Judecatori 4:1-11:20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Debora şi Barac

4 Copiii^(A) lui Israel iarăşi au făcut ce nu place Domnului, după moartea lui Ehud. ² Şi Domnul i-a vândut^(B) în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor^(C). Căpetenia oştirii lui era Sisera^(D) şi locuia la Haroşet-Goim^(E). ³ Copiii lui Israel au strigat către Domnul, căci Iabin avea nouă sute de care de fier^(F) şi de douăzeci de ani apăsa^(G) cu putere pe copiii lui Israel. ⁴ Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorociţa, nevasta lui Lapidot. ⁵ Ea şedea^(H) sub finicul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim, şi copiii lui Israel se suiau la ea ca să fie judecaţi. ⁶ Ea a trimis să cheme pe Barac^(I), fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali^(J), şi i-a zis: „Iată porunca pe care a dat-o Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te, îndreaptă-te spre muntele Taborului şi ia cu tine zece mii de oameni din copiii lui Neftali şi din copiii lui Zabulon; ⁷ voi trage^(K) spre tine, la pârâul Chison^(L), pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale’.” ⁸ Barac i-a zis: „Dacă vii tu cu mine, mă voi duce, dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce”. ⁹ Ea a răspuns: „Voi merge cu tine, dar nu vei avea slavă în calea pe care mergi, căci Domnul va da^(M) pe Sisera în mâinile unei femei”. Şi Debora s-a sculat şi s-a dus cu Barac la Chedeş. ¹⁰ Barac a chemat pe Zabulon^(N) şi Neftali la Chedeş; zece mii de oameni mergeau în^(O) urma lui, şi Debora a plecat cu el. ¹¹ Heber, Chenitul^(P), se despărţise de cheniţi, fiii lui Hobab^(Q), socrul lui Moise, şi îşi întinsese cortul până la stejarul Ţaanaim, lângă^(R) Chedeş. ¹² Au dat de ştire lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Taborului. ¹³ Şi, de la Haroşet-Goim, Sisera şi-a strâns spre pârâul Chisonului toate carele, nouă sute de care de fier, şi tot poporul care era cu el. ¹⁴ Atunci, Debora a zis lui Barac: „Scoală-te, căci iată ziua când dă Domnul pe Sisera în mâinile tale. Într-adevăr, Domnul^(S) merge înaintea ta”. Şi Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el. ¹⁵ Domnul^(T) a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuţişul sabiei, pe Sisera, toate carele lui şi toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui şi a fugit pe jos. ¹⁶ Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim, şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul sabiei, fără să fi rămas un singur om.

Sisera este ucis de Iael

¹⁷ Sisera a fugit pe jos în cortul Iaelei, nevasta lui Heber, Chenitul, căci între Iabin, împăratul Haţorului, şi casa lui Heber, Chenitul, era pace. ¹⁸ Iael a ieşit înaintea lui Sisera şi i-a zis: „Intră, domnul meu, intră la mine şi nu te teme”. El a intrat la ea în cort şi ea l-a ascuns sub o învelitoare. ¹⁹ El i-a zis: „Dă-mi, te rog, puţină apă să beau, căci mi-e sete”. Ea a deschis burduful^(U) cu lapte, i-a dat să bea şi l-a acoperit. ²⁰ El i-a mai zis: „Stai la uşa cortului şi, dacă vine cineva şi te întreabă: ‘Este cineva aici?’ să răspunzi: ‘Nu’.” ²¹ Iael^(V), nevasta lui Heber, a luat un ţăruş de al cortului, a pus mâna pe ciocan, s-a apropiat încet de el şi i-a bătut ţăruşul în tâmplă, aşa că a răspuns adânc în pământ. El adormise adânc şi era rupt de oboseală şi a murit. ²² Pe când Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi-ţi voi arăta pe omul pe care-l cauţi”. El a intrat la ea, şi iată că Sisera stătea întins, mort, cu ţăruşul bătut în tâmplă. ²³ În ziua aceea, Dumnezeu a smerit^(W) pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel. ²⁴ Şi mâna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, până ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului.

Cântarea de laudă a Deborei

5 În ziua aceea, Debora a cântat^(X) această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.

