Font Size
Lamentações 2
Almeida Revista e Corrigida 2009
Lamentações 2
Almeida Revista e Corrigida 2009
O cerco, a fome e a ruína de Jerusalém
Álefe.
2 Como cobriu o Senhor de nuvens, na sua ira, a filha de Sião! Derribou do céu à terra a glória de Israel e não se lembrou do escabelo de seus pés, no dia da sua ira.
Bete.
2 Devorou o Senhor todas as moradas de Jacó e não se apiedou; derribou no seu furor as fortalezas da filha de Judá e as abateu até à terra; profanou o reino e os seus príncipes.
Guímel.
3 Cortou, no furor da sua ira, toda a força de Israel; retirou para trás a sua destra de diante do inimigo; e ardeu contra Jacó, como labareda de fogo que tudo consome em redor.
Dálete.
4 Armou o seu arco como inimigo, firmou a sua destra como adversário e matou tudo o que era formoso à vista; derramou a sua indignação, como fogo na tenda da filha de Sião.
Hê.
5 Tornou-se o Senhor como inimigo; devorou Israel, devorou todos os seus palácios, destruiu as suas fortalezas; e multiplicou na filha de Judá a lamentação e a tristeza.
Vau.
6 E arrancou a sua cabana com violência, como se fosse a de uma horta; destruiu a sua congregação; o Senhor, em Sião, pôs em esquecimento a solenidade e o sábado e, na indignação da sua ira, rejeitou com desprezo o rei e o sacerdote.
Zain.
7 Rejeitou o Senhor o seu altar, detestou o seu santuário; entregou na mão do inimigo os muros dos seus palácios; deram gritos na Casa do Senhor, como em dia de reunião solene.
Hete.
8 Intentou o Senhor destruir o muro da filha de Sião; estendeu o cordel, não retirou a sua mão destruidora; fez gemer o antemuro e o muro; eles estão juntamente enfraquecidos.
Tete.
9 Abateram as suas portas; ele destruiu e quebrou os seus ferrolhos; o seu rei e os seus príncipes estão entre as nações onde não há lei, nem acham visão alguma do Senhor os seus profetas.
Jode.
10 Estão sentados na terra, silenciosos, os anciãos da filha de Sião; lançam pó sobre a sua cabeça, cingiram panos de saco; as virgens de Jerusalém abaixam a sua cabeça até à terra.
Cafe.
11 Já se consumiram os meus olhos com lágrimas, turbada está a minha alma, o meu coração se derramou pela terra, por causa do quebrantamento da filha do meu povo; pois desfalecem os meninos e as crianças de peito pelas ruas da cidade.
Lâmede.
12 Dizem a suas mães: Onde há trigo e vinho? Quando desfalecem como o ferido pelas ruas da cidade, derramando-se a sua alma no regaço de suas mães.
Mem.
13 Que testemunho te trarei? A quem te compararei, ó filha de Jerusalém? A quem te assemelharei, para te consolar a ti, ó virgem filha de Sião? Porque grande como o mar é a tua ferida; quem te sarará?
Nun.
14 Os teus profetas viram para ti vaidade e loucura e não manifestaram a tua maldade, para afastarem o teu cativeiro; mas viram para ti cargas vãs e motivos de expulsão.
Sâmeque.
15 Todos os que passam pelo caminho batem palmas, assobiam e meneiam a cabeça sobre a filha de Jerusalém, dizendo: É esta a cidade que denominavam perfeita em formosura, gozo de toda a terra?
Pê.
16 Todos os teus inimigos abrem a boca contra ti, assobiam e rangem os dentes; dizem: Devoramo-la; certamente este é o dia que esperávamos; achamo-lo e vimo-lo.
Ain.
17 Fez o Senhor o que intentou; cumpriu a sua palavra, que ordenou desde os dias da antiguidade: derribou e não se apiedou; fez que o inimigo se alegrasse por tua causa, exaltou o poder dos teus adversários.
Tsadê.
18 O coração deles clamou ao Senhor: Ó muralha da filha de Sião, corram as tuas lágrimas como um ribeiro, de dia e de noite; não te dês descanso, nem parem as meninas de teus olhos.
Cofe.
19 Levanta-te, clama de noite no princípio das vigílias; derrama o teu coração como águas diante da face do Senhor; levanta a ele as tuas mãos, pela vida de teus filhinhos, que desfalecem de fome à entrada de todas as ruas.
Rexe.
20 Vê, ó Senhor, e considera a quem fizeste assim! Hão de as mulheres comer o fruto de si mesmas, as crianças que trazem nos braços? Ou matar-se-á no santuário do Senhor o sacerdote e o profeta?
