Add parallel Print Page Options

Cântarea de laudă a Deborei

În ziua aceea, Debora a cântat(A) această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

„Nişte căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel,
Şi poporul(B) s-a arătat gata de luptă:
Binecuvântaţi pe Domnul!
Ascultaţi(C), împăraţi!
Luaţi aminte, domnitori!
Voi cânta, da, voi cânta Domnului,
Voi cânta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
Doamne(D), când ai ieşit din Seir,
Când ai plecat din câmpiile Edomului,
Pământul(E) s-a cutremurat, cerurile au picurat
Şi norii au turnat ape cu găleata;
Munţii(F) s-au clătinat înaintea Domnului,
Sinaiul(G) acela s-a clătinat înaintea
Domnului, Dumnezeului lui Israel.
Pe vremea lui(H) Şamgar, fiul lui Anat,
Pe vremea Iaelei(I), drumurile(J) erau părăsite,
Şi călătorii apucau pe căi strâmbe.
Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,
Până când m-am sculat eu, Debora,
Până când m-am ridicat eu ca o mamă(K) în Israel.
El îşi alesese noi dumnezei(L).
Atunci, războiul era la porţi,
Dar nu vedeai(M) nici scut, nici suliţă
La patruzeci de mii în Israel.
Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel,
Spre aceia din popor care(N) s-au arătat gata să lupte.
Binecuvântaţi pe Domnul!
10 Voi, care(O) călăriţi pe măgăriţe albe,
Voi, care(P) şedeţi pe covoare,
Şi voi, care umblaţi pe drum, cântaţi!(Q)
11 Arcaşii din mijlocul adăpătoarelor
Să laude cu glasul lor binefacerile(R) Domnului,
Binefacerile cârmuirii Sale în Israel!
Atunci, poporul Domnului s-a pogorât la porţi:
12 Trezeşte-te(S), trezeşte-te, Debora!
Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o cântare!
Scoală-te, Barac,
Şi adu-ţi robii(T) de război,
Fiul lui Abinoam!
13 Atunci, o rămăşiţă din popor a biruit(U) pe cei puternici,
Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
14 Din Efraim(V) au venit locuitorii lui(W) Amalec.
După tine a mers Beniamin în oştirea ta.
Din Machir(X) au venit căpeteniile
Şi din Zabulon, cârmuitorii.
15 Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora,
Şi Isahar a venit după Barac(Y),
A fost trimis pe urma lui în vale.
La pâraiele lui Ruben,
Au fost mari hotărâri!
16 Pentru ce ai rămas în mijlocul(Z) staulelor
Să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben
Mari au fost sfaturile!
17 Galaadul(AA) de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa.
Pentru ce a stat Dan pe corăbii?
Aşer(AB) a stat pe malul mării
Şi s-a odihnit în limanurile lui.
18 Zabulon(AC) este un popor care a înfruntat moartea
Şi Neftali la fel, pe înălţimile din câmpie.
19 Împăraţii au venit, s-au luptat;
Atunci au luptat împăraţii Canaanului,
La Tanaac, la apele Meghido;
N-au luat nici o pradă, nici argint(AD).
20 Din ceruri(AE) se luptau,
De pe cărările lor, stelele(AF) se luptau împotriva lui Sisera,
21 Pârâul(AG) Chison i-a luat,
Pârâul din vremile străvechi, pârâul Chison!
Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
22 Atunci, copitele cailor au răsunat
De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
23 Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului,
Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui,
Căci(AH) n-au venit în ajutorul(AI) Domnului,
În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!
24 Binecuvântată să fie între femei Iael(AJ),
Nevasta lui Heber, Chenitul!
Binecuvântată(AK) să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!
25 El a cerut(AL) apă, şi ea i-a dat lapte;
În pahar împărătesc i-a adus unt.
26 Cu o mână(AM) a luat ţăruşul
Şi cu dreapta, ciocanul lucrătorilor,
A lovit pe Sisera, i-a despicat capul,
I-a sfărâmat şi străpuns tâmpla.
27 El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei;
S-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei;
Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
28 Pe fereastră, prin zăbrele,
Se uită mama lui Sisera şi strigă:
‘Pentru ce zăboveşte carul lui să vină?
Pentru ce vin carele lui aşa de încet?’
29 Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund
Şi ea îşi răspunde singură:
30 ‘Negreşit, au găsit pradă!(AN) Şi-o împart:
O fată, două fete de fiecare om;
Pradă de haine vopsite pentru Sisera;
Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef,
Două haine vopsite şi cusute la gherghef,
De pus pe grumazul biruitorului!’
31 Aşa(AO) să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele(AP) când se arată(AQ) în puterea lui”.

Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.

Apăsarea madianiţilor

Copiii(AR) lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, şi Domnul i-a dat în mâinile lui Madian(AS) timp de şapte ani. Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile(AT) munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite. După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec(AU) şi fiii Răsăritului(AV) şi porneau împotriva lui. Tăbărau în faţa lui, nimiceau(AW) roadele ţării până spre Gaza şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari. Căci se suiau împreună cu turmele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste(AX), erau fără număr, ei şi cămilele lor, şi veneau în ţară ca s-o pustiască. Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat(AY) către Domnul. Când copiii lui Israel au strigat către Domnul din pricina lui Madian, Domnul a trimis copiilor lui Israel un proroc. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa robiei. V-am scăpat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă apăsau, i-am(AZ) izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor. 10 V-am zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă(BA) temeţi de dumnezeii amoriţilor, în a căror ţară locuiţi». Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu’.”

Ghedeon

11 Apoi a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer(BB). Ghedeon(BC), fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian. 12 Îngerul Domnului i S-a arătat(BD) şi i-a zis: „Domnul este(BE) cu tine, viteazule!” 13 Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde(BF) sunt toate minunile acelea(BG) pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: ‘Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?’? Acum, Domnul ne părăseşte(BH) şi ne dă în mâinile lui Madian!” 14 Domnul S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea(BI) aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian. Oare(BJ) nu te trimit Eu?” 15 Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă(BK) din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” 16 Domnul i-a zis: „Eu(BL) voi fi cu tine şi vei bate pe Madian ca pe un singur om”. 17 Ghedeon I-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea Ta, dă-mi un semn(BM) ca să-mi arăţi că Tu îmi vorbeşti. 18 Nu Te depărta de aici(BN) până mă voi întoarce la Tine, să-mi aduc darul şi să-l pun înaintea Ta”. Şi Domnul a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce.” 19 Ghedeon(BO) a intrat în casă, a pregătit un ied şi a făcut azimi dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coş şi zeama a turnat-o într-o oală, le-a adus sub stejar şi I le-a pus înainte. 20 Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea şi azimile, pune-le(BP) pe stânca aceasta şi varsă(BQ) zeama”. Şi el a făcut aşa. 21 Îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână şi a atins carnea şi azimile. Atunci, s-a ridicat din stâncă un foc(BR) care a mistuit carnea şi azimile. Şi Îngerul Domnului S-a făcut nevăzut dinaintea lui. 22 Ghedeon, văzând(BS) că fusese Îngerul Domnului, a zis: „Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut(BT) pe Îngerul Domnului faţă-n faţă”. 23 Şi Domnul i-a zis: „Fii pe pace(BU), nu te teme, căci nu vei muri”. 24 Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi i-a pus numele „Domnul păcii”. Altarul acesta este şi astăzi la Ofra(BV), care era a familiei lui Abiezer.

Dărâmarea altarului lui Baal

25 În aceeaşi noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia viţelul tatălui tău şi un alt taur de şapte ani. Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, şi taie parul închinat(BW) Astarteei, care este deasupra. 26 Să zideşti apoi şi să întocmeşti pe vârful acestei stânci un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea şi să aduci o ardere-de-tot, cu lemnul din stâlpul idolului pe care-l vei tăia”. 27 Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce spusese Domnul, dar, fiindcă se temea de casa tatălui său şi de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua. 28 Când s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărâmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat şi al doilea taur era adus ca ardere-de-tot pe altarul care fusese zidit. 29 Ei şi-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?” Şi au întrebat şi au făcut cercetări. Li s-a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta”. 30 Atunci, oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat parul sfânt care era deasupra lui”. 31 Ioas a răspuns tuturor celor ce s-au înfăţişat înaintea lui: „Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineaţă. Dacă Baal este un Dumnezeu, să-şi apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul”. 32 În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal(BX) (Apere-se Baal), căci au zis: „Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărâmat altarul”. 33 Tot Madianul(BY), Amalec şi fiii Răsăritului s-au strâns împreună, au trecut Iordanul şi au tăbărât în valea(BZ) Isreel. 34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul(CA) Domnului; a sunat(CB) din trâmbiţă şi Abiezer a fost chemat ca să meargă după el. 35 A trimis soli în tot Manase, care, de asemenea, a fost chemat să meargă după el. A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali, care s-au suit să le iasă înainte.