Apăsarea madianiţilor

6 Copiii^(BO) lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, şi Domnul i-a dat în mâinile lui Madian^(BP) timp de şapte ani. ² Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile^(BQ) munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite. ³ După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec^(BR) şi fiii Răsăritului^(BS) şi porneau împotriva lui. ⁴ Tăbărau în faţa lui, nimiceau^(BT) roadele ţării până spre Gaza şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari. ⁵ Căci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste^(BU), erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s-o pustiască. ⁶ Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat^(BV) către Domnul. ⁷ Când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, ⁸ Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. ⁹ V-am scăpat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă apăsau, i-am^(BW) izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor. ¹⁰ V-am zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă^(BX) temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi». Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu’.”

Ghedeon

¹¹ Apoi a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer^(BY). Ghedeon^(BZ), fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian. ¹² Îngerul Domnului i S-a arătat^(CA) şi i-a zis: „Domnul este^(CB) cu tine, viteazule!” ¹³ Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde^(CC) sunt toate minunile acelea^(CD) pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: ‘Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?’? Acum, Domnul ne părăseşte^(CE) şi ne dă în mâinile lui Madian!” ¹⁴ Domnul S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea^(CF) aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian. Oare^(CG) nu te trimit Eu?” ¹⁵ Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă^(CH) din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” ¹⁶ Domnul i-a zis: „Eu^(CI) voi fi cu tine şi vei bate pe Madian ca pe un singur om”. ¹⁷ Ghedeon I-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn^(CJ) ca să-mi arăţi că Tu îmi vorbeşti. ¹⁸ Nu Te depărta de aici^(CK) până mă voi întoarce la Tine, să-mi aduc darul şi să-l pun înaintea Ta”. Şi Domnul a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce.” ¹⁹ Ghedeon^(CL) a intrat în casă, a pregătit un ied şi a făcut azimi dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coş şi zeama a turnat-o într-o oală, le-a adus sub stejar şi I le-a pus înainte. ²⁰ Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea şi azimile, pune-le^(CM) pe stânca aceasta şi varsă^(CN) zeama”. Şi el a făcut aşa. ²¹ Îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână şi a atins carnea şi azimile. Atunci, s-a ridicat din stâncă un foc^(CO) care a mistuit carnea şi azimile. Şi Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui. ²² Ghedeon, văzând^(CP) că fusese Îngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut^(CQ) pe Îngerul Domnului faţă-n faţă”. ²³ Şi Domnul i-a zis: „Fii pe pace^(CR), nu te teme, căci nu vei muri”. ²⁴ Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi i-a pus numele „Domnul păcii”. Altarul acesta este şi astăzi la Ofra^(CS), care era a familiei lui Abiezer.

Dărâmarea altarului lui Baal

²⁵ În aceeaşi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia viţelul tatălui tău şi un alt taur de şapte ani. Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat^(CT) Astarteei, care este deasupra. ²⁶ Să zideşti apoi şi să întocmeşti pe vârful acestei stânci un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea şi să aduci o ardere-de-tot, cu lemnul din stâlpul idolului pe care-l vei tăia”. ²⁷ Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce spusese Domnul, dar, fiindcă se temea de casa tatălui său şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua. ²⁸ Când s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărâmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat şi al doilea taur era adus ca ardere-de-tot pe altarul care fusese zidit. ²⁹ Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?” Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s-a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta”. ³⁰ Atunci, oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfânt care era deasupra lui”. ³¹ Ioas a răspuns tuturor celor ce s-au înfăţişat înaintea lui: „Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineaţă. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul”. ³² În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal^(CU) (Apere-se Baal), căci au zis: „Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărâmat altarul”. ³³ Tot Madianul^(CV), Amalec şi fiii Răsăritului s-au strâns împreună, au trecut Iordanul şi au tăbărât în valea^(CW) Isreel. ³⁴ Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul^(CX) Domnului; a sunat^(CY) din trâmbiţă şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el. ³⁵ A trimis soli în tot Manase, care, de asemenea, a fost chemat să meargă după el. A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali, care s-au suit să le iasă înainte.

Semnul cu lâna

³⁶ Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus, ³⁷ iată^(CZ), voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă, şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus”. ³⁸ Şi aşa s-a întâmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineaţă, a stors lâna şi a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă. ³⁹ Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi^(DA) de mânie împotriva mea şi nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână uscată, şi tot pământul să se acopere cu rouă”. ⁴⁰ Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea. Numai lâna a rămas uscată, şi tot pământul s-a acoperit cu rouă.