Chim.
21 Jazem em terra pelas ruas o moço e o velho; as minhas virgens e os meus jovens vieram a cair à espada; tu os mataste no dia da tua ira; degolaste-os e não te apiedaste deles.
Tau.
22 Convocaste de toda parte os meus receios, como em um dia de solenidade; não houve no dia da ira do Senhor quem escapasse ou ficasse; aqueles que trouxe nas mãos e sustentei, o meu inimigo os consumiu.
Panaghoy 2
Ang Salita ng Dios (Tagalog Contemporary Bible)
Panaghoy 2
Ang Salita ng Dios (Tagalog Contemporary Bible)
2 Sa galit ng Panginoon, tinakpan niya ng makapal na ulap ang Jerusalem.[a] Ibinagsak niya ang karangalan ng Israel, na parang itinapon mula sa langit papunta sa lupa. At dahil sa kanyang galit, pinabayaan niya ang kanyang templo sa Jerusalem. 2 Walang awa rin niyang sinira ang lahat ng tahanan sa Israel. Sa galit niyaʼy giniba niya ang mga pader na nakapalibot sa Jerusalem. Ibinagsak niya at inilagay sa kahihiyan ang kaharian pati na ang mga pinuno nito. 3 Sa tindi ng kanyang poot, inalis niya ang lahat ng kapangyarihan ng Israel. Hindi niya ito tinulungan nang salakayin ng mga kaaway. Para siyang apoy na tumutupok sa mga lahi ng Israel at sa lahat ng bagay sa paligid nito.
4 Iniumang niya ang kanyang pana sa mga mamamayan niyang naging parang mga kaaway niya. Pinatay ang lahat ng ipinagmamalaki nitong mga mamamayan. Ibinuhos na parang apoy ang kanyang matinding galit sa mga mamamayan ng Jerusalem. 5 Winasak ng Panginoon ang Israel na parang isang kaaway. Sinira niya ang lahat ng mga pader sa bayan at mga palasyo. Dinagdagan ang kanilang pagdadalamhati at pag-iyak. 6 Winasak niya ang templo na parang isang halamanan lang. Binura niya sa alaala ng mga taga-Jerusalem ang itinakdang mga pista at ang Araw ng Pamamahinga. Sa kanyang matinding galit, itinakwil niya ang hari at pari. 7 Itinakwil din ng Panginoon ang kanyang altar at templo. Ipinagiba sa kamay ng mga kaaway ang mga pader nito at nagsigawan ang mga ito sa templo ng Panginoon na parang nagdaraos ng pista.
8 Nagpasya ang Panginoon na ipagiba ang mga pader na nakapalibot sa lungsod ng Jerusalem. Plinanong mabuti ang paggiba at hindi pinigilan ang sarili na gawin iyon. Kaya nagiba nga ang mga pader na bumabakod doon. 9 Bumagsak sa lupa ang mga pintuang bayan ng Jerusalem. Sinira at binali ng Panginoon ang mga saraduhan nito. Binihag ang hari at mga pinuno at dinala sa malayong mga bansa. Hindi na rin itinuturo ang kautusan at wala na ring mensahe o pangitain ang Panginoon sa kanyang mga propeta. 10 Ang mga tagapamahala ng Jerusalem ay tahimik na nakaupo sa lupa, naglagay ng abo sa ulo at nagdamit ng sako para ipakita ang kanilang pagdadalamhati. At ang mga dalaga sa Jerusalem ay nakayuko sa lupa dahil sa hiya. 11 Namugto ang mga mata ko sa kaiiyak. Labis na nababagabag at parang sasabog na ang dibdib ko sa kapahamakang sinapit ng aking mga kalahi. Nawalan ng malay sa mga lansangan ang mga bata at mga sanggol. 12 Umiiyak silaʼt humihingi ng pagkain at maiinom sa kanilang mga ina. Nawalan sila ng malay tulad ng mga sugatang sundalo sa mga lansangan ng lungsod hanggang sa unti-unting mamatay sa kanlungan ng kanilang ina. 13 O Jerusalem,[b] ano pa bang masasabi ko sa iyo? Saan pa ba kita maihahambing? Kasinlalim ng dagat ang sugat mo. Paano kita maaaliw? Sino ang makapagpapagaling sa iyo? 14 Ang pangitaing nakita ng iyong mga propeta ay hindi totoo, walang kabuluhan at mapanlinlang. Ang mga kasalanan moʼy hindi nila inihayag sa iyo upang hindi kayo mabihag.
