Leviticul 12:1-19:13

Nouă Traducere În Limba Română

Reglementarea curăţiei în lăuzie

12 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor: «Când o femeie rămâne însărcinată şi naşte un băiat, să fie considerată necurată timp de şapte zile; să fie necurată, la fel ca în zilele necurăţiei ei. ³ În cea de-a opta zi băiatul să fie circumcis. ⁴ Femeia va mai rămâne încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu atingă vreun lucru sfânt, nici să nu vină în Lăcaş până nu se împlinesc zilele curăţirii ei. ⁵ Dacă naşte o fetiţă, femeia să fie considerată necurată timp de două săptămâni, ca în zilele necurăţiei ei; ea va mai rămâne încă şaizeci şi şase de zile, ca să se cureţe de sângele ei.

⁶ Când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un băiat sau o fată, va trebui să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa pentru păcat. ⁷ Preotul să-l jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea; astfel ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei.

Aceasta este legea pentru femeia care va da naştere unui băiat sau unei fetiţe. ⁸ Dacă nu poate aduce un miel, să aducă două turturele sau doi pui de porumbei ca jertfă pentru păcat, iar preotul să facă ispăşire pentru ea; astfel ea va fi curată.»“

Reglementarea curăţiei în bolile infecţioase de piele

13 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupţie sau o pată albă, care se aseamănă cu rana de lepră^[a] pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii săi, preoţii. ³ Preotul să-i cerceteze rana de pe pielea trupului, iar dacă părul din rană s-a albit şi rana este mai adâncă decât pielea trupului său, atunci este lepră; după ce preotul l-a cercetat, să-l declare necurat. ⁴ Dar dacă pata este albă pe pielea trupului său şi nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s-a albit, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana şapte zile. ⁵ În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze; dacă i se va părea că rana a rămas aşa cum a fost şi nu s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l închidă încă şapte zile. ⁶ În ziua a şaptea preotul să-l cerceteze din nou, iar dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, atunci preotul să-l declare curat, căci este doar o erupţie; el să-şi spele hainele şi va fi curat. ⁷ Dacă erupţia se întinde pe piele după ce omul s-a arătat preotului pentru a fi declarat curat, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. ⁸ Preotul să-l cerceteze şi dacă erupţia s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci are lepră.

⁹ Dacă cineva are o rană de lepră, să fie adus la preot. ¹⁰ Preotul să-l cerceteze şi dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca şi părul să se albească, iar în umflătură este şi o urmă de carne vie, ¹¹ atunci pe pielea trupului acelui om se află o lepră veche. Preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, pentru că este necurat.

¹² Dar dacă lepra erupe pe piele şi acoperă toată pielea, din creştet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, ¹³ preotul să-l cerceteze şi dacă lepra i-a acoperit tot trupul, atunci va trebui să-l declare curat pe cel cu rana; el este curat deoarece toată rana s-a albit. ¹⁴ Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. ¹⁵ Preotul să cerceteze carnea vie şi să-l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este lepră. ¹⁶ Dar dacă carnea vie se face albă, el trebuie să vină la preot. ¹⁷ Preotul să-l cerceteze, iar dacă rana s-a albit, atunci preotul să-l declare curat pe cel cu rana. El este curat.

¹⁸ Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s-a vindecat, ¹⁹ iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb-roşiatic, omul acela să se înfăţişeze înaintea preotului. ²⁰ Preotul să-l cerceteze, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea şi dacă părul s-a albit, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră care a erupt în bubă. ²¹ Însă dacă preotul o cercetează şi părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să-l închidă şapte zile. ²² Dacă, în cele din urmă, se împrăştie pe piele, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră. ²³ Dar dacă pata rămâne într-un loc şi nu se împrăştie, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să-l declare curat.

²⁴ Dacă un om are o arsură pe piele şi carnea vie a arsurii devine o pată alb-roşiatică sau albă, ²⁵ preotul s-o cerceteze, iar dacă părul de pe pată s-a albit şi pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană de lepră care a erupt în arsură; preotul să-l declare necurat pe omul acela, căci are o rană de lepră. ²⁶ Dar dacă preotul cercetează pata şi vede că părul de pe ea nu s-a albit, şi ea nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, atunci preotul să-l închidă şapte zile. ²⁷ În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze şi dacă pata s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l declare necurat. Este o rană de lepră. ²⁸ Dar dacă pata a rămas într-un loc şi nu s-a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o umflătură de la arsură; preotul să-l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii.