Biruinţa asupra madianiţilor

7 Ierubaal^(DB), sau Ghedeon, şi tot poporul care era cu el s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au tăbărât la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la miazănoapte de Ghedeon, spre dealul More, în vale. ² Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude^(DC) împotriva Mea şi să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit’. ³ Vesteşte dar lucrul acesta în auzul poporului: ‘Cine este^(DD) fricos şi se teme să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Gaaladului’.” Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s-au întors şi au mai rămas zece mii. ⁴ Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: ‘Acesta să meargă cu tine’ va merge cu tine, şi acela despre care îţi voi spune: ‘Acesta să nu meargă cu tine’ nu va merge cu tine”. ⁵ Ghedeon a pogorât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi”. ⁶ Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni, şi tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. ⁷ Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Cu^(DE) cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă.” ⁸ Au luat merindele poporului şi trâmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos, în vale. ⁹ Domnul a zis lui Ghedeon în timpul^(DF) nopţii: „Scoală-te şi pogoară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. ¹⁰ Dacă ţi-e frică să te pogori, pogoară-te cu Pura, slujitorul tău. ¹¹ Să asculţi^(DG) ce vor zice şi după aceea ţi se vor întări mâinile: pogoară-te dar în tabără.” El s-a pogorât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei. ¹² Madian, Amalec şi toţi fiii Răsăritului^(DH) erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. ¹³ Ghedeon a sosit şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos şi cortul a fost dărâmat.” ¹⁴ Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra.” ¹⁵ Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian!” ¹⁶ A împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni şi le-a dat tuturor trâmbiţe şi urcioare goale, cu nişte făclii în urcioare. ¹⁷ El le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu ¹⁸ şi când voi suna din trâmbiţă, eu şi toţi cei ce vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trâmbiţă de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: ‘Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!’ ” ¹⁹ Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopţii, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele pe care le aveau în mână. ²⁰ Cele trei cete au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă şi trâmbiţele cu mâna dreaptă, ca să sune, şi au strigat: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” ²¹ A rămas^(DI) fiecare la locul lui, în jurul taberei, şi toată^(DJ) tabăra a început să alerge, să ţipe şi să fugă. ²² Cei trei sute de oameni au sunat^(DK) iarăşi din trâmbiţă şi, în toată tabăra, Domnul^(DL) i-a făcut să întoarcă sabia^(DM) unii împotriva altora. Tabăra a fugit până la Bet-Şita, spre Ţerera, până la hotarul de la Abel-Mehola, lângă Tabat. ²³ Bărbaţii lui Israel s-au strâns, cei din Neftali, din Aşer şi din tot Manase, şi au urmărit pe Madian. ²⁴ Ghedeon a trimis soli în tot muntele^(DN) lui Efraim ca să spună: „Pogorâţi-vă înaintea lui Madian şi tăiaţi-le trecerea apelor până la Bet-Bara şi Iordan.” Toţi bărbaţii lui Efraim s-au strâns şi au pus stăpânire pe trecerea^(DO) apelor până la Bet-Bara^(DP) şi Iordan. ²⁵ Au pus mâna pe două^(DQ) căpetenii ale lui Madian: Oreb şi Zeeb; au ucis pe Oreb la stânca^(DR) lui Oreb şi au ucis pe Zeeb la teascul lui Zeeb. Au urmărit pe Madian şi au adus capetele lui Oreb şi Zeeb la Ghedeon, de cealaltă parte^(DS) a Iordanului.

Cearta cu bărbaţii lui Efraim

8 Bărbaţii^(DT) lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat când ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?” Şi au avut o mare ceartă cu el. ² Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lângă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer?” ³ „În mâinile voastre^(DU) a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă voi?” După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia.^(DV)