15 Ang lahat ng dumadaaʼy pumapalakpak, sumusutsot at nangungutya. Sinasabi nila, “Ito ba ang lungsod na sinasabing ‘Pinakamaganda at kagalakan ng buong mundo?’ ” 16 Kinukutya ka ng lahat ng kaaway mo. Sumusutsot at pinangangalit ang mga ngipin nila at sinabi, “Tuluyan na nating nawasak ang Jerusalem! Ito na ang araw na ating pinakahihintay. At ngayon ngaʼy nakita na natin ito!”
17 Ginawa ng Panginoon ang kanyang plano. Tinupad niya ang sinabi niya noon. Walang awa ka niyang giniba, O Jerusalem! Binigyan niya ng kagalakan ang mga kaaway mo at hinayaan silang ipagyabang ang kanilang kapangyarihan. 18 Mga taga-Jerusalem, tumawag kayo sa Panginoon. Umiyak kayo araw at gabi at paagusin ang inyong mga luha na parang ilog. Huwag kayong tumigil sa pag-iyak. 19 Bumangon kayo sa gabi at humingi ng tulong sa Panginoon. Ibuhos ninyo sa kanya ang laman ng inyong mga puso, na para kayong nagbubuhos ng tubig. Itaas ninyo ang inyong mga kamay sa pananalangin para sa inyong mga anak na nawawalan ng malay sa mga lansangan dahil sa gutom.
20 Masdan nʼyo po kami Panginoon. Isipin nʼyo kung sino ang pinaparusahan nʼyo ng ganito. Dahil sa labis na pagkagutom, kinain ng mga ina ang mga anak nila na kanilang inaalagaan. Ang mga pari at ang mga propeta ay pinapatay sa inyong templo. 21 Nakahambalang sa mga lansangan ang mga bangkay ng mga bata at matatanda. Namamatay sa digmaan ang mga kabataang lalaki at babae. Sa inyong galit, walang habag nʼyo silang pinatay. 22 Niyaya nʼyo ang mga kaaway para kabi-kabilang salakayin ako, para kayong nagyayaya sa kanila sa handaan. Sa araw na iyon na ibinuhos nʼyo ang inyong galit, walang nakatakas o natirang buhay. Pinatay ng aking mga kaaway ang aking mga anak na isinilang at pinalaki.
Plângeri 2
Nouă Traducere În Limba Română
Plângeri 2
Nouă Traducere În Limba Română
Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda
2 Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui,[a]
pe fiica Sionului!
A aruncat măreţia lui Israel
din cer pe pământ.
În ziua mâniei Lui nu Şi-a mai adus aminte
de aşternutul[b] picioarelor Sale.
2 Stăpânul a spulberat fără milă
toate locuinţele lui Iacov.
În furia Lui, a dărâmat
fortăreţele fiicei lui Iuda;
a aruncat la pământ, în ocară,
regatul şi pe conducătorii lui.
3 În mânia Lui aprigă, a retezat
întreaga putere[c] a lui Israel.
La apropierea duşmanului,
Şi-a retras dreapta de la el;
El a ars în Iacov, ca o văpaie
ce mistuie totul în jurul ei.
4 Asemenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul
şi Şi-a pregătit dreapta;
asemenea unui duşman, a distrus
tot ce era plăcut privirilor.
Şi-a revărsat mânia ca un foc
peste cortul[d] fiicei Sionului.
5 Stăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş:
l-a spulberat pe Israel,
i-a spulberat toate palatele
şi i-a distrus fortăreţele.
S-au înmulţit bocetele şi vaietele
în mijlocul fiicei lui Iuda.
6 Şi-a devastat Locuinţa[e] ca pe o grădină,
şi-a distrus locul Lui de întâlnire.
Domnul a făcut să fie uitate în Sion
sărbătorile şi Sabatele.
În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat
pe rege şi pe preot.
7 Stăpânul Şi-a respins altarul,
Şi-a abandonat Lăcaşul.
A dat în mâinile vrăjmaşului
zidurile palatelor lui.
Ei au strigat în Casa Domnului
ca într-o zi de sărbătoare.
8 Domnul a hotărât să distrugă
zidul fiicei Sionului.
El a întins o linie de măsurat
şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere.
El a făcut întăritura şi zidul să plângă,
astfel că ele suferă împreună.
9 Porţile ei au fost îngropate în pământ,
iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse.
Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri,
Legea nu mai este,
iar profeţii ei nu mai primesc
nici o vedenie de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului
stau pe pământ tăcuţi;
şi-au presărat ţărână deasupra capului
şi s-au îmbrăcat cu saci.
Fecioarele Ierusalimului
îşi pleacă capul în pământ.
