Judecatori 18-19

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Fiii lui Dan ridică lucruri pentru slujbă din casa lui Mica

18 În vremea^(A) aceea, nu era împărat în Israel, şi seminţia^(B) daniţilor îşi căuta o moşie ca să se aşeze în ea, căci până în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nicio moştenire în mijlocul seminţiilor lui Israel. ² Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Ţorea^(C) şi din Eştaol, să iscodească^(D) ţara şi s-o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi cercetaţi ţara”. Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa^(E) lui Mica, şi au rămas peste noapte acolo. ³ Când erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului levit, s-au apropiat şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?” ⁴ El le-a răspuns: „Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, îmi^(F) dă o simbrie şi eu îi sunt preot”. ⁵ Ei i-au zis: „Întreabă^(G) pe Dumnezeu^(H), ca să ştim dacă vom avea noroc în călătoria noastră”. ⁶ Şi preotul le-a răspuns: „Duceţi-vă^(I) în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului.” ⁷ Cei cinci oameni au plecat şi au ajuns în Lais^(J). Au văzut poporul de acolo trăind^(K) la adăpost, în felul sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; în ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns, stăpânind peste ei; erau departe de sidoniţi şi n-aveau nicio legătură cu alţi oameni. ⁸ S-au întors la fraţii lor în Ţorea^(L) şi Eştaol, şi fraţii lor le-au zis: „Ce veste ne aduceţi?” ⁹ „Haidem”^(M), au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor, căci am văzut ţara şi iată că era foarte bună. Ce staţi^(N) şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi să puneţi stăpânire pe ţara aceasta. ¹⁰ Când veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără^(O) frică. Ţara este mare, şi Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc^(P) unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ.” ¹¹ Şase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Ţorea şi Eştaol, încinşi cu armele lor de război. ¹² S-au suit şi au tăbărât la Chiriat-Iearim^(Q) în Iuda, de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat până în ziua de azi^(R) Mahane-Dan (Tabăra lui Dan). ¹³ Au trecut de acolo în muntele lui Efraim şi au ajuns până la casa lui^(S) Mica. ¹⁴ Atunci^(T), cei cinci oameni care se duseseră să iscodească ţara Lais au luat cuvântul şi au zis fraţilor lor: „Ştiţi că în^(U) casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.” ¹⁵ Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tânărului levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate! ¹⁶ Cei şase^(V) sute de oameni din fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii. ¹⁷ Şi cei cinci^(W) oameni care se duseseră să iscodească ţara s-au suit şi au intrat în casă; au luat chipul^(X) cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război. ¹⁸ Când au intrat în casa lui Mica şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii şi chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceţi?” ¹⁹ Ei au răspuns: „Taci, pune-ţi^(Y) mâna la gură şi vino cu noi să ne fii părinte^(Z) şi preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii şi al unei familii din Israel?” ²⁰ Preotul s-a bucurat în inima lui, a luat efodul, terafimii şi chipul cioplit şi s-a unit cu ceata poporului. ²¹ Au pornit iarăşi la drum şi au plecat punând înaintea lor copiii, vitele şi calabalâcurile. ²² După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu a lui Mica s-au strâns şi au urmărit pe fiii lui Dan. ²³ Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors, şi au zis lui Mica: „Ce ai şi ce înseamnă gloata aceasta de oameni?” ²⁴ El a răspuns: „Dumnezeii mei, pe care mi-i făcusem, mi i-aţi luat împreună cu preotul şi aţi plecat. Ce-mi mai rămâne? Cum puteţi dar să-mi spuneţi: ‘Ce ai?’?” ²⁵ Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ţi auzim glasul, căci altfel nişte oameni amărâţi se vor arunca asupra voastră şi te vei pierde şi pe tine, şi pe cei din casa ta”. ²⁶ Şi fiii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzând că sunt mai tari decât el, s-a întors şi a venit acasă.