Urmărirea vrăjmaşului dincolo

⁴ Ghedeon a ajuns la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş. ⁵ El a zis celor din^(DW) Sucot: „Daţi, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoţeşte, căci sunt obosiţi şi sunt în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, împăraţii Madianului.” ⁶ Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mâna lui Zebah^(DX) şi Ţalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oştirii tale?” ⁷ Şi Ghedeon a zis: „Ei bine, după ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina^(DY) carnea cu spini din pustie şi cu mărăcini.” ⁸ De acolo s-a suit la Penuel^(DZ) şi a făcut celor din Penuel aceeaşi rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot. ⁹ Şi a zis şi celor din Penuel: „Când^(EA) mă voi întoarce în pace, voi dărâma^(EB) turnul acesta.” ¹⁰ Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor împreună cu oştirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toţi cei ce mai rămăseseră din toată^(EC) oştirea fiilor Răsăritului, o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia, fuseseră ucişi. ¹¹ Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi la răsărit de Nobah^(ED) şi de Iogbeha şi a bătut oştirea care se credea la adăpost^(EE). ¹² Zebah şi Ţalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins^(EF) pe cei doi împăraţi ai Madianului, Zebah şi Ţalmuna, şi a pus pe fugă toată oştirea. ¹³ Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin suişul Heres. ¹⁴ A prins dintre cei din Sucot un tânăr pe care l-a întrebat şi care i-a dat în scris numele căpeteniilor şi bătrânilor din Sucot; erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi. ¹⁵ Apoi a venit la cei din Sucot şi a zis: „Iată pe Zebah şi Ţalmuna, pentru care m-aţi batjocorit^(EG) zicând: ‘Oare mâna lui Zebah şi Ţalmuna este în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiţi?’ ” ¹⁶ Şi a luat^(EH) pe bătrânii cetăţii şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie şi cu mărăcini. ¹⁷ A dărâmat^(EI) şi turnul^(EJ) din Penuel şi a ucis pe oamenii cetăţii. ¹⁸ El a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau oamenii pe care i-aţi ucis la Tabor^(EK)?” Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de împărat.” ¹⁹ El a zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v-aş ucide.” ²⁰ Şi a zis lui Ieter, întâiul lui născut: „Scoală-te şi ucide-i!” Dar tânărul nu şi-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil. ²¹ Zebah şi Ţalmuna au zis: „Scoală-te tu însuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.” Şi Ghedeon s-a sculat şi a ucis^(EL) pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele de la gâtul cămilelor lor.

Moartea lui Ghedeon

²² Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.” ²³ Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul^(EM) va domni peste voi.” ²⁴ Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe care le-aţi luat ca pradă.” (Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci^(EN) erau ismaeliţi.) ²⁵ Ei au zis: „Ţi le vom da cu plăcere.” Şi au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. ²⁶ Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie şapte sute de sicli de aur, afară de lunişoare, de cerceii de aur şi de hainele de purpură pe care le purtau împăraţii Madianului şi afară de lănţişoarele de la gâtul cămilelor lor. ²⁷ Ghedeon a făcut^(EO) din ele un efod şi l-a pus în cetatea lui, la^(EP) Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie^(EQ) pentru tot Israelul şi a fost o cursă^(ER) pentru Ghedeon şi pentru casa lui. ²⁸ Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel şi n-a mai ridicat capul. Şi ţara^(ES) a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon. ²⁹ Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a întors şi a locuit în casa lui. ³⁰ Ghedeon a avut şaptezeci^(ET) de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste. ³¹ Ţiitoarea^(EU) lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec. ³² Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrâneţe^(EV) fericită şi a fost îngropat în mormântul tatălui său Ioas, la Ofra^(EW), care era a familiei lui Abiezer.

Israeliţii se închină iarăşi la idoli

³³ După moartea lui Ghedeon^(EX), copiii lui Israel au început iarăşi să curvească^(EY) cu Baalii şi au luat^(EZ) pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor. ³⁴ Copiii lui Israel nu^(FA) şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mâna tuturor vrăjmaşilor care-i înconjurau. ³⁵ Şi^(FB) n-au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.

Uneltirea lui Abimelec

9 Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem, la fraţii^(FC) mamei lui, şi iată cum le-a vorbit atât lor, cât şi la toată familia casei tatălui mamei sale: ² „Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: ‘Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpânească peste^(FD) voi sau un singur om să stăpânească peste voi?’ Şi aduceţi-vă aminte că eu sunt os^(FE) din oasele voastre şi carne din carnea voastră.” ³ Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s-a plecat spre Abimelec, căci îşi ziceau: „El este frate^(FF) cu noi.” ⁴ I-au dat şaptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit^(FG). Abimelec a cumpărat cu ei pe nişte oameni fără căpătâi^(FH) şi neastâmpăraţi, care au mers după el. ⁵ A venit în casa tatălui său la Ofra^(FI) şi a ucis^(FJ) pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră. N-a scăpat decât Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese. ⁶ Toţi locuitorii din Sihem şi toată casa lui Milo s-au strâns laolaltă şi au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lângă stejarul sădit în Sihem.