Semnul cu lâna

36 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus, 37 iată(CC), voi pune un val de lână în arie; dacă numai lâna va fi acoperită de rouă, şi tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaşte că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus”. 38 Şi aşa s-a întâmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineaţă, a stors lâna şi a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă. 39 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi(CD) de mânie împotriva mea şi nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aş vrea numai să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână uscată, şi tot pământul să se acopere cu rouă”. 40 Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea. Numai lâna a rămas uscată, şi tot pământul s-a acoperit cu rouă.

Cântarea Deborei

În ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:

„Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel,
    poporul s-a arătat gata de luptă!
        Binecuvântaţi pe Domnul!

Ascultaţi, regi! Luaţi aminte, domnitori!
    Eu, da eu, voi cânta Domnului[a],
        voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:

Doamne, când ai ieşit din Seir,
    când ai mărşăluit din ţinutul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat
    şi norii au turnat ape!
Munţii s-au zdruncinat înaintea Domnului,
    Sinaiul acesta s-a clătinat[b] în faţa Domnului!

Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat[c],
    şi pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
    şi drumeţii călătoreau pe căi ocolite!
Încetase viaţa din satele lui Israel, se sfârşise,[d]
    până când m-am ridicat eu[e], Debora,
        m-am ridicat ca o mamă în Israel!
Când Israel şi-a ales alţi dumnezei[f],
    războiul a fost la porţi,
dar nu se vedea nici scut şi nici suliţă
    la patruzeci de mii în Israel!
Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel,
    care s-au arătat gata de luptă în popor!
        Binecuvântaţi pe Domnul!

10 Voi, care încălecaţi pe măgăriţe albe,
    voi, care staţi pe covoare,
        voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi!
Ascultaţi 11 vocea cântăreţilor[g] de lângă izvoare,
    acolo ei pomenesc isprăvile Domnului,
        isprăvile vitejilor[h] Lui în Israel!

Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi.
12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!
    Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare!
Ridică-te, Barak,
    fiu al lui Abinoam, du-ţi în captivitate prizonierii!

13 Atunci, cei ce au rămas
    s-au dus la nobili,
poporul Domnului
    a venit la mine cu cei tari.
14 Unii au venit din Efraim – din locul unde odinioară trăia Amalek;
    te urma Beniamin cu locuitorii lui;
din Machir s-au coborât conducătorii
    şi din Zabulon, cei care ţin sceptrul cârmuirii.
15 Cârmuitorii lui Isahar au fost alături de Debora,
    şi Isahar l-a însoţit pe Barak,
        grăbindu-se după el în vale.
În ţinuturile lui Ruben însă
    s-a ţinut mare sfat![i]
16 De ce ai rămas printre staule
    ca să asculţi behăitul turmelor?
În ţinuturile lui Ruben
    mare a fost sfatul!
17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului;
    şi Dan, de ce a rămas nepăsător la corăbii?
Aşer a rămas pe ţărmul mării
    şi s-a odihnit pe limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care şi-a riscat viaţa până la moarte;
    Neftali la fel, pe dealurile ţării.

19 Regii au venit şi s-au luptat.
    Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
    N-au luat nici un câştig, nici măcar un pic de argint.
20 Stelele din ceruri s-au luptat,
    s-au luptat din cărările lor
        cu Sisera.
21 Uedul[j] Chişon i-a luat,
    vechiul ued, uedul Chişon.
        Mărşăluieşte, suflete al meu! Fii tare!
22 Atunci copitele cailor au izbit pământul;
    armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23 «Blestemaţi pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
    Să blestemaţi amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
    în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.

24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
    soţia chenitului Heber,
        cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
    într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna şi-a întins-o spre ţăruş,
    şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
    l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut şi s-a ghemuit,
    la picioarele ei s-a plecat adânc,
a căzut şi s-a ghemuit;
    în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!

28 Pe fereastră, printre zăbrele,
    mama lui Sisera se uita şi bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
    De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29     Prinţesele ei înţelepte îi răspund
    şi ea îşi răspunde singură:
30 «Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada?
    O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
    pradă de stofă colorată, brodată,
        câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»

31 Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne!
    Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“

Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.

