Levitic 11-13

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Dobitoacele curate şi necurate

11 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a zis: ² „Vorbiţi copiilor lui Israel şi spuneţi-le: ‘Iată^(A) dobitoacele pe care le veţi mânca dintre toate dobitoacele de pe pământ. ³ Să mâncaţi orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărţită şi rumegă. ⁴ Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncaţi cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată; s-o priviţi ca necurată. ⁵ Să nu mâncaţi iepurele de casă, care rumegă, dar n-are unghia despicată; să-l priviţi ca necurat. ⁶ Să nu mâncaţi iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată; să-l priviţi ca necurat. ⁷ Să nu mâncaţi porcul, care are unghia despicată şi copita despărţită, dar nu rumegă; să-l priviţi ca necurat^(B). ⁸ Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte; să le priviţi ca necurate^(C). ⁹ Iată^(D) vieţuitoarele pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au aripi (înotătoare) şi solzi şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri. ¹⁰ Dar să priviţi ca o urâciune^(E) pe toate cele ce n-au aripi şi solzi din tot ce mişună în ape şi tot ce trăieşte în ape, fie în mări, fie în râuri. ¹¹ Să le priviţi ca o urâciune, să nu mâncaţi din carnea lor, şi trupurile lor moarte să le priviţi ca o urâciune. ¹² Să priviţi ca o urâciune pe toate cele care n-au aripi şi solzi în ape. ¹³ Iată^(F) dintre păsări cele pe care le veţi privi ca o urâciune şi din care să nu mâncaţi: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare; ¹⁴ şorecarul, şoimul şi tot ce este din neamul lui; ¹⁵ corbul şi toate soiurile lui; ¹⁶ struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi tot ce ţine de neamul lui; ¹⁷ huhurezul, heretele şi cocostârcul; ¹⁸ lebăda, pelicanul şi corbul de mare; ¹⁹ barza, bâtlanul şi ce este din neamul lui, pupăza şi liliacul. ²⁰ Să priviţi ca o urâciune orice târâtoare care zboară şi umblă pe patru picioare. ²¹ Dar, dintre toate târâtoarele care zboară şi umblă pe patru picioare, să mâncaţi pe cele ce au fluierul picioarelor dinapoi mai lung, ca să poată sări pe pământ. ²² Iată pe care să le mâncaţi: lăcusta^(G), lăcusta solam, lăcusta hargol şi lăcusta hagab, după soiurile lor. ²³ Pe toate celelalte târâtoare care zboară şi care au patru picioare să le priviţi ca o urâciune. ²⁴ Ele vă vor face necuraţi: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara ²⁵ şi oricine va purta trupurile lor moarte să-şi spele^(H) hainele şi va fi necurat până seara. ²⁶ Să priviţi ca necurat orice dobitoc cu unghia despicată, dar care n-are copita despărţită şi nu rumegă: oricine se va atinge de el va fi necurat. ²⁷ Să priviţi ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, care umblă pe labele lor: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara ²⁸ şi oricine le va purta trupurile moarte îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara. Să le priviţi ca necurate. ²⁹ Iată, din vietăţile care se târăsc pe pământ, cele pe care le veţi privi ca necurate: cârtiţa, şoarecele^(I) şi şopârla, după soiurile lor; ³⁰ ariciul, broasca, broasca ţestoasă, melcul şi cameleonul. ³¹ Să le priviţi ca necurate dintre toate târâtoarele. Oricine se va atinge de ele moarte va fi necurat până seara. ³² Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat, fie vas de lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuinţează la ceva; să fie pus^(J) în apă şi va rămâne necurat până seara; după aceea va fi curat. ³³ Tot ce se va găsi într-un vas de pământ în care va cădea ceva din aceste trupuri moarte va fi necurat şi veţi sparge^(K) vasul. ³⁴ Orice lucru de mâncare pe care va cădea ceva din apa aceasta va fi necurat şi orice băutură care se întrebuinţează la băut, oricare ar fi vasul în care se va găsi, va fi necurată. ³⁵ Orice lucru pe care va cădea ceva din trupurile lor moarte va fi necurat; cuptorul şi vatra să se dărâme; vor fi necurate şi le veţi privi ca necurate. ³⁶ Numai izvoarele şi fântânile, care alcătuiesc grămezi de ape, vor rămâne curate, dar cine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat. ³⁷ Dacă se întâmplă să cadă ceva din trupurile lor moarte pe o sămânţă care trebuie semănată, ea va rămâne curată. ³⁸ Dar, dacă se pusese apă pe sămânţă şi cade pe ea ceva din trupurile lor moarte, va fi necurată. ³⁹ Dacă moare una din vitele care vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort va fi necurat până seara; ⁴⁰ cine^(L) va mânca din trupul ei mort îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara şi cine va purta trupul ei mort îşi va spăla hainele şi va fi necurat până seara. ⁴¹ Pe orice târâtoare care se târăşte pe pământ, s-o priviţi ca necurată; să nu se mănânce. ⁴² Din toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, din toate cele ce se târăsc pe pântece, să nu mâncaţi; nici din toate cele ce umblă pe patru picioare sau pe un mare număr de picioare, ci să le priviţi ca o urâciune. ⁴³ Să nu vă faceţi urâcioşi^(M) prin toate aceste târâtoare care se târăsc; să nu vă faceţi necuraţi prin ele, să nu vă spurcaţi prin ele. ⁴⁴ Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Voi să vă sfinţiţi şi fiţi sfinţi^(N), căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ. ⁴⁵ Căci^(O) Eu sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru şi să fiţi sfinţi^(P), căci Eu sunt sfânt. ⁴⁶ Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, păsările, toate vieţuitoarele care se mişcă în ape şi toate vietăţile care se târăsc pe pământ, ⁴⁷ ca să^(Q) faceţi deosebire între ce este necurat şi ce este curat, între dobitocul care se mănâncă şi dobitocul care nu se mănâncă’.”

