Add parallel Print Page Options

Dalila

16 Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă şi a intrat la ea. S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici”. Şi l-au înconjurat(A) şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea şi au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî”. Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii, s-a sculat şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului. După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila. Domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l(B) şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.” Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.” Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”. Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea. Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea. 10 Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat”. 11 El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”. 12 Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă. 13 Dalila a zis lui Samson: „Până acum ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat”. El i-a zis: „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii”. 14 Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot. 15 Ea i-a zis: „Cum poţi(C) spune: ‘Te iubesc!’ când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.” 16 Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, 17 şi-a deschis(D) toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul(E) n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”. 18 Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui”. Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâini. 19 Ea(F) l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemând un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea. 20 Atunci, ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se(G) depărtase de el. 21 Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă.

Răzbunarea şi moartea lui Samson

22 Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras. 23 Şi domnitorii filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon şi ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru”. 24 Şi, când l-a văzut poporul, au lăudat(H) pe dumnezeul lor, zicând: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustia ţara şi ne înmulţea morţii.” 25 În bucuria(I) inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!” Au scos pe Samson din temniţă şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi. 26 Şi Samson a zis tânărului care-l ţinea de mână: „Lasă-mă ca să mă pot atinge de stâlpii pe care se reazemă casa şi să mă reazem de ei”. 27 Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii filistenilor erau acolo şi pe(J) acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson cum juca. 28 Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi(K) aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta şi, cu o singură lovitură, să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” 29 Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui şi altul, la stânga. 30 Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!” S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii. 31 Fraţii lui şi toată casa tatălui său s-au pogorât şi l-au luat. Când s-au suit înapoi, l-au îngropat(L) între Ţorea şi Eştaol, în mormântul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.

Samson şi Dalila

16 Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o prostituată şi a intrat la ea[a]. S-a spus celor din Gaza:

– Samson a intrat aici!

Atunci au înconjurat locul unde era şi l-au pândit toată noaptea la poarta cetăţii; toată noaptea au stat liniştiţi, zicându-şi unii altora:

– Când se va lumina de ziuă îl vom ucide!

Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii s-a trezit, a apucat porţile de la intrarea în cetate, cu amândoi stâlpii, le-a smuls cu tot cu zăvor, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului.

După aceea, el a iubit o femeie din valea Sorek, care se numea Dalila. Domnitorii filistenilor s-au dus la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l şi află de unde vine puterea lui cea mare şi cum l-am putea birui, ca să-l putem lega şi să-l umilim! Apoi îţi vom da fiecare câte o mie o sută de şecheli[b] de argint!“

Dalila i-a zis lui Samson:

– Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare şi cum ar trebui să fii legat pentru a fi biruit?

Samson i-a răspuns:

– Dacă m-ar lega cu şapte coarde de arc noi, care să nu fi fost încă uscate, atunci m-ar lăsa puterile şi aş deveni ca oricare alt om!

Domnitorii filistenilor i-au adus şapte coarde de arc noi, care încă nu fuseseră uscate şi ea l-a legat cu ele. Cei ce pândeau stăteau la ea în odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Dar el a rupt coardele de arc aşa cum se rupe un fir de fuior când este atins de foc. Astfel că ei nu au aflat de unde-i vine puterea. 10 Dalila i-a zis lui Samson:

– Ai glumit cu mine şi mi-ai spus minciuni. Te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat!

11 El i-a răspuns:

– Dacă m-ar lega cu funii noi, cu care să nu se fi făcut nici o lucrare, atunci m-ar lăsa puterile şi aş deveni ca orice alt om!

12 Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ Cei ce pândeau stăteau în odaie. El însă a rupt funiile de la braţe ca pe nişte aţe.

13 Dalila i-a zis lui Samson:

– Până acum te-ai jucat cu mine şi mi-ai spus minciuni. Arată-mi cu ce trebuie să fii legat!

El i-a răspuns:

– Dacă vei împleti în ţesătură cele şapte şuviţe de pe capul meu şi le vei ţintui cu ajutorul unui ţăruş, atunci m-ar lăsa puterile şi aş deveni ca oricare alt om!

În timp ce Samson dormea, Dalila a luat cele şapte şuviţe de pe capul lui şi le-a împletit în ţesătură. 14 Le-a ţintuit[c] cu ajutorul unui ţăruş şi apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El însă s-a trezit din somn şi a smuls ţăruşul gherghefului cu tot cu ţesătura.