²⁹ Dacă un bărbat sau o femeie au o rană pe cap sau la barbă, ³⁰ preotul să cerceteze rana. Dacă este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea este gălbui şi subţire, preotul să-l declare necurat; rana este o râie de cap sau de barbă. ³¹ Dacă preotul vede că rana râiei nu este mai adâncă decât pielea şi nu este păr negru pe ea, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana timp de şapte zile. ³² În cea de-a şaptea zi preotul să cerceteze râia; dacă râia nu s-a întins, nu are păr gălbui pe ea şi nu este mai adâncă decât pielea, ³³ atunci omul acela trebuie să se radă, dar nu şi acolo unde este râia. Preotul să-l închidă pe cel cu râia încă şapte zile. ³⁴ În cea de-a şaptea zi preotul să cerceteze din nou râia; dacă râia nu s-a întins pe piele şi nu este mai adâncă decât pielea, atunci preotul poate să-l declare curat. El să-şi spele hainele şi va fi curat. ³⁵ Dar dacă se pare că râia s-a întins pe piele după ce a fost declarat curat, ³⁶ preotul să-l cerceteze din nou. Dacă într-adevăr râia s-a întins pe piele, preotul nu va mai trebui să se uite după păr gălbui; omul acela este necurat. ³⁷ Dacă vede că râia a stat totuşi pe loc şi a crescut păr negru pe ea, înseamnă că râia s-a vindecat; omul acela este curat şi preotul să-l declare curat.

³⁸ Dacă un bărbat sau o femeie au pete pe pielea trupului, pete albe, ³⁹ preotul să le cerceteze. Dacă petele de pe pielea trupului sunt de un alb gălbui, acestea nu sunt decât nişte pete care au erupt pe piele; el este curat.

⁴⁰ Dacă unui om îi cade părul de pe cap, el devine pleşuv, dar este curat. ⁴¹ Dacă părul îi cade de pe frunte, el devine pleşuv pe frunte, dar este curat. ⁴² Însă dacă pe capul sau pe fruntea pleşuvă va avea o pată de culoare alb-roşiatică, atunci aceasta este lepră; ea a erupt pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleşuvă. ⁴³ Va trebui ca preotul să-l cerceteze; dacă pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleşuvă umflătura rănii este de un alb-roşiatic care seamănă cu lepra de pe pielea trupului, ⁴⁴ atunci el este lepros, este necurat. Preotul să-l declare necurat, căci are o rană pe cap. ⁴⁵ Leprosul care are acea rană trebuie să poarte haine sfâşiate, să umble cu capul gol^[b], să-şi acopere barba şi să strige: «Necurat! Necurat!» ⁴⁶ El va fi necurat atâta timp cât are rana; este necurat. Să trăiască singur şi locuinţa sa să fie în afara taberei.

Reglementarea curăţiei în cazul mucegaiului

⁴⁷ Dacă va apărea o pată ca de lepră^[c] pe îmbrăcăminte, pe o haină de lână sau de in, ⁴⁸ pe o ţesătură sau pe o bătătură de in ori de lână, pe o piele sau pe un lucru din piele, ⁴⁹ dacă pata de pe haină, de pe piele sau de pe vreun lucru din piele, de pe ţesătură sau de pe bătătură, va fi de culoare verzuie sau roşiatică, atunci aceasta este o pată de lepră şi trebuie arătată preotului. ⁵⁰ Preotul să cerceteze pata şi să închidă şapte zile materialul pe care este pata. ⁵¹ În ziua a şaptea să cerceteze din nou pata şi dacă aceasta s-a întins pe haină sau în ţesătură sau în bătătură, pe piele sau pe ceva din piele, atunci este o pată de lepră care se întinde; lucrul acela este necurat. ⁵² El trebuie să ardă haina, ţesătura sau bătătura de lână ori de in sau orice altceva din piele, pentru că este o lepră care se întinde; materialul să fie ars în foc.

⁵³ Dar dacă preotul o cercetează şi pata nu s-a întins pe haină sau în ţesătură sau în bătătură sau pe vreun lucru din piele, ⁵⁴ atunci preotul să poruncească să se spele materialul pe care este pata şi să-l închidă încă şapte zile. ⁵⁵ Preotul să cerceteze materialul cu pata după ce a fost spălat. Dacă pata nu şi-a schimbat culoarea, chiar dacă nu s-a întins, materialul este necurat; să-l ardeţi în foc, căci pata continuă să roadă, fie înăuntru, fie în afară. ⁵⁶ Însă dacă preotul o cercetează şi vede că pata s-a micşorat după ce a fost spălată, atunci va trebui să o rupă din haină, din ţesătură, din bătătură sau din piele. ⁵⁷ Dacă apare din nou pe haină sau pe ţesătură sau pe bătătură sau pe vreun lucru din piele, înseamnă că se întinde; să ardeţi în foc lucrul pe care este pata. ⁵⁸ Dar haina, ţesătura, bătătura sau orice altceva din piele, de pe care rana dispare atunci când o spălaţi, va trebui să fie spălată încă o dată şi apoi va fi curată.

