Reglementarea curăţiei în lăuzie

12 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Spune-le israeliţilor: «Când o femeie rămâne însărcinată şi naşte un băiat, să fie considerată necurată timp de şapte zile; să fie necurată, la fel ca în zilele necurăţiei ei. ³ În cea de-a opta zi băiatul să fie circumcis. ⁴ Femeia va mai rămâne încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu atingă vreun lucru sfânt, nici să nu vină în Lăcaş până nu se împlinesc zilele curăţirii ei. ⁵ Dacă naşte o fetiţă, femeia să fie considerată necurată timp de două săptămâni, ca în zilele necurăţiei ei; ea va mai rămâne încă şaizeci şi şase de zile, ca să se cureţe de sângele ei.

⁶ Când se vor împlini zilele curăţirii ei, pentru un băiat sau o fată, va trebui să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa pentru păcat. ⁷ Preotul să-l jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea; astfel ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei.

Aceasta este legea pentru femeia care va da naştere unui băiat sau unei fetiţe. ⁸ Dacă nu poate aduce un miel, să aducă două turturele sau doi pui de porumbei ca jertfă pentru păcat, iar preotul să facă ispăşire pentru ea; astfel ea va fi curată.»“

Reglementarea curăţiei în bolile infecţioase de piele

13 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Dacă un om are pe pielea trupului său o umflătură, o erupţie sau o pată albă, care se aseamănă cu rana de lepră^[a] pe pielea trupului său, el trebuie să fie adus la preotul Aaron sau la unul din fiii săi, preoţii. ³ Preotul să-i cerceteze rana de pe pielea trupului, iar dacă părul din rană s-a albit şi rana este mai adâncă decât pielea trupului său, atunci este lepră; după ce preotul l-a cercetat, să-l declare necurat. ⁴ Dar dacă pata este albă pe pielea trupului său şi nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s-a albit, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana şapte zile. ⁵ În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze; dacă i se va părea că rana a rămas aşa cum a fost şi nu s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l închidă încă şapte zile. ⁶ În ziua a şaptea preotul să-l cerceteze din nou, iar dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, atunci preotul să-l declare curat, căci este doar o erupţie; el să-şi spele hainele şi va fi curat. ⁷ Dacă erupţia se întinde pe piele după ce omul s-a arătat preotului pentru a fi declarat curat, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. ⁸ Preotul să-l cerceteze şi dacă erupţia s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci are lepră.

⁹ Dacă cineva are o rană de lepră, să fie adus la preot. ¹⁰ Preotul să-l cerceteze şi dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca şi părul să se albească, iar în umflătură este şi o urmă de carne vie, ¹¹ atunci pe pielea trupului acelui om se află o lepră veche. Preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, pentru că este necurat.

¹² Dar dacă lepra erupe pe piele şi acoperă toată pielea, din creştet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, ¹³ preotul să-l cerceteze şi dacă lepra i-a acoperit tot trupul, atunci va trebui să-l declare curat pe cel cu rana; el este curat deoarece toată rana s-a albit. ¹⁴ Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. ¹⁵ Preotul să cerceteze carnea vie şi să-l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este lepră. ¹⁶ Dar dacă carnea vie se face albă, el trebuie să vină la preot. ¹⁷ Preotul să-l cerceteze, iar dacă rana s-a albit, atunci preotul să-l declare curat pe cel cu rana. El este curat.

¹⁸ Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s-a vindecat, ¹⁹ iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb-roşiatic, omul acela să se înfăţişeze înaintea preotului. ²⁰ Preotul să-l cerceteze, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea şi dacă părul s-a albit, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră care a erupt în bubă. ²¹ Însă dacă preotul o cercetează şi părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să-l închidă şapte zile. ²² Dacă, în cele din urmă, se împrăştie pe piele, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră. ²³ Dar dacă pata rămâne într-un loc şi nu se împrăştie, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să-l declare curat.

²⁴ Dacă un om are o arsură pe piele şi carnea vie a arsurii devine o pată alb-roşiatică sau albă, ²⁵ preotul s-o cerceteze, iar dacă părul de pe pată s-a albit şi pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană de lepră care a erupt în arsură; preotul să-l declare necurat pe omul acela, căci are o rană de lepră. ²⁶ Dar dacă preotul cercetează pata şi vede că părul de pe ea nu s-a albit, şi ea nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, atunci preotul să-l închidă şapte zile. ²⁷ În a şaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze şi dacă pata s-a împrăştiat pe piele, atunci preotul să-l declare necurat. Este o rană de lepră. ²⁸ Dar dacă pata a rămas într-un loc şi nu s-a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o umflătură de la arsură; preotul să-l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii.