15 Atunci ea i-a zis: „Cum poţi să spui că mă iubeşti când inima ta nu este cu mine? Ţi-ai bătut joc de mine de trei ori şi nu mi-ai dezvăluit de unde-ţi vine puterea ta cea mare!“ 16 Fiindcă ea îl necăjea în fiecare zi prin cuvintele ei şi îl cicălea, el n-a mai suportat[d]. 17 I-a dezvăluit tot ce era în mintea lui şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, fiindcă sunt un nazireu al Domnului încă din pântecele mamei mele. Dacă aş fi ras, atunci puterea mea s-ar depărta de la mine, aş slăbi şi aş deveni ca orice alt om!“

18 Când a văzut Dalila că i-a dezvăluit tot ce tăinuia, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, spunându-le: „Veniţi, pentru că de data aceasta mi-a dezvăluit tot ce avea în minte!“ Domnitorii filistenilor au venit la ea şi i-au adus argint. 19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. Apoi a chemat un om care i-a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui şi a început astfel să-l umilească[e]. Şi puterea lui l-a părăsit. 20 Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!“ El s-a trezit din somn şi şi-a zis: „Mă voi ridica la fel ca în celelalte rânduri şi mă voi scutura.“ Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. 21 Filistenii l-au înşfăcat şi i-au scos ochii; apoi l-au dus la Gaza şi l-au legat cu lanţuri de aramă. Acolo învârtea la moară în temniţă. 22 După ce a fost ras, părul capului lui a început din nou să crească.

23 Domnitorii filistenilor s-au adunat ca să aducă o mare jertfă zeului lor, Dagon, şi să se veselească. Ei ziceau:

„Zeul nostru l-a dat în mâinile noastre
    pe Samson, duşmanul nostru!“

24 Când l-a văzut poporul, au început să-şi laude zeul, căci îşi ziceau:

„Zeul nostru l-a dat în mâinile noastre
    pe duşmanul nostru,
pe cel care ne pustia ţara
    şi ne înmulţea morţii.“

25 În bucuria inimii lor au zis: „Chemaţi-l pe Samson ca să ne distreze!“ L-au luat pe Samson dintre întemniţaţi şi el a început să joace înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi, în faţa lor. 26 Samson i-a zis tânărului care-l ţinea de mână: „Dă-mi voie să ating şi să mă sprijin de stâlpii care susţin templul, ca să mă pot odihni!“ 27 Templul era plin de bărbaţi şi de femei. Toţi domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiş erau aproape trei mii de bărbaţi şi de femei care-l priveau pe Samson jucând. 28 Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Stăpâne Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte de mine şi mai dă-mi putere doar de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun pe filisteni, să mă răzbun pentru cei doi ochi ai mei!“ 29 Samson s-a rezemat de cei doi stâlpi care susţineau templul şi s-a aplecat spre ei; unul era la dreapta lui şi celălalt la stânga. 30 Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!“ Apoi a împins cu putere şi templul a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era în el. Astfel, cei pe care i-a omorât la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii. 31 Fraţii lui şi rudele sale au venit şi l-au luat. Apoi l-au dus şi l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul tatălui său, Manoah. El judecase[f] pe Israel timp de douăzeci de ani.

Footnotes

  1. Judecători 16:1 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale
  2. Judecători 16:5 Aproximativ 12 kg
  3. Judecători 16:14 Câteva mss ale LXX; TM: Dacă vei împleti în ţesătură cele şapte şuviţe de pe capul meu. 14 Astfel, ea le-a ţintuit
  4. Judecători 16:16 Lit.: cicălea, sufletul său s-a plictisit (sau: a obosit) de moarte
  5. Judecători 16:19 TM; unele mss ale LXX: lui. Atunci el a început să slăbească
  6. Judecători 16:31 Cu sensul de a conduce, a cârmui

Samson and Delilah

16 One day Samson(A) went to Gaza,(B) where he saw a prostitute.(C) He went in to spend the night with her. The people of Gaza were told, “Samson is here!” So they surrounded the place and lay in wait for him all night at the city gate.(D) They made no move during the night, saying, “At dawn(E) we’ll kill him.”

But Samson lay there only until the middle of the night. Then he got up and took hold of the doors of the city gate, together with the two posts, and tore them loose, bar and all. He lifted them to his shoulders and carried them to the top of the hill that faces Hebron.(F)

Some time later, he fell in love(G) with a woman in the Valley of Sorek whose name was Delilah.(H) The rulers of the Philistines(I) went to her and said, “See if you can lure(J) him into showing you the secret of his great strength(K) and how we can overpower him so we may tie him up and subdue him. Each one of us will give you eleven hundred shekels[a] of silver.”(L)

So Delilah(M) said to Samson, “Tell me the secret of your great strength and how you can be tied up and subdued.”