Pilda lui Iotam

⁷ Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus şi s-a aşezat pe vârful muntelui Garizim^(FK) şi iată ce le-a strigat el cu glas tare: „Ascultaţi-mă, locuitorii Sihemului, şi Dumnezeu să vă asculte! ⁸ Copacii^(FL) au plecat să ungă un împărat şi să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: ‘Împărăţeşte^(FM) peste noi!’ ⁹ Dar măslinul le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care^(FN) îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ ¹⁰ Şi copacii au zis smochinului: ‘Vino, tu, de împărăţeşte peste noi!’ ¹¹ Dar smochinul le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ ¹² Şi copacii au zis viţei: ‘Vino, tu, şi domneşte peste noi!’ ¹³ Dar viţa le-a răspuns: ‘Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte^(FO) pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?’ ¹⁴ Atunci, toţi copacii au zis spinului: ‘Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi!’ ¹⁵ Şi spinul a răspuns copacilor: ‘Dacă în adevăr vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă sub^(FP) umbra mea; altfel, să iasă un foc^(FQ) din spin şi să mistuie^(FR) cedrii Libanului.’ ¹⁶ Acum, oare cu adevărat şi cu toată curăţia aţi lucrat voi, făcând împărat pe Abimelec? Aţi arătat voi bunăvoinţă faţă de Ierubaal şi de casa lui? V-aţi purtat voi oare cu el potrivit cu slujba^(FS) pe care v-a făcut-o? ¹⁷ Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, şi-a pus viaţa în primejdie şi v-a izbăvit din mâna lui Madian, ¹⁸ şi voi v-aţi^(FT) ridicat împotriva casei tatălui meu, i-aţi ucis fiii, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră şi aţi făcut împărat peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul roabei lui, pentru că este fratele vostru. ¹⁹ Dacă în adevăr şi cu toată curăţia v-aţi purtat voi astăzi faţă de Ierubaal şi casa lui, bine! Abimelec să fie bucuria^(FU) voastră şi voi să fiţi bucuria lui! ²⁰ Dacă nu, să iasă un foc^(FV) din Abimelec şi să mistuie pe locuitorii din Sihem şi casa lui Milo, şi un foc să iasă din locuitorii Sihemului şi din casa lui Milo şi să mistuie pe Abimelec!” ²¹ Iotam s-a dat înlături şi a luat-o la fugă; s-a dus la Beer^(FW), unde a locuit departe de fratele său Abimelec.