²⁹ Dacă un bărbat sau o femeie au o rană pe cap sau la barbă, ³⁰ preotul să cerceteze rana. Dacă este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea este gălbui şi subţire, preotul să-l declare necurat; rana este o râie de cap sau de barbă. ³¹ Dacă preotul vede că rana râiei nu este mai adâncă decât pielea şi nu este păr negru pe ea, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana timp de şapte zile. ³² În cea de-a şaptea zi preotul să cerceteze râia; dacă râia nu s-a întins, nu are păr gălbui pe ea şi nu este mai adâncă decât pielea, ³³ atunci omul acela trebuie să se radă, dar nu şi acolo unde este râia. Preotul să-l închidă pe cel cu râia încă şapte zile. ³⁴ În cea de-a şaptea zi preotul să cerceteze din nou râia; dacă râia nu s-a întins pe piele şi nu este mai adâncă decât pielea, atunci preotul poate să-l declare curat. El să-şi spele hainele şi va fi curat. ³⁵ Dar dacă se pare că râia s-a întins pe piele după ce a fost declarat curat, ³⁶ preotul să-l cerceteze din nou. Dacă într-adevăr râia s-a întins pe piele, preotul nu va mai trebui să se uite după păr gălbui; omul acela este necurat. ³⁷ Dacă vede că râia a stat totuşi pe loc şi a crescut păr negru pe ea, înseamnă că râia s-a vindecat; omul acela este curat şi preotul să-l declare curat.

³⁸ Dacă un bărbat sau o femeie au pete pe pielea trupului, pete albe, ³⁹ preotul să le cerceteze. Dacă petele de pe pielea trupului sunt de un alb gălbui, acestea nu sunt decât nişte pete care au erupt pe piele; el este curat.

⁴⁰ Dacă unui om îi cade părul de pe cap, el devine pleşuv, dar este curat. ⁴¹ Dacă părul îi cade de pe frunte, el devine pleşuv pe frunte, dar este curat. ⁴² Însă dacă pe capul sau pe fruntea pleşuvă va avea o pată de culoare alb-roşiatică, atunci aceasta este lepră; ea a erupt pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleşuvă. ⁴³ Va trebui ca preotul să-l cerceteze; dacă pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleşuvă umflătura rănii este de un alb-roşiatic care seamănă cu lepra de pe pielea trupului, ⁴⁴ atunci el este lepros, este necurat. Preotul să-l declare necurat, căci are o rană pe cap. ⁴⁵ Leprosul care are acea rană trebuie să poarte haine sfâşiate, să umble cu capul gol^[b], să-şi acopere barba şi să strige: «Necurat! Necurat!» ⁴⁶ El va fi necurat atâta timp cât are rana; este necurat. Să trăiască singur şi locuinţa sa să fie în afara taberei.

Reglementarea curăţiei în cazul mucegaiului

⁴⁷ Dacă va apărea o pată ca de lepră^[c] pe îmbrăcăminte, pe o haină de lână sau de in, ⁴⁸ pe o ţesătură sau pe o bătătură de in ori de lână, pe o piele sau pe un lucru din piele, ⁴⁹ dacă pata de pe haină, de pe piele sau de pe vreun lucru din piele, de pe ţesătură sau de pe bătătură, va fi de culoare verzuie sau roşiatică, atunci aceasta este o pată de lepră şi trebuie arătată preotului. ⁵⁰ Preotul să cerceteze pata şi să închidă şapte zile materialul pe care este pata. ⁵¹ În ziua a şaptea să cerceteze din nou pata şi dacă aceasta s-a întins pe haină sau în ţesătură sau în bătătură, pe piele sau pe ceva din piele, atunci este o pată de lepră care se întinde; lucrul acela este necurat. ⁵² El trebuie să ardă haina, ţesătura sau bătătura de lână ori de in sau orice altceva din piele, pentru că este o lepră care se întinde; materialul să fie ars în foc.

⁵³ Dar dacă preotul o cercetează şi pata nu s-a întins pe haină sau în ţesătură sau în bătătură sau pe vreun lucru din piele, ⁵⁴ atunci preotul să poruncească să se spele materialul pe care este pata şi să-l închidă încă şapte zile. ⁵⁵ Preotul să cerceteze materialul cu pata după ce a fost spălat. Dacă pata nu şi-a schimbat culoarea, chiar dacă nu s-a întins, materialul este necurat; să-l ardeţi în foc, căci pata continuă să roadă, fie înăuntru, fie în afară. ⁵⁶ Însă dacă preotul o cercetează şi vede că pata s-a micşorat după ce a fost spălată, atunci va trebui să o rupă din haină, din ţesătură, din bătătură sau din piele. ⁵⁷ Dacă apare din nou pe haină sau pe ţesătură sau pe bătătură sau pe vreun lucru din piele, înseamnă că se întinde; să ardeţi în foc lucrul pe care este pata. ⁵⁸ Dar haina, ţesătura, bătătura sau orice altceva din piele, de pe care rana dispare atunci când o spălaţi, va trebui să fie spălată încă o dată şi apoi va fi curată.