Samson answered her, “If anyone ties me with seven fresh bowstrings that have not been dried, I’ll become as weak as any other man.”

Then the rulers of the Philistines brought her seven fresh bowstrings that had not been dried, and she tied him with them. With men hidden in the room,(N) she called to him, “Samson, the Philistines are upon you!”(O) But he snapped the bowstrings as easily as a piece of string snaps when it comes close to a flame. So the secret of his strength was not discovered.

10 Then Delilah said to Samson, “You have made a fool of me;(P) you lied to me. Come now, tell me how you can be tied.”

11 He said, “If anyone ties me securely with new ropes(Q) that have never been used, I’ll become as weak as any other man.”

12 So Delilah took new ropes and tied him with them. Then, with men hidden in the room, she called to him, “Samson, the Philistines are upon you!”(R) But he snapped the ropes off his arms as if they were threads.

13 Delilah then said to Samson, “All this time you have been making a fool of me and lying to me. Tell me how you can be tied.”

He replied, “If you weave the seven braids of my head into the fabric on the loom and tighten it with the pin, I’ll become as weak as any other man.” So while he was sleeping, Delilah took the seven braids of his head, wove them into the fabric 14 and[b] tightened it with the pin.

Again she called to him, “Samson, the Philistines are upon you!”(S) He awoke from his sleep and pulled up the pin and the loom, with the fabric.

15 Then she said to him, “How can you say, ‘I love you,’(T) when you won’t confide in me? This is the third time(U) you have made a fool of me and haven’t told me the secret of your great strength.(V) 16 With such nagging she prodded him day after day until he was sick to death of it.

17 So he told her everything.(W) “No razor has ever been used on my head,” he said, “because I have been a Nazirite(X) dedicated to God from my mother’s womb. If my head were shaved, my strength would leave me, and I would become as weak as any other man.”

18 When Delilah saw that he had told her everything, she sent word to the rulers of the Philistines(Y), “Come back once more; he has told me everything.” So the rulers of the Philistines returned with the silver in their hands.(Z) 19 After putting him to sleep on her lap, she called for someone to shave off the seven braids of his hair, and so began to subdue him.[c] And his strength left him.(AA)

20 Then she called, “Samson, the Philistines are upon you!”(AB)

He awoke from his sleep and thought, “I’ll go out as before and shake myself free.” But he did not know that the Lord had left him.(AC)

21 Then the Philistines(AD) seized him, gouged out his eyes(AE) and took him down to Gaza.(AF) Binding him with bronze shackles, they set him to grinding grain(AG) in the prison. 22 But the hair on his head began to grow again after it had been shaved.

The Death of Samson

23 Now the rulers of the Philistines assembled to offer a great sacrifice to Dagon(AH) their god and to celebrate, saying, “Our god has delivered Samson, our enemy, into our hands.”

24 When the people saw him, they praised their god,(AI) saying,

“Our god has delivered our enemy
    into our hands,(AJ)
the one who laid waste our land
    and multiplied our slain.”

25 While they were in high spirits,(AK) they shouted, “Bring out Samson to entertain us.” So they called Samson out of the prison, and he performed for them.

When they stood him among the pillars, 26 Samson said to the servant who held his hand, “Put me where I can feel the pillars that support the temple, so that I may lean against them.” 27 Now the temple was crowded with men and women; all the rulers of the Philistines were there, and on the roof(AL) were about three thousand men and women watching Samson perform. 28 Then Samson prayed to the Lord,(AM) “Sovereign Lord, remember me. Please, God, strengthen me just once more, and let me with one blow get revenge(AN) on the Philistines for my two eyes.” 29 Then Samson reached toward the two central pillars on which the temple stood. Bracing himself against them, his right hand on the one and his left hand on the other, 30 Samson said, “Let me die with the Philistines!” Then he pushed with all his might, and down came the temple on the rulers and all the people in it. Thus he killed many more when he died than while he lived.

31 Then his brothers and his father’s whole family went down to get him. They brought him back and buried him between Zorah and Eshtaol in the tomb of Manoah(AO) his father. He had led[d](AP) Israel twenty years.(AQ)

Footnotes

  1. Judges 16:5 That is, about 28 pounds or about 13 kilograms
  2. Judges 16:14 Some Septuagint manuscripts; Hebrew replied, “I can if you weave the seven braids of my head into the fabric on the loom.” 14 So she
  3. Judges 16:19 Hebrew; some Septuagint manuscripts and he began to weaken
  4. Judges 16:31 Traditionally judged