Cucerirea cetăţii Lais

²⁷ Au ridicat dar ce făcuse Mica şi au luat pe preotul care era în slujba lui şi s-au năpustit^(AA) asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut^(AB) prin ascuţişul sabiei şi au ars cetatea. ²⁸ Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe^(AC) de Sidon, şi locuitorii ei n-aveau nicio legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob^(AD). Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea şi au locuit în ea. ²⁹ Au numit-o^(AE) Dan^(AF), după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel, dar cetatea se chema mai înainte Lais. ³⁰ Au înălţat pentru ei chipul cioplit, şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei daniţilor până^(AG) pe vremea robirii ţării. ³¹ Au aşezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot^(AH) timpul cât a fost Casa lui Dumnezeu la Silo.

Răutatea oamenilor din Ghibea din Beniamin

19 Pe vremea când^(AI) nu era împărat în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim şi-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. ² Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă şi l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei, în Betleemul^(AJ) lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. ³ Bărbatul ei s-a sculat şi s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii şi s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui şi doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei şi, când l-a văzut, tatăl femeii aceleia tinere l-a primit cu bucurie. ⁴ Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mâncat şi au băut şi au rămas noaptea acolo. ⁵ A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă^(AK), şi apoi veţi pleca”. ⁶ Şi au şezut de au mâncat şi au băut amândoi. Apoi, tatăl tinerei femei a zis bărbatului: „Hotărăşte-te dar să rămâi aici la noapte şi să ţi se veselească inima.” ⁷ Bărbatul se scula să plece, dar, în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo şi noaptea aceea. ⁸ În ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineaţă să plece. Atunci, tatăl tinerei femei a zis: „Întăreşte-ţi mai întâi inima, te rog, şi rămâi până ce se va pleca ziua spre seară”. Şi au mâncat amândoi. ⁹ Bărbatul se scula să plece, cu ţiitoarea şi sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte şi să ţi se veselească inima; mâine vă veţi scula dis-de-dimineaţă ca să porniţi la drum şi te vei duce la cortul tău”. ¹⁰ Bărbatul n-a vrut să mai rămână şi în noaptea aceea, ci s-a sculat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului^(AL), adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea lui. ¹¹ Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: „Haidem să ne îndreptăm spre cetatea^(AM) aceasta a iebusiţilor şi să rămânem în ea peste noapte”. ¹² Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci să mergem până la^(AN) Ghibea”. ¹³ A mai zis slugii sale: „Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama^(AO), şi să rămânem acolo peste noapte”. ¹⁴ Au mers mai departe şi apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. ¹⁵ S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat şi s-a oprit în piaţa cetăţii. Nu s-a găsit nimeni care să-i^(AP) primească în casă să rămână peste noapte. ¹⁶ Şi iată că un bătrân se întorcea seara de la munca^(AQ) câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, şi oamenii din locul acela erau beniamiţi. ¹⁷ El a ridicat ochii şi a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Şi bătrânul i-a zis: „Încotro mergi şi de unde vii?” ¹⁸ El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda şi acum mă duc la^(AR) Casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă. ¹⁹ Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pâine şi vin pentru mine, pentru roaba ta şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”. ²⁰ Bătrânul a zis: „Pacea să fie^(AS) cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai^(AT) să nu rămâi în piaţă peste noapte.” ²¹ L-a^(AU) dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii^(AV) şi-au spălat picioarele, apoi au mâncat şi au băut. ²² Pe când se veseleau ei, iată că oamenii^(AW) din cetate, nişte fii ai lui Belial^(AX), oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă şi au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate^(AY) pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el”. ²³ Stăpânul^(AZ) casei a ieşit la ei şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău, fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârşiţi^(BA) mişelia aceasta. ²⁴ Iată^(BB) că am o fată fecioară şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le^(BC) şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită”. ²⁵ Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci, omul şi-a luat ţiitoarea şi le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat^(BD) cu ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineaţa, şi i-au dat drumul când se lumina de ziuă. ²⁶ Către ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei şi a rămas acolo până la ziuă. ²⁷ Şi dimineaţa, bărbatul ei s-a sculat, a deschis uşa casei şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la uşa casei, cu mâinile pe prag. ²⁸ El i-a zis: „Scoală-te şi haidem să mergem!” Ea n-a^(BE) răspuns. Atunci, bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat acasă. ²⁹ Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui şi a^(BF) tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel. ³⁰ Toţi cei ce au văzut lucrul acesta au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luaţi aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiţi-vă^(BG) şi vorbiţi!”