⁵⁹ Aceasta este legea pentru pata de lepră de pe o haină de lână sau in, de pe ţesătură, de pe bătătură sau de pe vreun lucru din piele, pentru a hotărî dacă sunt curate sau necurate.“

Curăţirea diferitelor boli ale pielii

14 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Iată care este legea cu privire la cel lepros în ziua curăţirii lui: să fie adus înaintea preotului; ³ preotul să iasă afară din tabără şi să-l cerceteze; dacă omul a fost vindecat de lepră^[d], ⁴ preotul să poruncească să se ia pentru cel ce trebuie curăţit două păsări vii şi curate, lemn de cedru, fir de culoare cărămizie şi isop. ⁵ Preotul să poruncească ca una dintre păsări să fie înjunghiată într-un vas de pământ, deasupra unei ape curgătoare. ⁶ Să ia pasărea vie şi s-o înmoaie împreună cu lemnul de cedru, firul cărămiziu şi isopul în sângele păsării care a fost înjunghiată deasupra apei curgătoare. ⁷ Să-l stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţit de lepră, după care să-l declare curat şi să dea drumul păsării vii pe câmp.

⁸ Cel ce trebuie curăţit va trebui să-şi spele hainele, să-şi radă tot părul şi să se scalde în apă; apoi va fi curat. După aceea va putea să vină în tabără, dar va trebui să stea şapte zile în afara cortului său. ⁹ În ziua a şaptea să-şi radă tot părul: părul de pe cap, barba şi sprâncenele; să-şi radă tot părul. Apoi să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă şi va fi curat.

¹⁰ În ziua a opta să ia doi miei şi o mieluşea de un an, fiecare fără meteahnă, trei zecimi dintr-o efă^[e] de făină aleasă, amestecată cu ulei ca dar de mâncare şi un log^[f] de ulei. ¹¹ Preotul care face curăţirea să-l aducă pe omul care trebuie curăţit înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

¹² Preotul să ia unul din miei, să-l aducă ca jertfă pentru vină împreună cu logul de ulei şi să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. ¹³ Să înjunghie mielul în locul în care sunt înjunghiate jertfele pentru păcat şi arderile de tot, adică într-un loc sfânt. La fel ca jertfa pentru vină, şi jertfa pentru păcat^[g] va fi a preotului, căci acestea sunt preasfinte. ¹⁴ Preotul să ia din sângele jertfei pentru vină şi să-l pună pe lobul urechii celui ce trebuie curăţit, pe degetul mare al mâinii lui drepte şi pe degetul mare al piciorului lui drept. ¹⁵ Preotul să ia din logul de ulei, să-şi toarne în palma stângă, ¹⁶ să-şi pună degetul mâinii drepte în uleiul din palma mâinii stângi şi, cu degetul, să stropească din ulei de şapte ori înaintea Domnului. ¹⁷ Din uleiul care-i mai rămâne în palmă, preotul să ungă lobul urechii drepte a celui ce trebuie curăţit, degetul mare al mâinii lui drepte, degetul mare al piciorului lui drept şi, de asemenea, să arunce cu ulei peste sângele jertfei pentru vină. ¹⁸ Restul uleiului din palma preotului să fie pus pe capul celui ce trebuie curăţit. Apoi preotul să facă ispăşire în locul acelui om înaintea Domnului.

¹⁹ Preotul să aducă jertfa pentru păcat ca să facă ispăşire pentru cel ce trebuie curăţit de necurăţia sa. La urmă, va trebui să înjunghie arderea de tot. ²⁰ Preotul va aduce arderea de tot şi darul de mâncare pe altar. Aşa va face preotul ispăşire pentru acel om şi acesta din urmă va fi curat.

²¹ Dacă este sărac şi nu poate aduce toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel ca jertfă pentru vină ce trebuie legănată, ca să se facă ispăşire pentru el; de asemenea, să mai ia a zecea parte dintr-o efă^[h] de făină aleasă, amestecată cu ulei pentru darul de mâncare şi un log de ulei. ²² Să ia şi două turturele sau doi pui de porumbei, după cât poate, unul ca jertfă pentru păcat şi celălalt ca ardere de tot.

