Levitic 5-7

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Tot jertfele pentru ispăşirea păcatelor

5 Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor, va păcătui nespunând^(A) ce a văzut sau ce ştie şi va cădea astfel sub vină^{(B) 2} sau când cineva, fără să ştie, se va^(C) atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare sălbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casă necurate, fie de hoitul unei târâtoare necurate, şi va băga apoi de seamă şi se va face astfel^(D) vinovat, ³ sau când cineva, fără să ia seama, se va atinge de vreo^(E) spurcăciune omenească, de orice spurcăciune care face pe cineva necurat, şi va băga de seamă mai târziu şi se va face astfel vinovat ⁴ sau când cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să^(F) facă ceva rău sau bine^(G) şi, nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu şi se va face astfel vinovat – ⁵ când cineva deci se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie să-şi mărturisească^(H) păcatul. ⁶ Apoi, să aducă lui Dumnezeu ca jertfă de vină pentru păcatul pe care l-a făcut o parte femeiască din turmă, şi anume o oaie sau o capră, ca jertfă ispăşitoare, şi preotul să facă pentru el ispăşirea păcatului lui. ⁷ Dacă nu va^(I) putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui două turturele^(J) sau doi pui de porumbel, unul ca jertfă de ispăşire, iar celălalt ca ardere-de-tot. ⁸ Să le aducă preotului, care va jertfi întâi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispăşire. Preotul să-i frângă^(K) cu unghia capul de la grumaz, fără să-l despartă, ⁹ să stropească un perete al altarului cu sângele jertfei de ispăşire, iar celălalt^(L) sânge să-l stoarcă la picioarele altarului – aceasta este o jertfă de ispăşire. ¹⁰ Cealaltă pasăre s-o pregătească drept ardere-de-tot, după^(M) rânduielile aşezate. Astfel va face preotul^(N) pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a făcut, şi i se va ierta. ¹¹ Dacă nu poate să aducă nici două turturele sau doi pui de porumbel, să aducă pentru păcatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, şi anume ca dar de ispăşire; să nu pună untdelemn^(O) pe ea şi să nu adauge nici tămâie, căci este un dar de ispăşire. ¹² S-o aducă la preot, şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere-aminte^(P), şi s-o ardă pe altar, ca şi pe^(Q) darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului – acesta este un dar de ispăşire. ¹³ Astfel va face preotul^(R) pentru omul acela ispăşirea păcatului pe care l-a făcut faţă de unul din aceste lucruri, şi i se va ierta. Cealaltă parte, care va mai rămâne^(S) din darul acesta, să fie a preotului, ca şi la darul de mâncare.’ ”

Jertfele pentru vină

¹⁴ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ¹⁵ „Când^(T) cineva va face o nelegiuire şi va păcătui fără voie faţă de lucrurile închinate Domnului, să aducă^(U) Domnului ca jertfă de vină pentru păcatul lui un berbec fără cusur din turmă, după preţuirea ta, în sicli de argint, după siclul^(V) Sfântului Locaş. ¹⁶ Să mai adauge^(W) a cincea parte la preţul lucrului cu care a înşelat Sfântul Locaş şi să-l încredinţeze preotului. Şi preotul^(X) să facă ispăşire pentru el cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, şi i se va ierta. ¹⁷ Când va păcătui cineva^(Y) făcând, fără să^(Z) ştie, împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute şi se va face vinovat^(AA), purtându-şi astfel vina, ¹⁸ să^(AB) aducă preotului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta. Şi preotul^(AC) să facă pentru el ispăşirea greşelii pe care a făcut-o fără să ştie, şi i se va ierta. ¹⁹ Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta se făcuse vinovat faţă de Domnul^(AD).”

6 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Când va păcătui cineva şi va^(AE) săvârşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind^(AF) aproapelui său un lucru încredinţat lui sau dat^(AG) în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela^(AH) pe aproapele lui, ³ tăgăduind că a găsit^(AI) un lucru pierdut, sau făcând^(AJ) un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul şi păcătuieşte, ⁴ când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit, ⁵ sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi^(AK) întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui şi să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când îşi va aduce jertfa lui pentru vină. ⁶ Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec^(AL) fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să-l dea preotului. ⁷ Şi preotul^(AM) va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, oricare ar fi greşeala de care se va fi făcut vinovat.”

Legea arderii-de-tot

⁸ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ⁹ „Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi şi zi:

‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar. ¹⁰ Preotul^(AN) să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar şi s-o verse lângă^(AO) altar. ¹¹ Apoi să se dezbrace^(AP) de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc^(AQ) curat. ¹² Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea-de-tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea^(AR) jertfelor de mulţumire. ¹³ Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.

Legea darului de mâncare

¹⁴ Iată legea^(AS) darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. ¹⁵ Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, şi s-o ardă pe altar ca aducere-aminte^(AT) de un miros plăcut Domnului. ¹⁶ Aaron şi fiii lui să mănânce ce va mai rămâne^(AU) din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat^(AV), într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. ¹⁷ Să^(AW) n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am^(AX) dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt^(AY), ca şi jertfa de ispăşire şi ca şi jertfa pentru vină. ¹⁸ Toată^(AZ) partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege^(BA) veşnică pentru urmaşii voştri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine^(BB) se va atinge de ele va fi sfinţit.”