Oprimarea midianită

Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a dat pe mâna lui Midian timp de şapte ani. Midianiţii i-au asuprit cu putere pe israeliţi. Din cauza lor, israeliţii şi-au făcut grote în munţi, peşteri şi fortăreţe. Ori de câte ori semăna Israel, midianiţii împreună cu amalekiţii şi popoarele din răsărit porneau împotriva lui. Ei îi invadau ţara şi distrugeau roadele pământului până aproape de Gaza. Nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi şi nici măgari, căci ei veneau cu vitele şi corturile lor, sosind ca o mulţime de lăcuste. Ei şi cămilele lor erau fără număr şi intrau în ţară ca s-o distrugă. Israel decăzuse foarte mult din cauza midianiţilor. Atunci israeliţii au strigat către Domnul.

Când au strigat israeliţii către Domnul din cauza lui Midian, Domnul le-a trimis un profet care le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am smuls din casa sclaviei şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă asupreau! I-am izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor! 10 V-am poruncit atunci că Domnul este Dumnezeul vostru şi de aceea să nu vă temeţi de zeii amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu.»“

Chemarea lui Ghedeon

11 După aceea a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub terebintul din Ofra, care era al abiezritului[k] Ioaş. Fiul său, Ghedeon, treiera grâul în teasc, ca să-l ascundă de midianiţi. 12 Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis:

Domnul este cu tine, războinic viteaz!

13 Ghedeon I-a răspuns:

– Nu te supăra, domnule[l], dar dacă Domnul este cu noi atunci de ce ni s-au întâmplat toate acestea? Şi unde sunt toate minunile pe care ni le-au istorisit părinţii noştri când ziceau: „Nu ne-a scos Domnul din Egipt?“ Dar acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâna midianiţilor.

14 Domnul S-a întors spre el şi i-a zis:

– Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi eliberează Israelul din mâna midianiţilor! Oare nu te trimit Eu?

15 El I-a răspuns:

– Iartă-mă, Stăpâne[m], dar cum să eliberez eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai mică în Manase, iar eu sunt cel mai tânăr în familia tatălui meu!

16 Atunci Domnul i-a zis:

– Vei învinge pe Midian ca pe un singur om, pentru că Eu voi fi cu tine!

17 El I-a răspuns:

– Te rog, dacă tot am găsit bunăvoinţă la Tine, atunci înfăptuieşte un semn pentru mine ca să ştiu că într-adevăr Tu eşti Cel Ce vorbeşti cu mine! 18 Te mai rog, nu Te depărta de aici până ce nu mă voi întoarce la Tine ca să-Ţi aduc darul meu şi să Ţi-l ofer!

– Voi rămâne până te vei întoarce! i-a zis El.

19 Ghedeon a intrat, a gătit un ied, iar dintr-o efă[n] de făină a făcut azime. Carnea iedului a pus-o într-un coş, iar zeama într-un vas; apoi s-a dus înspre El, sub terebint şi I le-a oferit.

20 Îngerul Domnului i-a zis:

– Ia carnea şi azimele şi pune-le pe stânca aceasta, iar zeama vars-o!

El a făcut aşa. 21 Îngerul Domnului a întins toiagul care era în mâna Lui şi a atins cu vârful carnea şi azimele. În acel moment a ieşit foc din stâncă, care a mistuit carnea şi azimele. Apoi Îngerul Domnului

S-a făcut nevăzut.

22 Atunci Ghedeon şi-a dat seama că fusese Îngerul Domnului şi a zis:

– Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă în faţă!

23 Dar Domnul i-a răspuns:

– Pace ţie! Să nu-ţi fie frică, căci nu vei muri!

24 Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi l-a numit „Domnul este pace“[o]. Altarul mai este încă şi astăzi în Ofra, care aparţine abiezriţilor.

Ghedeon distruge altarul lui Baal

25 În aceeaşi noapte Domnul i-a zis:

– Ia cel de-al doilea bou tânăr al tatălui tău, boul care are şapte ani! Dărâmă altarul închinat de tatăl tău lui Baal şi taie stâlpul Aşerei[p] care este lângă el. 26 Zideşte apoi un altar potrivit[q] Domnului, Dumnezeul tău, pe vârful acestei înălţimi, ia boul şi adu o ardere de tot, folosind stâlpul Aşerei pe care-l vei tăia!

27 Ghedeon a luat zece oameni din slujitorii lui şi a făcut aşa cum îi poruncise Domnul, dar fiindcă i-a fost foarte frică de familia lui şi de oamenii din cetate, a făcut acest lucru noaptea, nu ziua.