²³ În cea de-a opta zi să le aducă la preot pentru curăţirea lui, la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului; ²⁴ preotul să ia mielul jertfei pentru vină şi logul de ulei şi să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului. ²⁵ Apoi să înjunghie mielul jertfei pentru vină şi să ia din sângele acestuia ca să ungă lobul urechii drepte a celui ce trebuie curăţit, degetul mare al mâinii lui drepte şi degetul mare al piciorului lui drept. ²⁶ După aceea va trebui ca preotul să-şi toarne nişte ulei în palma mâinii stângi ²⁷ şi, cu degetul de la mâna dreaptă, să stropească cu uleiul care este în palma sa stângă, de şapte ori înaintea Domnului. ²⁸ Preotul să ungă cu uleiul din palma sa lobul urechii drepte a celui ce trebuie curăţit, degetul mare al mâinii lui drepte, degetul mare al piciorului lui drept şi locul unde a fost pus sângele jertfei pentru vină. ²⁹ Restul uleiului din palmă să-l pună pe capul celui care trebuie curăţit şi să facă astfel ispăşire în locul lui înaintea Domnului. ³⁰ Apoi să aducă una dintre turturele sau unul dintre puii de porumbei, după cum poate, ³¹ unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere de tot, împreună cu darul de mâncare, iar preotul să facă ispăşire înaintea Domnului în locul celui ce trebuie curăţit. ³² Aceasta este legea pentru leprosul care nu poate aduce jertfele obişnuite pentru curăţirea lui.“

Curăţirea mucegaiului de pe case şi haine

³³ Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ³⁴ „Când veţi intra în ţara Canaan, pe care v-o voi da în stăpânire, dacă voi trimite o rană de lepră^[i] în vreo casă din ţara pe care o veţi stăpâni, ³⁵ atunci stăpânul casei să anunţe preotul că a văzut ceva ca o pată în casa lui. ³⁶ Înainte de a merge să cerceteze pata, preotul să poruncească să se scoată totul din casă, ca nu cumva tot ce se află în casă să devină necurat; după aceea preotul va putea să intre ca să cerceteze casa. ³⁷ Să se uite la pată; dacă pata de pe zidurile casei are nişte gropiţe verzui sau roşiatice şi dacă este mai adâncă decât suprafaţa peretelui, ³⁸ preotul să iasă din casă şi să o închidă pentru şapte zile. ³⁹ În a şaptea zi preotul să vină din nou să o cerceteze. Dacă pata s-a împrăştiat pe zidurile casei, ⁴⁰ preotul să poruncească să se scoată pietrele atinse de pată şi să fie aruncate într-un loc necurat în afara cetăţii. ⁴¹ Apoi să pună să se răzuiască tot interiorul casei şi tot ce s-a răzuit să se arunce într-un loc necurat, în afara cetăţii. ⁴² După aceea, să se ia alte pietre, să se pună în locul celor scoase şi să se tencuiască din nou casa.

⁴³ Dacă pata apare din nou în casă, după ce au fost scoase pietrele şi după ce casa a fost răzuită şi tencuită, ⁴⁴ preotul să meargă încă o dată şi să o cerceteze. Dacă pata s-a răspândit pe casă, atunci este o rană de lepră care se întinde; casa este deci necurată. ⁴⁵ Stăpânul să-şi dărâme casa – pietrele, lemnul şi toată tencuiala – şi să le ducă într-un loc necurat în afara cetăţii.

⁴⁶ Toţi aceia care au intrat în casă în timp ce era închisă, să fie necuraţi până seara ⁴⁷ şi toţi aceia care au dormit sau au mâncat în casă, să-şi spele hainele.

⁴⁸ Dar dacă preotul a venit, a cercetat, iar pata nu s-a răspândit pe casă după ce aceasta a fost tencuită, atunci el să o declare curată, căci pata s-a dus. ⁴⁹ Pentru curăţirea casei va trebui să ia două păsări, lemn de cedru, fir de culoare cărămizie, isop ⁵⁰ şi să înjunghie una din păsări într-un vas de pământ, deasupra unei ape curgătoare. ⁵¹ Să ia lemnul de cedru, isopul, firul cărămiziu şi pasărea vie, să le înmoaie în sângele păsării înjunghiate, apoi în apa curgătoare şi să stropească casa de şapte ori. ⁵² Să cureţe astfel casa cu sângele păsării, cu apă proaspătă, cu pasărea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cu firul cărămiziu. ⁵³ După aceea să-i dea drumul pe câmp păsării celei vii, care se află în cetate. Astfel va face ispăşire pentru casă şi ea va fi curată. ⁵⁴ Aceasta este legea pentru orice fel de rană de lepră, pentru râie, ⁵⁵ pentru lepra de pe haine şi de pe case, ⁵⁶ pentru umflături, erupţii şi pete; ⁵⁷ ea arată când anume un lucru este considerat necurat sau curat. Aceasta este legea pentru lepră.“

Reglementarea curăţiei în cazurile de scurgere

15 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Spuneţi-le israeliţilor: «Când un om are o scurgere din trupul său, scurgerea îl face necurat. ³ Din cauza scurgerii lui, el este necurat: indiferent dacă trupul lui lasă scurgerea sau o opreşte, el este necurat.