Darul de mâncare al preotului

¹⁹ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁰ „Iată^(BC) darul pe care îl vor face Domnului Aaron şi fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă^(BD) de floarea făinii, ca dar de mâncare veşnic, jumătate dimineaţa şi jumătate seara, ²¹ să fie pregătită în tigaie cu untdelemn şi s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. ²² Preotul dintre fiii lui Aaron^(BE), care va fi uns în locul lui, să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veşnică înaintea Domnului: să fie arsă^(BF) întreagă. ²³ Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”

Legea jertfei de ispăşire

²⁴ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁵ „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi zi-le:

‘Iată^(BG) legea jertfei de ispăşire. Vita pentru jertfa de ispăşire să fie junghiată înaintea Domnului în locul^(BH) unde se junghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt^(BI). ²⁶ Preotul^(BJ) care va aduce jertfa de ispăşire, acela s-o mănânce, şi anume să fie mâncată într-un^(BK) loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. ²⁷ Oricine^(BL) se va atinge de carnea ei va fi sfinţit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veşmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. ²⁸ Vasul de pământ în care se va fierbe să se^(BM) spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat şi spălat cu apă. ²⁹ Toată partea^(BN) bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea: ea este un lucru^(BO) preasfânt. ³⁰ Dar să nu se mănânce nicio jertfă^(BP) de ispăşire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispăşirii în Sfântul Locaş, ci aceea să fie arsă în foc.

Legea jertfei de vină

7 Iată^(BQ) legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preasfânt^(BR). ² În^(BS) locul unde se junghie arderea-de-tot, să se junghie şi vita care slujeşte ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur. ³ Să i se aducă toată grăsimea^(BT), coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, ⁴ cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi. ⁵ Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină. ⁶ Toată^(BU) partea bărbătească dintre preoţi să mănânce din ea, şi anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru^(BV) preasfânt. ⁷ Cu jertfa pentru vină este ca şi cu jertfa^(BW) de ispăşire; aceeaşi lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispăşirea. ⁸ Preotul care va aduce arderea-de-tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii-de-tot pe care a adus-o. ⁹ Orice jertfă de mâncare^(BX) coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o. ¹⁰ Iar orice jertfă de mâncare frământată cu untdelemn şi uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca şi a celuilalt.

Legea jertfei de mulţumire

¹¹ Iată^(BY) legea jertfei de mulţumire, care se va aduce Domnului. ¹² Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte nedospite, frământate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite^(BZ) cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn. ¹³ Pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine^(CA) dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire. ¹⁴ Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată ca dar ridicat; ea^(CB) să fie a preotului care stropeşte sângele jertfei de mulţumire. ¹⁵ Carnea^(CC) jertfei de laudă şi de mulţumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineaţa. ¹⁶ Dacă aduce^(CD) cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce, iar ce va rămâne din ea să se mănânce a doua zi. ¹⁷ Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars în foc. ¹⁸ Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine^(CE) în seamă celui ce a adus-o, ci va fi un lucru urâcios^(CF) şi oricine va mânca din ea îşi va purta vina. ¹⁹ Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată, ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne, ²⁰ dar acela care, găsindu-se în stare de necurăţenie^(CG), va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului, să fie^(CH) nimicit din poporul său. ²¹ Şi cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune^(CI) omenească, fie de^(CJ) un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune^(CK), şi va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a Domnului să fie^(CL) nimicit din poporul său’.”

Să nu mănânce grăsimea şi sângele

²² Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²³ „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune: ‘Să nu mâncaţi grăsime^(CM) de bou, de miel sau de capră. ²⁴ Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice altceva, numai să n-o mâncaţi. ²⁵ Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc va fi nimicit din poporul său. ²⁶ Să nu mâncaţi^(CN) sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui. ²⁷ Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!’ ”

Darul de mulţumire

²⁸ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁹ „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:

‘Cine^(CO) va aduce Domnului jertfa lui de mulţumire să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulţumire. ³⁰ Să aducă cu mâinile^(CP) lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului, şi anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul^(CQ) ca să-l legene într-o parte şi într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului. ³¹ Preotul^(CR) să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul^(CS) să fie al lui Aaron şi al fiilor lui. ³² Din jertfele voastre de mulţumire, să daţi preotului şi spata dreaptă^(CT), aducând-o ca dar luat prin ridicare. ³³ Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele şi grăsimea jertfei de mulţumire. ³⁴ Căci Eu iau din jertfele de mulţumire aduse de copiii lui Israel: pieptul^(CU), care va fi legănat într-o parte şi într-alta, ca dar legănat, şi spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, şi le dau preotului Aaron şi fiilor lui, printr-o lege veşnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel. ³⁵ Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron şi a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfăţişaţi ca să fie în slujba Mea ca preoţi. ³⁶ Iată ce porunceşte Domnul să le dea copiii lui Israel din^(CV) ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veşnică printre urmaşii lor’.” ³⁷ Aceasta este legea arderii-de-tot^(CW), a darului^(CX) de mâncare, a jertfei^(CY) de ispăşire, a jertfei^(CZ) pentru vină, a închinării^(DA) în slujba Domnului şi a jertfei de mulţumire^(DB). ³⁸ Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-şi aducă^(DC) darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.