11 Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns,
iar măruntaiele-mi fierb;
ficatul mi se varsă pe pământ,
deoarece fiica poporului meu este zdrobită;
copiii şi cei alăptaţi
sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.
12 Ei zic către mamele lor:
„Unde este pâinea şi vinul?“
şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor,
pe drumurile cetăţii,
dându-şi ultima suflare
la pieptul mamelor lor.
13 „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn,
fiică a Ierusalimului?
Cu ce să te compar şi cum să te alin,
fiică fecioară a Sionului?
Căci rana ta este mare, este asemenea mării!
Cine te va putea vindeca?
14 Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni
false şi amăgitoare;
nu ţi-au scos la iveală păcatele,
ca să te scape astfel de captivitate.
Ei ţi-au spus oracole
false şi înşelătoare.
15 Toţi trecătorii
bat din palme înaintea ta.
Ei fluieră şi dau din cap
în faţa fiicei Ierusalimului, zicând:
„Aceasta este cetatea care era numită
întruchiparea perfectă a frumuseţii
şi bucuria întregului pământ?!“
16 Toţi vrăjmaşii tăi
îşi deschid larg gura împotriva ta.
Fluieră, scrâşnesc din dinţi
şi spun: „Am înghiţit-o!
Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o!
Am ajuns s-o vedem!“
17 Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise;
Şi-a împlinit cuvântul
pe care îl poruncise încă din zilele din vechime.
Te-a distrus fără milă,
a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi
şi a înălţat puterea[f] duşmanilor tăi.
18 Strigă către Stăpânul,
o, zid al fiicei Sionului!
Lasă[g] lacrimile să curgă ca un râu
ziua şi noaptea!
Nu-ţi oferi nici un răgaz!
Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
19 Ridică-te! Plângi în noapte,
la începutul străjilor![h]
Varsă-ţi inima, asemenea apei,
înaintea Stăpânului!
Ridică-ţi mâinile spre El
pentru viaţa copiilor tăi,
care sunt leşinaţi de foame
la capătul fiecărei străzi.
20 Priveşte, Doamne, şi ia aminte!
Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva?
Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor,
copiii pe care i-au dezmierdat?!
Să fie ucişi preoţii şi profeţii
în Lăcaşul Stăpânului?!
21 Băieţii şi bătrânii
zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi;
fecioarele şi tinerii mei
au căzut răpuşi de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei Tale
şi i-ai înjunghiat fără milă.
22 Ai chemat teroarea peste mine,
din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare!
În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat,
nici n-a supravieţuit!
Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine
i-a nimicit vrăjmaşul.
Footnotes
- Plângeri 2:1 Sensul în ebraică al versului este nesigur; sau: Cum a umilit-o Stăpânul, în mânia Sa
- Plângeri 2:1 Termenul ebraic se referă la scăunaşul pe care un rege îşi odihnea picioarele, atunci când şedea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1).
- Plângeri 2:3 Lit.: fiecare corn, cornul simbolizând puterea (vezi Ier. 48:25)
- Plângeri 2:4 Cu referire la oraşul Ierusalim
- Plângeri 2:6 Cu referire la Templu
- Plângeri 2:17 Lit.: cornul, cornul simbolizând puterea
- Plângeri 2:18 Sau: Inima poporului strigă către Stăpânul / O, zid al fiicei Sionului, / lasă
- Plângeri 2:19 În V.T., noaptea era împărţită în trei străji: (1) apus-22:00; (2) 22:00-2:00; (3) 2:00-răsărit (vezi şi Jud. 7:19; 1 Sam. 11:11; Ps. 63:6; Ps. 119:148).
Lamentations 2
New International Version
Lamentations 2
New International Version
2 [a]How the Lord has covered Daughter Zion
with the cloud of his anger[b]!(A)
He has hurled down the splendor of Israel
from heaven to earth;
he has not remembered his footstool(B)
in the day of his anger.(C)
2 Without pity(D) the Lord has swallowed(E) up
all the dwellings of Jacob;
in his wrath he has torn down
the strongholds(F) of Daughter Judah.
He has brought her kingdom and its princes
down to the ground(G) in dishonor.
3 In fierce anger he has cut off
every horn[c][d](H) of Israel.
He has withdrawn his right hand(I)
at the approach of the enemy.
He has burned in Jacob like a flaming fire
that consumes everything around it.(J)
4 Like an enemy he has strung his bow;(K)
his right hand is ready.
Like a foe he has slain
all who were pleasing to the eye;(L)
he has poured out his wrath(M) like fire(N)
on the tent(O) of Daughter Zion.
5 The Lord is like an enemy;(P)
he has swallowed up Israel.