⁴ Orice pat în care se va culca cel cu scurgerea va fi necurat şi orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat. ⁵ Orice persoană care îi atinge patul trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ea va fi necurată până seara. ⁶ Toţi aceia care se aşază pe vreun lucru pe care a stat cel cu scurgerea, să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.

⁷ Toţi aceia care se ating de trupul celui cu scurgerea, să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.

⁸ Dacă cel cu scurgerea va scuipa pe cineva care este curat, acesta din urmă trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.

⁹ Orice şa pe care va călări cel cu scurgerea va fi necurată. ¹⁰ Cine atinge vreun lucru care a fost sub acel om, va fi necurat până seara, iar cel ce cară un astfel de lucru, trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.

¹¹ Cine va fi atins de cel cu scurgerea, fără ca acesta să-şi fi spălat mai înainte mâinile, trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.

¹² Orice vas de pământ care este atins de cel cu scurgerea trebuie să fie spart, iar dacă este un vas de lemn trebuie să fie spălat cu apă.

¹³ După ce va fi curăţit de scurgerea lui – omul acela va trebui să numere şapte zile pentru curăţirea lui – să-şi spele hainele, să-şi spele trupul în apă curgătoare^[j] şi va fi curat. ¹⁴ În ziua a opta să ia două turturele sau doi pui de porumbei, să vină înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-i dea preotului. ¹⁵ Preotul să-i aducă ca jertfă, unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere de tot, şi astfel să facă ispăşire în locul acelui om înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.

¹⁶ Când un bărbat are o scurgere de sămânţă, trebuie să-şi spele tot trupul cu apă; el va fi necurat până seara. ¹⁷ Orice haină sau lucru din piele pe care ajunge sămânţa lui trebuie să fie spălat cu apă şi va fi necurat până seara. ¹⁸ Dacă o femeie se culcă cu un bărbat şi acesta are o scurgere de sămânţă, amândoi trebuie să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.

¹⁹ Când o femeie are o scurgere de sânge, adică scurgerea periodică din trupul ei, trebuie să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine o atinge va fi necurat până seara.

²⁰ Orice pat în care se va culca în timpul necurăţiei ei va fi necurat şi orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat. ²¹ Orice persoană care îi atinge patul trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ea va fi necurată până seara. ²² Toţi aceia care se ating de vreun lucru pe care a şezut ea trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara. ²³ Fie că este vorba de pat sau de orice alt lucru pe care aceasta a şezut, dacă-l atinge cineva, acea persoană va fi necurată până seara.

²⁴ Dacă bărbatul se culcă cu ea şi astfel necurăţia ei ajunge la el, atunci el va fi necurat şapte zile; orice pat în care se va culca va fi necurat.

²⁵ Dacă o femeie are o scurgere de sânge timp de mai multe zile, dar nu la vremea necurăţiei ei sau dacă are o scurgere care ţine mai mult decât de obicei, ea va trebui să rămână în necurăţia ei; la fel ca în zilele necurăţiei ei, ea va fi necurată. ²⁶ Orice pat în care se va culca în timpul zilelor scurgerii ei, să fie considerat la fel ca şi patul din timpul necurăţiei ei; orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat ca şi în timpul necurăţiei ei. ²⁷ Toţi aceia care se vor atinge de aceste lucruri vor fi necuraţi; ei trebuie să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi vor fi necuraţi până seara.

²⁸ Dar dacă ea va fi curăţită de scurgerea ei^[k], să numere şapte zile şi apoi va fi curată. ²⁹ În ziua a opta să ia două turturele sau doi pui de porumbei şi să-i aducă la preot, la intrarea în Cortul Întâlnirii. ³⁰ Preotul să-i aducă ca jertfă, unul ca jertfă pentru păcat iar celălalt ca ardere de tot, şi astfel să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea necurată.»

³¹ În acest fel trebuie să-i ţineţi departe pe israeliţi de necurăţiile lor, pentru ca ei să nu moară din cauza necurăţiilor lor, pângărind Tabernaculul Meu, care este în mijlocul lor. ³² Aceasta este legea pentru cel care are o scurgere, pentru cel care ajunge necurat prin faptul că are o scurgere de sămânţă, ³³ pentru cea care are scurgerea ei periodică, pentru orice bărbat sau femeie care are o scurgere şi pentru cel ce se culcă cu o femeie care este necurată.“

Ziua ispăşirii

16 Domnul i-a vorbit lui Moise după moartea celor doi fii ai lui Aaron, care au murit atunci când s-au înfăţişat înaintea Domnului. ² Domnul i-a zis: „Spune-i fratelui tău, Aaron, să nu intre oricând în Locul Preasfânt, dincolo de draperia dinaintea Capacului Ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci Eu Mă voi arăta în nor, deasupra Capacului Ispăşirii.

