarea Azimilor

Celelalte sărbători ale Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi sărbători la vremea hotărâtă pentru ele sunt următoarele: în a paisprezecea zi a lunii întâi, între cele două seri[b], va fi Paştele Domnului, iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi Sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului; timp de şapte zile să mâncaţi azime. În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită. Apoi, timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc, iar în ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită.»“

Sărbătoarea Primelor Roade

Domnul i-a mai zis lui Moise: 10 „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o voi da şi veţi aduna recolta, să aduceţi preotului un snop din primele roade ale secerişului. 11 Să legene snopul înaintea Domnului ca voi să fiţi primiţi; preotul să-l legene la o zi după Sabat. 12 În ziua când veţi legăna snopul, să jertfiţi un miel de un an, fără meteahnă, ca ardere de tot pentru Domnul. 13 Să adăugaţi la el un dar de mâncare din două zecimi dintr-o efă[c] de făină aleasă, amestecată cu ulei, ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului şi o jertfă de băutură de un sfert de hin[d] de vin. 14 Să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite, nici boabe, până în ziua aceasta, când veţi aduce această jertfă Dumnezeului vostru: aceasta este o poruncă veşnică pentru toţi urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.

Sărbătoarea Săptămânilor[e]

15 Din ziua de după Sabat, adică din ziua în care veţi aduce snopul ca jertfă legănată, să număraţi şapte săptămâni întregi. 16 Să număraţi cincizeci de zile până în ziua următoare celui de-al şaptelea Sabat, după care să aduceţi Domnului un nou dar de mâncare. 17 Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini ca jertfă legănată; să fie făcute din două zecimi de efă de făină aleasă şi să fie coapte după ce s-a dospit aluatul; acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul. 18 Împreună cu pâinile să aduceţi, ca ardere de tot pentru Domnul, şapte miei de un an, fără meteahnă, un viţel şi doi berbeci; la acestea să adăugaţi darul de mâncare şi jertfele de băutură ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 19 Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat şi doi miei de un an ca jertfă de pace[f]. 20 Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului împreună cu pâinea adusă din primele roade şi cu cei doi miei; ele să fie puse deoparte pentru Domnul şi să rămână ale preotului. 21 În aceeaşi zi să vestiţi o adunare sfântă; atunci să nu faceţi nici o muncă obişnuită. Aceasta este o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.

22 Când veţi aduna recolta ţării voastre, să nu adunaţi recolta de la marginea ogorului şi să nu strângeţi spicele care vor rămâne după seceriş; lăsaţi-le pentru cel sărac şi pentru străin. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“

Sărbătoarea Trâmbiţelor

23 Domnul i-a zis lui Moise: 24 „Spune-le israeliţilor: «În prima zi a lunii a şaptea[g] să aveţi o zi de odihnă, o adunare sfântă vestită cu sunete de trâmbiţe. 25 Să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.»“

Ziua Ispăşirii

26 Domnul i-a zis din nou lui Moise: 27 „În a zecea zi a lunii a şaptea să fie Ziua Ispăşirii. Atunci să aveţi o adunare sfântă; să vă smeriţi sufletele[h] şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. 28 Să nu lucraţi nimic în ziua aceea, căci este Ziua Ispăşirii, când se face ispăşire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru. 29 Acela care nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul său. 30 Pe acela care va lucra ceva în ziua aceea îl voi nimici din mijlocul poporului său. 31 Să nu lucraţi nimic: este o poruncă veşnică pentru toţi urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui. 32 Este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele; din seara celei de-a noua zi până în seara următoare să ţineţi Sabatul.“

Sărbătoarea Corturilor[i]

33 Domnul i-a zis lui Moise: 34 „Spune-le israeliţilor: «În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni să ţineţi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de şapte zile. 35 În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei. 36 Timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; în ziua a opta să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare solemnă[j]; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei.

37 Acestea sunt sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora va trebui să vestiţi adunări sfinte, pentru a aduce Domnului jertfe mistuite de foc – arderi de tot şi daruri de mâncare, jertfe şi jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărâtă 38 – în afară de Sabatele dedicate Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele şi de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiţi Domnului.

39 În a cincisprezecea zi a lunii a şaptea, după ce aţi adunat roadele ţării, să ţineţi sărbătoarea Domnului, timp de şapte zile; atât prima, cât şi a opta zi să fie o zi de odihnă. 40 În prima zi să luaţi fructe din pomii cei frumoşi[k], ramuri de palmier, crengi de pomi stufoşi şi crengi de sălcii de râu; să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, timp de şapte zile. 41 În fiecare an să ţineţi această sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Să o ţineţi în luna a şaptea – este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile. 42 Să locuiţi în corturi şapte zile; toţi israeliţii să locuiască în corturi, 43 pentru ca urmaşii voştri să ştie că Eu am hotărât ca israeliţii să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“

44 Şi astfel, Moise le-a spus israeliţilor care sunt sărbătorile Domnului.

Footnotes

  1. Leviticul 23:1 În VT lunile sunt prezentate: (1) prin simpla numerotare (vs. 5, 24); (2) în perioada pre-exilică, cu denumirea canaanită (Ex. 13:4; 1 Regi 6:1, 38; 1 Regi 8:2); (3) în perioada post-exilică, cu denumirea babiloniană, care a rămas în uz şi astăzi (Est. 2:16; 3:7; 8:9; Neem. 1:1; 2:1; 6:15; Zah. 1:7)
  2. Leviticul 23:5 Între amurg şi întunericul propriu-zis al nopţii, moment în care mielul pascal era sacrificat
  3. Leviticul 23:13 Vezi nota de la 14:10; aproximativ 4,5 l; şi în v. 17
  4. Leviticul 23:13 Vezi nota de la 19:36; aproximativ 0,9 l
  5. Leviticul 23:15 Numită în NT Sărbătoarea Cincizecimii
  6. Leviticul 23:19 Vezi nota de la 3:1
  7. Leviticul 23:24 Luna Tişri, septembrie-octombrie; mai târziu, Anul Nou, deoarece marca sfârşitul anului agricol şi începutul unui nou sezon
  8. Leviticul 23:27 Sau: să postiţi; şi în vs. 29, 32
  9. Leviticul 23:33 Vezi nota de la Ex. 23:16
  10. Leviticul 23:36 Sau: adunare de încheiere
  11. Leviticul 23:40 Sensul termenului ebraic este nesigur; posibil să fie vorba despre un soi anume de pom