Curăţirea femeilor după naştere

12 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le:

‘Când o femeie^(R) va rămâne însărcinată şi va naşte un copil de parte bărbătească, să fie necurată^(S) şapte zile; să fie necurată ca^(T) în vremea sorocului ei. ³ În ziua a opta^(U), copilul să fie tăiat împrejur. ⁴ Femeia să mai rămână încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei; să nu se atingă de niciun lucru sfânt şi să nu se ducă la Sfântul Locaş până nu se vor împlini zilele curăţirii ei. ⁵ Dacă naşte o fată, să fie necurată două săptămâni, ca pe vremea când i-a venit sorocul, şi să rămână şaizeci şi şase de zile ca să se curăţească de sângele ei. ⁶ Când se vor împlini^(V) zilele curăţirii ei, pentru un fiu sau pentru o fiică, să aducă preotului, la uşa cortului întâlnirii, un miel de un an pentru arderea-de-tot şi un pui de porumbel sau o turturea pentru jertfa de ispăşire. ⁷ Preotul să le jertfească înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru ea şi, astfel, ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată. ⁸ Dacă^(W) nu poate să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea-de-tot, altul pentru jertfa de ispăşire. Preotul^(X) să facă ispăşire pentru ea, şi va fi curată’.”

Lepra de oameni

13 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis: ² „Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine^(Y) sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus^(Z) la preotul Aaron sau la unul din fiii lui, care sunt preoţi. ³ Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului. Dacă părul din rană s-a făcut alb şi dacă rana se arată mai adâncă decât pielea trupului, este o rană de lepră: preotul care va face cercetarea să declare pe omul acela necurat. ⁴ Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă care nu se arată mai adâncă decât pielea şi dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să închidă şapte zile pe cel cu rana. ⁵ A şaptea zi, preotul să-l cerceteze iarăşi. Dacă i se pare că rana a stat pe loc şi nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă şapte zile. ⁶ Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a şaptea. Dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-şi spele^(AA) hainele, şi va fi curat. ⁷ Dar, dacă pecinginea s-a întins pe piele după ce s-a arătat el preotului şi după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă o dată cercetării preotului. ⁸ Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră. ⁹ Când se va arăta o rană de lepră pe un om, să fie adus la preot. ¹⁰ Preotul să-l^(AB) cerceteze. Şi, dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească şi în umflătură este şi o urmă de carne vie, ¹¹ atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat. Să nu-l închidă, căci este necurat. ¹² Dacă lepra va face o spuzeală pe piele şi va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde-şi va arunca preotul privirile, ¹³ preotul să-l cerceteze şi, dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana; fiindcă s-a făcut toată albă, el este curat. ¹⁴ Dar, în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat; ¹⁵ când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră. ¹⁶ Dacă se schimbă carnea vie şi se face albă, să se ducă la preot; ¹⁷ preotul să-l cerceteze şi, dacă rana s-a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat. ¹⁸ Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă^(AC) care a fost tămăduită, ¹⁹ şi pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roşiatic, omul acela să se arate preotului. ²⁰ Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea şi dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă. ²¹ Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile. ²² Dacă s-a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră. ²³ Dar, dacă pata a rămas pe loc şi nu s-a întins, este semnul rănii uscate, unde a fost buba; preotul să-l declare curat. ²⁴ Când un om va avea pe pielea trupului o arsură pricinuită de foc şi se va arăta pe urma arsurii o pată albă sau de un alb roşiatic, ²⁵ preotul să-l cerceteze. Dacă părul din pată s-a făcut alb şi ea pare mai adâncă decât pielea, este lepră, care a dat în arsură. Preotul să declare pe omul acela necurat: este o rană de lepră. ²⁶ Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea şi că a mai scăzut, să închidă pe omul acela şapte zile. ²⁷ Preotul să-l