⁵⁹ Aceasta este legea pentru pata de lepră de pe o haină de lână sau in, de pe ţesătură, de pe bătătură sau de pe vreun lucru din piele, pentru a hotărî dacă sunt curate sau necurate.“

Reglementarea curăţiei în cazurile de scurgere

15 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: ² „Spuneţi-le israeliţilor: «Când un om are o scurgere din trupul său, scurgerea îl face necurat. ³ Din cauza scurgerii lui, el este necurat: indiferent dacă trupul lui lasă scurgerea sau o opreşte, el este necurat.

⁴ Orice pat în care se va culca cel cu scurgerea va fi necurat şi orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat. ⁵ Orice persoană care îi atinge patul trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ea va fi necurată până seara. ⁶ Toţi aceia care se aşază pe vreun lucru pe care a stat cel cu scurgerea, să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.

⁷ Toţi aceia care se ating de trupul celui cu scurgerea, să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.

⁸ Dacă cel cu scurgerea va scuipa pe cineva care este curat, acesta din urmă trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.

⁹ Orice şa pe care va călări cel cu scurgerea va fi necurată. ¹⁰ Cine atinge vreun lucru care a fost sub acel om, va fi necurat până seara, iar cel ce cară un astfel de lucru, trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.

¹¹ Cine va fi atins de cel cu scurgerea, fără ca acesta să-şi fi spălat mai înainte mâinile, trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; el va fi necurat până seara.

¹² Orice vas de pământ care este atins de cel cu scurgerea trebuie să fie spart, iar dacă este un vas de lemn trebuie să fie spălat cu apă.

¹³ După ce va fi curăţit de scurgerea lui – omul acela va trebui să numere şapte zile pentru curăţirea lui – să-şi spele hainele, să-şi spele trupul în apă curgătoare^[a] şi va fi curat. ¹⁴ În ziua a opta să ia două turturele sau doi pui de porumbei, să vină înaintea Domnului, la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-i dea preotului. ¹⁵ Preotul să-i aducă ca jertfă, unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere de tot, şi astfel să facă ispăşire în locul acelui om înaintea Domnului, pentru scurgerea lui.

¹⁶ Când un bărbat are o scurgere de sămânţă, trebuie să-şi spele tot trupul cu apă; el va fi necurat până seara. ¹⁷ Orice haină sau lucru din piele pe care ajunge sămânţa lui trebuie să fie spălat cu apă şi va fi necurat până seara. ¹⁸ Dacă o femeie se culcă cu un bărbat şi acesta are o scurgere de sămânţă, amândoi trebuie să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara.

¹⁹ Când o femeie are o scurgere de sânge, adică scurgerea periodică din trupul ei, trebuie să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine o atinge va fi necurat până seara.

²⁰ Orice pat în care se va culca în timpul necurăţiei ei va fi necurat şi orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat. ²¹ Orice persoană care îi atinge patul trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ea va fi necurată până seara. ²² Toţi aceia care se ating de vreun lucru pe care a şezut ea trebuie să-şi spele hainele şi să se scalde în apă; ei vor fi necuraţi până seara. ²³ Fie că este vorba de pat sau de orice alt lucru pe care aceasta a şezut, dacă-l atinge cineva, acea persoană va fi necurată până seara.

²⁴ Dacă bărbatul se culcă cu ea şi astfel necurăţia ei ajunge la el, atunci el va fi necurat şapte zile; orice pat în care se va culca va fi necurat.

²⁵ Dacă o femeie are o scurgere de sânge timp de mai multe zile, dar nu la vremea necurăţiei ei sau dacă are o scurgere care ţine mai mult decât de obicei, ea va trebui să rămână în necurăţia ei; la fel ca în zilele necurăţiei ei, ea va fi necurată. ²⁶ Orice pat în care se va culca în timpul zilelor scurgerii ei, să fie considerat la fel ca şi patul din timpul necurăţiei ei; orice lucru pe care se va aşeza va fi necurat ca şi în timpul necurăţiei ei. ²⁷ Toţi aceia care se vor atinge de aceste lucruri vor fi necuraţi; ei trebuie să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi vor fi necuraţi până seara.

²⁸ Dar dacă ea va fi curăţită de scurgerea ei^[b], să numere şapte zile şi apoi va fi curată. ²⁹ În ziua a opta să ia două turturele sau doi pui de porumbei şi să-i aducă la preot, la intrarea în Cortul Întâlnirii. ³⁰ Preotul să-i aducă ca jertfă, unul ca jertfă pentru păcat iar celălalt ca ardere de tot, şi astfel să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea necurată.»

³¹ În acest fel trebuie să-i ţineţi departe pe israeliţi de necurăţiile lor, pentru ca ei să nu moară din cauza necurăţiilor lor, pângărind Tabernaculul Meu, care este în mijlocul lor. ³² Aceasta este legea pentru cel care are o scurgere, pentru cel care ajunge necurat prin faptul că are o scurgere de sămânţă, ³³ pentru cea care are scurgerea ei periodică, pentru orice bărbat sau femeie care are o scurgere şi pentru cel ce se culcă cu o femeie care este necurată.“