Sfârşitul ruşinos al lui Abimelec

²² Abimelec stăpânise trei ani peste Israel. ²³ Atunci, Dumnezeu^(FX) a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului, şi locuitorii Sihemului au fost necredincioşi^(FY) lui Abimelec, ²⁴ pentru ca^(FZ) şi cruzimea săvârşită cu cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal să-şi ia pedeapsa şi sângele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care-i ucisese, şi asupra locuitorilor Sihemului, care-l ajutaseră să ucidă pe fraţii săi. ²⁵ Locuitorii Sihemului au pus la pândă împotriva lui, pe vârfurile munţilor, nişte oameni care jefuiau pe toţi cei ce treceau pe lângă ei, pe drum. Şi lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Abimelec. ²⁶ Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii săi şi au trecut la Sihem. Locuitorii Sihemului au avut încredere în el! ²⁷ Au ieşit la câmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii şi au început să se veselească; au intrat în casa^(GA) dumnezeului lor, au mâncat şi au băut şi au blestemat pe Abimelec. ²⁸ Şi Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine^(GB) este Abimelec şi cine este Sihem, ca să slujim lui Abimelec? Nu este el fiul lui Ierubaal şi nu este Zebul îngrijitorul lui? Slujiţi bărbaţilor lui Hamor^(GC), tatăl lui Sihem! De ce să slujim lui Abimelec? ²⁹ Oh, dacă^(GD) aş fi eu stăpânul acestui popor, aş răsturna pe Abimelec”. Şi despre Abimelec zicea: „Strânge-ţi oştirea şi ieşi!” ³⁰ Zebul, cârmuitorul cetăţii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mânie. ³¹ A trimis pe ascuns nişte soli la Abimelec ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui au venit la Sihem şi au răsculat cetatea împotriva ta. ³² Acum, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pândă în câmp. ³³ Dimineaţa, la răsăritul soarelui, să te arunci cu năvală asupra cetăţii. Şi când Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să-i faci ce-ţi vor îngădui puterile.” ³⁴ Abimelec şi tot poporul care era cu el au plecat noaptea şi s-au pus la pândă lângă Sihem, împărţiţi în patru cete. ³⁵ Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii. Abimelec şi tot poporul care era cu el s-au sculat atunci de la pândă. ³⁶ Gaal a zărit poporul şi a zis lui Zebul: „Iată un popor care se pogoară din vârful munţilor.” Zebul i-a răspuns: „Este umbra munţilor pe care-i iei drept oameni.” ³⁷ Gaal, luând iarăşi cuvântul, a zis: „Este chiar un popor care se pogoară de pe înălţimile ţării şi o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.” ³⁸ Zebul i-a răspuns: „Unde îţi este acum gura cu care^(GE) ziceai: ‘Cine este Abimelec, ca să-i slujim?’ Nu este oare acesta poporul pe care-l dispreţuiai tu? Mergi acum şi luptă-te cu el!” ³⁹ Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului şi s-a luptat cu Abimelec. ⁴⁰ Urmărit de Abimelec, a luat-o la fugă dinaintea lui şi mulţi oameni au căzut morţi până la intrarea porţii. ⁴¹ Abimelec s-a oprit la Aruma. Şi Zebul a izgonit pe Gaal şi pe fraţii lui, care n-au putut să rămână la Sihem. ⁴² A doua zi, poporul a ieşit la câmp. Abimelec, căruia i s-a dat de ştire, ⁴³ şi-a luat ceata, a împărţit-o în trei părţi şi s-a pus la pândă în câmp. Văzând că poporul ieşea din cetate, s-a sculat împotriva lor şi i-a bătut. ⁴⁴ Abimelec şi cetele care erau cu el au pornit înainte şi s-au aşezat la intrarea porţii cetăţii: două din aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau în câmp şi i-au bătut. ⁴⁵ Abimelec a bătut cetatea toată ziua, a luat-o^(GF) şi a ucis poporul care se afla în ea. Apoi a dărâmat^(GG) cetatea până la temelie şi a presărat sare peste ea. ⁴⁶ La auzul acestui lucru, toţi locuitorii turnului Sihemului s-au dus în cetăţuia casei dumnezeului^(GH) Berit. ⁴⁷ S-a dat de ştire lui Abimelec că toţi locuitorii turnului Sihemului s-au strâns acolo. ⁴⁸ Atunci, Abimelec s-a suit pe muntele Ţalmon^(GI), el şi tot poporul care era cu el. A luat o secure în mână, a tăiat o ramură de copac, a luat-o şi a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Aţi văzut ce am făcut? Grăbiţi-vă şi faceţi şi voi ca mine.” ⁴⁹ Şi au tăiat fiecare câte o ramură şi au mers după Abimelec; au aşezat ramurile lângă cetăţuie şi i-au dat foc, ei şi celor ce se aflau în ea. Aşa au pierit toţi oamenii din turnul Sihemului, în număr de aproape o mie, bărbaţi şi femei. ⁵⁰ Abimelec a pornit împotriva Tebeţului. A împresurat Tebeţul şi l-a luat. ⁵¹ În mijlocul cetăţii era un turn tare, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei; au încuiat uşile după ei şi s-au suit pe acoperişul turnului. ⁵² Abimelec a ajuns până la turn; l-a bătut şi s-a apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc. ⁵³ Atunci, o femeie a aruncat^(GJ) o piatră de râşniţă pe capul lui Abimelec şi i-a sfărâmat ţeasta capului. ⁵⁴ Îndată, el^(GK) a chemat pe tânărul care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca să nu se zică de mine: ‘L-a omorât o femeie’.” Tânărul l-a străpuns cu sabia şi a murit. ⁵⁵ Când au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă. ⁵⁶ Astfel^(GL) a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucigând pe cei şaptezeci de fraţi ai lui, ⁵⁷ şi Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s-a împlinit faţă de ei blestemul^(GM) lui Iotam, fiul lui Ierubaal.