cerceteze a şaptea zi şi, dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră. ²⁸ Dar, dacă pata a rămas pe loc, nu s-a întins pe piele şi a mai scăzut, este o rană pricinuită de umflătura arsurii; preotul să-l declare curat, căci este semnul rănii vindecate a arsurii. ²⁹ Când un bărbat sau o femeie va avea o rană pe cap sau la barbă, ³⁰ preotul să cerceteze rana. Dacă pare mai adâncă decât pielea şi are păr gălbui şi subţire, preotul să declare pe omul acela necurat: este râie de cap, este lepră de cap sau de barbă. ³¹ Dacă preotul vede că rana râiei nu pare mai adâncă decât pielea şi n-are păr negru, să închidă şapte zile pe cel cu rana de râie la cap. ³² Preotul să cerceteze rana a şaptea zi. Dacă râia nu s-a întins, dacă n-are păr gălbui şi dacă nu pare mai adâncă decât pielea, ³³ cel cu râia la cap să se radă, dar să nu radă locul unde este râia şi preotul să-l închidă a doua oară şapte zile. ³⁴ Preotul să cerceteze râia a şaptea zi. Dacă râia nu s-a întins pe piele şi nu pare mai adâncă decât pielea, preotul să-l declare curat. El să-şi spele hainele şi va fi curat. ³⁵ Dar, dacă râia s-a întins pe piele după ce a fost declarat curat, ³⁶ preotul să-l cerceteze. Şi, dacă râia s-a întins pe piele, preotul n-are să mai caute să vadă dacă are păr gălbui: este necurat. ³⁷ Dacă i se pare că râia a stat pe loc şi că din ea a crescut păr negru, râia este vindecată: este curat şi preotul să-l declare curat. ³⁸ Când un bărbat sau o femeie va avea pete pe pielea trupului, şi anume pete albe, ³⁹ preotul să-l cerceteze. Dacă pe pielea trupului lui sunt pete de un alb gălbui, acestea nu sunt decât nişte pete care au făcut spuzeală pe piele: este curat. ⁴⁰ Când unui om îi va cădea părul de pe cap, este pleşuv: este curat. ⁴¹ Dacă i-a căzut părul de pe cap numai în partea dinainte, este pleşuv în partea dinainte: este curat. ⁴² Dar, dacă în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi este o rană de un alb roşiatic, este lepră, care a făcut spuzeală în partea pleşuvă dinainte sau dinapoi. ⁴³ Preotul să-l cerceteze. Dacă în partea pleşuvă dinapoi sau dinainte este o umflătură de rană de un alb roşiatic, asemănătoare cu lepra de pe pielea trupului, ⁴⁴ este lepros, este necurat. Preotul să-l declare necurat; rana lui este pe cap. ⁴⁵ Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfâşiate şi să umble cu capul gol; să-şi acopere^(AD) barba şi să strige: ‘Necurat^(AE)! Necurat!’ ⁴⁶ Câtă vreme va avea rana, va fi necurat: este necurat. Să locuiască singur; locuinţa lui să fie afară^(AF) din tabără.

Semnele leprei de pe haine

⁴⁷ Când se va arăta o rană de lepră pe o haină, fie haină de lână, fie haină de in, ⁴⁸ în urzeala sau în bătătura de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele, ⁴⁹ şi rana va fi verzuie sau roşiatică pe haină sau pe piele, în urzeală sau în bătătură, sau pe vreun lucru de piele, este o rană de lepră şi trebuie arătată preotului. ⁵⁰ Preotul să cerceteze rana şi să închidă şapte zile lucrul cu rana. ⁵¹ Să cerceteze a şaptea zi rana. Dacă rana s-a întins pe haină, în urzeală sau în bătătură, pe piele sau pe lucrul acela de piele, este o rană de lepră^(AG) învechită: lucrul acela este necurat. ⁵² Să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau lucrul de piele pe care se găseşte rana, căci este o lepră învechită: să fie ars în foc. ⁵³ Dar, dacă preotul vede că rana nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele, ⁵⁴ să poruncească să se spele partea atinsă de rană şi să-l închidă a doua oară şapte zile. ⁵⁵ Preotul să cerceteze rana după ce se va spăla. Şi, dacă rana nu şi-a schimbat înfăţişarea şi nu s-a întins, lucrul acela este necurat: să fie ars în foc, căci o parte din faţă sau din dos a fost roasă. ⁵⁶ Dacă preotul vede că rana a mai scăzut după ce a fost spălată, s-o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură. ⁵⁷ Şi, dacă se mai iveşte pe haină, în urzeală sau în bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că este o spuzeală de lepră: lucrul atins de rană să fie ars în foc. ⁵⁸ Haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele care a fost spălat şi unde a pierit rana, să se mai spele a doua oară şi va fi curat. ⁵⁹ Aceasta este legea privitoare la rana leprei, când loveşte hainele de lână sau de in, urzeala sau bătătura, sau un lucru oarecare de piele şi după care vor fi declarate curate sau necurate.”