5 Adu-Ţi^(A) aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te şi vezi-ne ocara^(B)!
² Moştenirea^(C) noastră a trecut la nişte străini,
casele noastre, la cei din alte ţări!
³ Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sunt ca nişte văduve.
⁴ Apa noastră o bem pe bani,
şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
⁵ Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire^(D)
şi, când obosim, nu ne dau odihnă.
⁶ Am întins^(E) mâna spre^(F) Egipt,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
⁷ Părinţii noştri care au păcătuit^(G) nu mai^(H) sunt,
iar noi le purtăm păcatele.
⁸ Robii ne^(I) stăpânesc,
şi nimeni nu ne izbăveşte din mâinile lor.
⁹ Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre,
căci ne ameninţă sabia în pustie.
¹⁰ Ne arde pielea^(J), ca un cuptor,
de frigurile foamei.
¹¹ Au necinstit^(K) pe femei în Sion,
pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
¹² Mai-marii noştri au fost spânzuraţi de mâinile lor.
Bătrânilor nu le-a dat nicio cinste^(L).
¹³ Tinerii au fost puşi să râşnească^(M)
şi copiii cădeau sub poverile de lemn.
¹⁴ Bătrânii nu se mai duc la poartă
şi tinerii au încetat să mai cânte.
¹⁵ S-a dus bucuria din inimile noastre
şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
¹⁶ A căzut cununa^(N) de pe capul nostru!
Vai de noi, căci am păcătuit!
¹⁷ Dacă ne doare^(O) inima,
dacă ni s-au întunecat^(P) ochii,
¹⁸ este din pricină că Muntele Sionului este pustiit,
din pricină că se plimbă şacalii prin el.
¹⁹ Dar Tu, Doamne, împărăţeşti^(Q) pe vecie;
scaunul Tău de domnie^(R) dăinuie din neam în neam!
²⁰ Pentru ce^(S) să ne uiţi pe vecie
şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
²¹ Întoarce-ne^(T) la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce!
Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară!
²² Să ne fi lepădat Tu de tot oare
şi să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?