28 Când oamenii din cetate s-au sculat dis-de-dimineaţă, au observat că altarul lui Baal era dărâmat, stâlpul Aşerei, care fusese lângă el, era tăiat, iar boul fusese jertfit pe un altar nou. 29 Atunci s-au întrebat unii pe alţii:

– Cine a făcut o asemenea faptă?

După ce au întrebat şi au cercetat li s-a răspuns:

– Ghedeon, fiul lui Ioaş, a făcut fapta aceasta!

30 Oamenii din cetate i-au zis lui Ioaş:

– Scoate-l afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat stâlpul Aşerei de lângă el!

31 Ioaş le-a răspuns tuturor acelora care i-au stat împotrivă:

– Oare voi trebuie să-i ţineţi partea? Voi trebuie să-l apăraţi? Cine îl va răzbuna pe Baal să fie ucis până dimineaţă! Dacă este dumnezeu, atunci să se apere singur din cauză că i-a fost dărâmat altarul!

32 În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierub-Baal[r] şi au zis:

– Să se certe Baal cu el din cauză că i-a dărâmat altarul!

Semnul cu lâna

33 Toţi midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit s-au aliat, au traversat Iordanul şi şi-au aşezat tabăra în valea Izreel. 34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului şi a sunat din corn. Abiezer a fost chemat să meargă după el. 35 A trimis soli prin tot teritoriul lui Manase şi manasiţii au fost chemaţi să-l însoţească.

A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali şi ei au venit să-l susţină.

36 Atunci Ghedeon I-a zis lui Dumnezeu: „Dacă într-adevăr vrei să-l eliberezi pe Israel, folosindu-te de mine precum ai spus, 37 iată, voi pune o învelitoare de lână în ogor. Dacă roua va apărea doar pe lână şi tot pământul va rămâne uscat, atunci voi înţelege că vrei să eliberezi Israelul prin mine, precum ai spus!“ 38 Şi aşa s-a şi întâmplat. Când s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă, a stors învelitoarea, şi din ea a curs rouă; a umplut cu apă un vas întreg.

39 Atunci Ghedeon I-a zis din nou lui Dumnezeu: „Să nu te aprinzi de mânie împotriva mea, dar voi mai vorbi încă o dată! Te rog, îngăduie-mi să mai încerc o dată semnul cu învelitoarea! Fă ca numai învelitoarea să rămână uscată şi tot pământul să se acopere cu rouă!“ 40 Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea: învelitoarea a rămas uscată, iar tot pământul s-a acoperit cu rouă.

Footnotes

  1. Judecători 5:3 Sau: despre Domnul
  2. Judecători 5:5 Sau: Domnului, Domnul Sinaiului; / s-au clătinat
  3. Judecători 5:6 Vezi nota de la 3:31
  4. Judecători 5:7 Sau: Conducătorii lui Israel au căzut, au căzut, sensul ebraic fiind nesigur
  5. Judecători 5:7 Sau: te-ai ridicat tu; sau: s-a ridicat; şi în ultima parte a versetului
  6. Judecători 5:8 Lit.: dumnezei noi
  7. Judecători 5:11 Sau: arcaşilor, sensul termenului ebraic fiind nesigur
  8. Judecători 5:11 Sau: sătenilor
  9. Judecători 5:15 Lit.: au fost mari cercetări ale inimii, ideea fiind aceea că rubeniţii şi probabil şi alte seminţii nu au răspuns cu hotârâre sau în unanimitate chemării la luptă; şi în v. 16
  10. Judecători 5:21 Vezi nota de la 4:7
  11. Judecători 6:11 Din familia lui Abiezer (vezi Ios. 17:2); şi în v. 24
  12. Judecători 6:13 Ebr.: Adoni, al cărui corespondent modern ar fi domnule (domnul meu), diferit de Adonai, care de obicei este un apelativ cu referire la Dumnezeu
  13. Judecători 6:15 Ebr.: Adonai, cu referire la Dumnezeu; probabil în v. 13 Ghedeon nu şi-a dat seama cu cine vorbeşte, în versetul 15 realizând că vorbeşte cu Domnul
  14. Judecători 6:19 O efă măsura aproximativ 22 l
  15. Judecători 6:24 Ebr.: YHWH Şalom
  16. Judecători 6:25 Simbol din lemn al zeiţei canaanite Aşera sau ale zeiţei Aştoret (numită în greacă Astarte), împlântat pe o înălţime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlp sacru; crâng sacru; peste tot în Judecători
  17. Judecători 6:26 Sau: din rânduri de pietre
  18. Judecători 6:32 Ierub-Baal înseamnă Apere-se Baal