³ Iată cum trebuie să intre Aaron în Locul Preasfânt: să ia un viţel pentru o jertfă pentru păcat şi un berbec pentru o ardere de tot. ⁴ Să se îmbrace cu tunica de in sfinţită şi să-şi ia pe el izmenele de in; să se încingă cu brâul de in şi să-şi pună mitra de in; acestea sunt veşminte sfinte. Să se îmbrace cu ele după ce îşi va scălda trupul în apă. ⁵ De la adunarea israeliţilor să ia doi ţapi pentru o jertfă pentru păcat şi un berbec pentru o ardere de tot.

⁶ Aaron să aducă un viţel ca jertfă pentru păcatul lui şi să facă ispăşire pentru el însuşi şi pentru familia sa. ⁷ Să ia apoi cei doi ţapi şi să-i înfăţişeze înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii. ⁸ Aaron să arunce sorţii pe cei doi ţapi, un sorţ pentru Domnul şi altul pentru Azazel^[l]. ⁹ Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă ca jertfă pentru păcat, ¹⁰ iar ţapul care a ieşit la sorţ pentru Azazel să fie adus viu înaintea Domnului, ca să fie folosit la ispăşire şi să i se dea drumul în pustie ca ţap de ispăşire. ¹¹ Apoi Aaron să aducă viţelul ca jertfă pentru păcatul lui şi să facă ispăşire pentru el şi pentru familia lui; să înjunghie viţelul ca jertfă pentru păcatul lui. ¹² Să ia o cădelniţă cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului, doi pumni de tămâie mirositoare, pisată mărunt, să le aducă dincolo de draperie ¹³ şi să pună tămâia pe foc, înaintea Domnului, pentru ca norul de tămâie să acopere Capacul Ispăşirii, care este deasupra Mărturiei^[m] şi astfel să nu moară. ¹⁴ Să ia din sângele viţelului şi să stropească cu degetul partea de răsărit a Capacului Ispăşirii; sângele să-l stropească cu degetul de şapte ori înaintea Capacului Ispăşirii. ¹⁵ După aceea, să înjunghie ţapul jertfei pentru păcat, care este pentru popor, să aducă sângele dincolo de draperie şi să facă cu sângele lui la fel cum a făcut cu sângele viţelului; să-l stropească pe Capacul Ispăşirii şi înaintea Capacului Ispăşirii. ¹⁶ Aşa să facă ispăşire pentru Locul Preasfânt, din cauza necurăţiei israeliţilor, din cauza greşelilor lor şi a tuturor păcatelor lor; aşa să facă şi pentru Cortul Întâlnirii, care este între ei, în mijlocul necurăţiilor lor. ¹⁷ Nimeni să nu fie în Cortul Întâlnirii din momentul în care el va intra în Locul Preasfânt ca să facă ispăşire şi până când va ieşi, atunci când va fi făcut deja ispăşire pentru el, pentru familia sa şi pentru toată adunarea lui Israel.

¹⁸ Apoi va trebui să iasă, să se ducă lângă altarul care este înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi din sângele ţapului şi să ungă coarnele altarului. ¹⁹ Să ia sânge cu degetul şi să stropească altarul de şapte ori; astfel îl va curăţi şi-l va sfinţi de necurăţiile israeliţilor.

²⁰ După ce va termina de făcut ispăşirea pentru Locul Preasfânt, pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. ²¹ Aaron să-şi pună mâinile pe capul ţapului viu şi să mărturisească toate nelegiuirile israeliţilor, toate greşelile lor şi toate păcatele lor, punându-le pe capul ţapului şi izgonindu-l pe acesta departe în pustie, printr-un om care va avea această însărcinare. ²² Astfel, ţapul va duce cu el toate nelegiuirile lor într-un loc pustiu, căci ţapului i se va da drumul în pustie.

²³ Apoi Aaron să intre în Cortul Întâlnirii, să se dezbrace de veşmintele de in, cu care se îmbrăcase când intrase în Locul Preasfânt şi să le lase acolo.

²⁴ Să-şi scalde trupul în apă într-un loc sfânt şi să se îmbrace cu veşmintele sale; apoi să vină şi să jertfească atât arderea de tot pentru el, cât şi arderea de tot pentru popor, făcând ispăşire pentru el şi pentru popor. ²⁵ Grăsimea jertfei pentru păcat s-o ardă pe altar.