He has swallowed up all her palaces
and destroyed her strongholds.(Q)
He has multiplied mourning and lamentation(R)
for Daughter Judah.(S)
6 He has laid waste his dwelling like a garden;
he has destroyed(T) his place of meeting.(U)
The Lord has made Zion forget
her appointed festivals and her Sabbaths;(V)
in his fierce anger he has spurned
both king and priest.(W)
7 The Lord has rejected his altar
and abandoned his sanctuary.(X)
He has given the walls of her palaces(Y)
into the hands of the enemy;
they have raised a shout in the house of the Lord
as on the day of an appointed festival.(Z)
8 The Lord determined to tear down
the wall around Daughter Zion.(AA)
He stretched out a measuring line(AB)
and did not withhold his hand from destroying.
He made ramparts(AC) and walls lament;
together they wasted away.(AD)
9 Her gates(AE) have sunk into the ground;
their bars(AF) he has broken and destroyed.
Her king and her princes are exiled(AG) among the nations,
the law(AH) is no more,
and her prophets(AI) no longer find
visions(AJ) from the Lord.
10 The elders of Daughter Zion
sit on the ground in silence;(AK)
they have sprinkled dust(AL) on their heads(AM)
and put on sackcloth.(AN)
The young women of Jerusalem
have bowed their heads to the ground.(AO)
11 My eyes fail from weeping,(AP)
I am in torment within(AQ);
my heart(AR) is poured out(AS) on the ground
because my people are destroyed,(AT)
because children and infants faint(AU)
in the streets of the city.
12 They say to their mothers,
“Where is bread and wine?”(AV)
as they faint like the wounded
in the streets of the city,
as their lives ebb away(AW)
in their mothers’ arms.(AX)
13 What can I say for you?(AY)
With what can I compare you,
Daughter(AZ) Jerusalem?
To what can I liken you,
that I may comfort you,
Virgin Daughter Zion?(BA)
Your wound is as deep as the sea.(BB)
Who can heal you?
14 The visions of your prophets
were false(BC) and worthless;
they did not expose your sin
to ward off your captivity.(BD)
The prophecies they gave you
were false and misleading.(BE)
15 All who pass your way
clap their hands at you;(BF)
they scoff(BG) and shake their heads(BH)
at Daughter Jerusalem:(BI)
“Is this the city that was called
the perfection of beauty,(BJ)
the joy of the whole earth?”(BK)
16 All your enemies open their mouths
wide against you;(BL)
they scoff and gnash their teeth(BM)
and say, “We have swallowed her up.(BN)
This is the day we have waited for;
we have lived to see it.”(BO)
17 The Lord has done what he planned;
he has fulfilled(BP) his word,
which he decreed long ago.(BQ)
He has overthrown you without pity,(BR)
he has let the enemy gloat over you,(BS)
he has exalted the horn[e] of your foes.(BT)
18 The hearts of the people
cry out to the Lord.(BU)
You walls of Daughter Zion,(BV)
let your tears(BW) flow like a river
day and night;(BX)
give yourself no relief,
your eyes no rest.(BY)
19 Arise, cry out in the night,
as the watches of the night begin;
pour out your heart(BZ) like water
in the presence of the Lord.(CA)
Lift up your hands(CB) to him
for the lives of your children,
who faint(CC) from hunger
at every street corner.
20 “Look, Lord, and consider:
Whom have you ever treated like this?
Should women eat their offspring,(CD)
the children they have cared for?(CE)
Should priest and prophet be killed(CF)
in the sanctuary of the Lord?(CG)
Footnotes
- Lamentations 2:1 This chapter is an acrostic poem, the verses of which begin with the successive letters of the Hebrew alphabet.
- Lamentations 2:1 Or How the Lord in his anger / has treated Daughter Zion with contempt
- Lamentations 2:3 Or off / all the strength; or every king
- Lamentations 2:3 Horn here symbolizes strength.
- Lamentations 2:17 Horn here symbolizes strength.
Almeida Revista e Corrigida 2009 (ARC)
Copyright 2009 Sociedade Bíblica do Brasil. Todos os direitos reservados / All rights reserved.
Ang Salita ng Dios (Tagalog Contemporary Bible) (ASND)
Ang Salita ng Dios (Tagalog Contemporary Bible) Copyright © 2009, 2011, 2014, 2015 by Biblica, Inc. ®
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
New International Version (NIV) 
Holy Bible, New International Version®, NIV® Copyright ©1973, 1978, 1984, 2011 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
NIV Reverse Interlinear Bible: English to Hebrew and English to Greek. Copyright © 2019 by Zondervan.