Tola şi Iair, judecători în Israel

10 După Abimelec, s-a sculat^(GN) Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Şamir, în muntele lui Efraim. ² Tola a fost judecător în Israel douăzeci şi trei de ani, apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir. ³ După el, s-a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani. ⁴ El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci^(GO) de mânji de măgari şi stăpâneau treizeci de cetăţi, numite^(GP) şi azi cetăţile lui Iair şi aşezate în ţara Galaadului. ⁵ Şi Iair a murit, şi a fost îngropat la Camon.

Filistenii şi amoniţii apasă pe Israel

⁶ Copiii^(GQ) lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului; au^(GR) slujit Baalilor şi Astarteelor, dumnezeilor^(GS) Siriei, dumnezeilor Sidonului^(GT), dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon şi dumnezeilor filistenilor şi au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit. ⁷ Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a vândut^(GU) în mâinile filistenilor şi în mâinile fiilor lui Amon. ⁸ Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, şi anume pe toţi copiii lui Israel care erau de cealaltă parte a Iordanului, în ţara amoriţilor în Galaad. ⁹ Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată şi împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim. Şi Israel era într-o mare strâmtorare. ¹⁰ Copiii^(GV) lui Israel au strigat către Domnul şi au zis: „Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit Baalilor.” ¹¹ Domnul a zis copiilor lui Israel: „Nu v-am izbăvit^(GW) Eu de egipteni, de amoriţi^(GX), de fiii lui Amon^(GY) şi de filisteni^(GZ)? ¹² Şi când v-au apăsat^(HA) sidoniţii^(HB), Amalec^(HC) şi Maon şi aţi strigat către Mine, nu v-am izbăvit Eu din mâinile lor? ¹³ Dar voi M-aţi părăsit^(HD) şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi. ¹⁴ Duceţi-vă şi chemaţi^(HE) pe dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strâmtorării voastre!” ¹⁵ Copiii lui Israel au zis Domnului: „Am păcătuit, fă-ne^(HF) ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!” ¹⁶ Şi au^(HG) scos dumnezeii străini din mijlocul lor şi au slujit Domnului. El S-a îndurat^(HH) de suferinţele lui Israel. ¹⁷ Fiii lui Amon s-au strâns şi au tăbărât în Galaad, şi copiii lui Israel s-au strâns şi au tăbărât la^(HI) Miţpa. ¹⁸ Poporul şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia: „Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va^(HJ) fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”

Iefta, judecător în Israel

11 Iefta^(HK), Galaaditul, era un om viteaz^(HL). El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta. ² Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.” ³ Şi Iefta a fugit de la fraţii lui şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni^(HM) fără căpătâi s-au strâns la Iefta şi făceau plimbări cu el. ⁴ După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. ⁵ Şi pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob. ⁶ Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră şi să batem pe fiii lui Amon.” ⁷ Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât^(HN) voi şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?” ⁸ Bătrânii^(HO) Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem^(HP) la tine acum ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon şi să fii căpetenia^(HQ) noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.” ⁹ Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?” ¹⁰ Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul^(HR) să ne audă şi să judece dacă nu vom face ce spui.” ¹¹ Şi Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui şi l-a aşezat căpetenie^(HS), şi Iefta a spus din nou înaintea^(HT) Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.

Înfrângerea amoniţilor

¹² Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?” ¹³ Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că^(HU) Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc^(HV) şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.” ¹⁴ Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon ¹⁵ ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta: ‘Israel^(HW) n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon. ¹⁶ Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers^(HX) în pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades^(HY). ¹⁷ Atunci, Israel a trimis^(HZ) soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin ţara ta». Dar^(IA) împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la^(IB) Cades. ¹⁸ Apoi a mers prin pustie, a ocolit^(IC) ţara Edomului şi ţara Moabului şi a venit^(ID) la răsăritul ţării Moabului; au tăbărât^(IE) dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. ¹⁹ Israel a trimis^(IF) soli lui Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin^(IG) ţara ta până la locul spre care mergem». ²⁰ Dar Sihon^(IH) n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui, şi-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat şi a luptat împotriva lui Israel.