²⁶ Cel ce va da drumul ţapului pentru Azazel va trebui să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; apoi va putea să revină în tabără. ²⁷ Viţelul jertfei pentru păcat şi ţapul jertfei pentru păcat, al căror sânge a fost adus înăuntru pentru a se face ispăşire în Locul Preasfânt, să fie scoşi în afara taberei; pielea, carnea şi balega să le fie arse în foc. ²⁸ Cel care le va arde va trebui să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea va putea reveni în tabără.

²⁹ Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi: în a zecea zi a lunii a şaptea^[n] să vă smeriţi sufletele^[o] şi să nu lucraţi nimic, nici voi, nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. ³⁰ Pentru că în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi ca să fiţi curăţiţi; astfel veţi fi curăţiţi înaintea Domnului de toate păcatele voastre. ³¹ Este un Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele; aceasta este o poruncă veşnică. ³² Preotul care va fi uns şi sfinţit ca preot în locul tatălui său va trebui să facă ispăşire îmbrăcat în veşmintele de in, veşmintele sfinte. ³³ Să facă ispăşire pentru Locul Preasfânt, să facă ispăşire pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul din adunare.

³⁴ Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi: să se facă ispăşire pentru israeliţi o singură dată pe an, pentru toate păcatele lor.“

Şi Moise a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul.

Locul pentru jertfe

17 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Porunceşte-le lui Aaron, fiilor săi şi tuturor israeliţilor, din partea Domnului, următoarele: ³ «Dacă un israelit înjunghie în tabără sau în afara taberei un bou^[p], un miel sau un ţap, ⁴ în loc să vină cu el la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-l aducă ca jertfă pentru Domnul, înaintea Tabernaculului Domnului, omul acela va fi vinovat de vărsare de sânge; el a vărsat sânge şi, prin urmare, va trebui să fie nimicit din poporul său. ⁵ De aceea, în loc să-şi aducă jertfele pe câmp, israeliţii vor trebui să le aducă Domnului, înfăţişându-le preotului la intrarea în Cortul Întâlnirii şi aducându-le ca jertfe de pace^[q] în cinstea Domnului. ⁶ Preotul să stropească sângele pe altarul Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să ardă grăsimea care va fi de o aromă plăcută Domnului. ⁷ Să nu-şi mai aducă jertfele idolilor sub formă de ţapi^[r] înaintea cărora se prostituează^[s]. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.»

⁸ Să le mai spui: «Dacă vreun israelit sau vreun străin care locuieşte în mijlocul vostru aduce o ardere de tot sau o altă jertfă, ⁹ fără să o înfăţişeze la intrarea în Cortul Întâlnirii pentru a o jertfi Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul său.»

Interdicţia mâncării cu sânge

¹⁰ Dacă vreun israelit sau vreun străin care locuieşte în mijlocul vostru va mânca cu sânge, Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi nimici din poporul său. ¹¹ Căci viaţa trupului este în sânge; Eu vi l-am dat ca să puteţi face ispăşire pentru vieţile voastre pe altar; pentru că sângele face ispăşire pentru viaţa cuiva. ¹² De aceea le-am zis israeliţilor: «Nimeni să nu mănânce cu sânge, nici voi şi nici străinul care locuieşte printre voi.»

¹³ Când vreunul dintre israeliţi sau dintre străinii care locuiesc printre voi vânează sau prinde vreun animal sau vreo pasăre care poate fi mâncată, el trebuie să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână. ¹⁴ Căci viaţa oricărei făpturi este sângele ei. De aceea ţi-am zis să le porunceşti israeliţilor să nu mănânce cu sânge nici o făptură, pentru că viaţa oricărei făpturi este sângele ei; oricine va mânca cu sânge va fi nimicit. ¹⁵ Orice persoană care mănâncă din ceea ce a murit sau din ceea ce a fost sfâşiat de fiare sălbatice – fie băştinaş, fie străin – va trebui să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara, după care va fi curat. ¹⁶ Dar dacă nu şi le spală şi nu-şi scaldă trupul, va fi vinovat.“

Avertizări privind imoralitatea de tip egiptean şi canaanit

18 Domnul i-a zis lui Moise ² să le poruncească israeliţilor: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ³ Să nu săvârşiţi faptele care se fac în ţara Egiptului, unde aţi locuit, şi să nu săvârşiţi faptele care se fac în Canaan, ţara unde vă duc. Să nu trăiţi după legile lor. ⁴ Să împliniţi poruncile Mele şi să păziţi legile Mele, urmându-le. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. ⁵ Să păziţi legile şi poruncile Mele; omul care le împlineşte va trăi prin ele. Eu sunt Domnul.

⁶ Nimeni dintre voi să nu se apropie de ruda lui apropiată ca să-i descopere goliciunea^[t]. Eu sunt Domnul. ⁷ Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, căci este goliciunea mamei tale; să nu-i descoperi goliciunea întrucât îţi este mamă.

⁸ Să nu descoperi goliciunea soţiei tatălui tău, căci este goliciunea tatălui tău.

⁹ Să nu descoperi goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, indiferent dacă este născută în casa ta sau în afara casei tale.

¹⁰ Să nu descoperi goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei fetei tale, căci goliciunea lor este goliciunea ta. ¹¹ Să nu descoperi goliciunea fiicei soţiei tatălui tău, născută tatălui tău, pentru că ea este sora ta.

¹² Să nu descoperi goliciunea surorii tatălui tău; ea este ruda tatălui tău.

¹³ Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, pentru că ea este ruda mamei tale.

¹⁴ Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău, adică să nu te apropii de soţia lui; îţi este mătuşă.

¹⁵ Să nu descoperi goliciunea nurorii tale; ea este soţia fiului tău; să nu-i descoperi goliciunea.

¹⁶ Să nu descoperi goliciunea soţiei fratelui tău; este goliciunea fratelui tău.

¹⁷ Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fiicei sale şi nici să nu iei^[u] pe fiica fiului ei sau pe fiica fetei sale ca să le descoperi goliciunea, căci ele îi^[v] sunt rudenii şi lucrul acesta este o nelegiuire. ¹⁸ Să nu o iei pe sora soţiei tale ca să-i descoperi goliciunea. Dacă faci lucrul acesta cât timp soţia ta mai este încă în viaţă îi faci un mare necaz.

¹⁹ Să nu te apropii de o femeie ca să-i descoperi goliciunea în timpul necurăţiei ei.

²⁰ Să nu te culci cu soţia semenului tău, pângărindu-te astfel cu ea.

²¹ Să nu dai pe nici unul dintre fiii tăi să fie jertfiţi^[w] lui Moleh^[x], profanând astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.

²² Să nu te culci cu un bărbat aşa cum te culci cu o femeie; este o urâciune.

²³ Să nu te împreunezi cu un animal, spurcându-te cu el. Nici femeia să nu se apropie de un animal ca să se împreuneze cu el; este o perversitate.

²⁴ Să nu vă spurcaţi în nici unul din aceste feluri, căci prin toate aceste fapte s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră. ²⁵ Ţara a fost pângărită prin ele; de aceea Eu o voi pedepsi pentru nelegiuirea ei, astfel încât ţara îi va vărsa^[y] pe locuitorii ei. ²⁶ Voi însă să păziţi poruncile şi legile Mele; nici băştinaşul şi nici străinul care locuieşte printre voi să nu săvârşească aceste urâciuni, ²⁷ căci toate aceste urâciuni le-au făcut locuitorii acestei ţări, care au fost înainte de voi în ea şi ţara a fost astfel pângărită. ²⁸ Dacă şi voi veţi pângări ţara, ea vă va vărsa aşa cum le-a vărsat şi pe neamurile care au fost înaintea voastră.

²⁹ Căci oricine va face aceste urâciuni va fi nimicit din mijlocul poporului său. ³⁰ De aceea păziţi poruncile Mele şi nu urmaţi nici unul din aceste obiceiuri îngrozitoare, care au fost practicate înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“

Legi privind viaţa de fiecare zi

19 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Vorbeşte întregii adunări a israeliţilor şi spune-le: «Fiţi sfinţi, pentru că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, sunt sfânt.

³ Fiecare din voi să-şi cinstească mama şi tatăl şi să ţină Sabatele Mele. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁴ Să nu vă întoarceţi spre idoli şi să nu vă turnaţi idoli. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁵ Când veţi aduce o jertfă de pace^[z] pentru Domnul, să o aduceţi în aşa fel încât să fie primită. ⁶ Să fie mâncată în ziua când o veţi jertfi sau în ziua următoare; ce va mai rămâne până a treia zi să fie ars în foc. ⁷ Dacă se va mânca ceva din ea a treia zi, fapta aceasta va fi o urâciune şi, prin urmare, jertfa nu va fi primită. ⁸ Acela care va mânca din ea îşi va purta pedeapsa pentru că a profanat ceea ce este sfânt pentru Domnul; omul acela să fie nimicit din poporul său.

⁹ Când veţi secera holdele ţării, să nu seceri până la marginea ogorului tău şi să nu aduni spicele rămase după seceriş.

¹⁰ Să nu aduni ciorchinii de struguri rămaşi după culesul viei tale şi să nu aduni boabele căzute din viţă, ci să le laşi pentru cel sărac şi pentru străin. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.

¹¹ Să nu furaţi, să nu vă purtaţi cu vicleşug şi să nu vă minţiţi unii pe alţii.

¹² Să nu juraţi fals pe Numele Meu, profanând Numele Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul.

¹³ Să nu-ţi înşeli semenul şi nici să nu-l jefuieşti; să nu opreşti până a doua zi plata zilerului.