Lupta lui Samson cu leul

14 Samson s-a pogorât la Timna^(A) şi a văzut^(B) acolo o femeie din fetele filistenilor. ² Când s-a suit înapoi, a spus lucrul acesta tatălui său şi mamei sale şi a zis: „Am văzut la Timna o femeie din fetele filistenilor; luaţi-mi-o acum^(C) de nevastă”. ³ Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nicio femeie între fetele fraţilor^(D) tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la filisteni, care sunt netăiaţi^(E) împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.” ⁴ Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta venea de la^(F) Domnul, căci Samson căuta un prilej de ceartă din partea filistenilor. În vremea aceea, filistenii stăpâneau^(G) peste Israel. ⁵ Samson s-a pogorât împreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Când au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit înainte un leu tânăr mugind. ⁶ Duhul^(H) Domnului a venit peste Samson şi, fără să aibă ceva în mână, Samson a sfâşiat pe leu cum se sfâşie un ied. N-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. ⁷ S-a pogorât şi a vorbit cu femeia aceea şi ea i-a plăcut. ⁸ După câtva timp, s-a dus iarăşi la Timna ca s-o ia şi s-a abătut să vadă hoitul leului. Şi iată că în trupul leului era un roi de albine şi miere. ⁹ A luat mierea în mână şi a mâncat-o pe drum şi, când a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat şi au mâncat şi ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului.

Căsătoria lui Samson şi ghicitorile

¹⁰ Tatăl lui Samson s-a pogorât la femeia aceea. Şi acolo, Samson a făcut un ospăţ, căci aşa făceau tinerii. ¹¹ Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăşi, care au stat împreună cu el. ¹² Samson le-a zis: „Am să vă spun o ghicitoare^(I). Dacă mi-o veţi ghici în cele şapte^(J) zile ale ospăţului şi dacă o veţi dezlega, vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de haine^(K) de schimb. ¹³ Dar, dacă n-o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb”. Ei i-au zis: „Spune-ne ghicitoarea ta s-o auzim”. ¹⁴ Şi el le-a zis:

„Din cel ce mănâncă a ieşit ce se mănâncă,

Şi din cel tare a ieşit dulceaţă”. ¹⁵ Trei zile, n-au putut dezlega ghicitoarea. În ziua a şaptea, au zis nevestei lui Samson: „Înduplecă^(L) pe bărbatul tău să ne dezlege ghicitoarea, altfel te vom arde^(M), pe tine şi casa tatălui tău. Ne-aţi adunat aici ca să ne jefuiţi, nu-i aşa?” ¹⁶ Nevasta lui Samson plângea lângă el şi zicea: „Tu n-ai^(N) decât ură pentru mine şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu şi nu mi-ai dezlegat-o!” Şi el i-a răspuns: „N-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele, să ţi-o dezleg ţie?” ¹⁷ Ea a plâns lângă el tot timpul celor şapte zile cât a ţinut ospăţul şi, în ziua a şaptea, i-a dezlegat-o, căci îl necăjea. Şi ea a dat copiilor poporului ei dezlegarea ghicitorii. ¹⁸ Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui: „Ce este mai dulce decât mierea şi ce este mai tare decât leul?” Şi el le-a zis:

„Dacă n-aţi fi arat cu juncana mea,

Nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea”. ¹⁹ Duhul Domnului a venit^(O) peste el şi s-a pogorât la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea. Era aprins de mânie şi s-a suit la casa tatălui său. ²⁰ Nevastă-sa^(P) a fost dată unuia din tovarăşii lui, cu care era prieten^(Q) el.

Stricăciunea făcută holdelor filistenilor cu vulpile

15 După câtva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-şi vadă nevasta şi i-a dus un ied. El a zis: „Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei”. ² Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. „Am crezut că o^(R) urăşti”, a zis el, „şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este soră-sa cea tânără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei.” ³ Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de filisteni, dacă le voi face rău”. ⁴ Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi şi a luat nişte făclii, apoi a legat vulpile coadă de coadă şi a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc. ⁵ A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grânele filistenilor şi a aprins astfel atât stogurile de snopi, cât şi grâul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini. ⁶ Filistenii au zis: „Cine a făcut lucrul acesta?” Li s-a răspuns: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi a dat-o tovarăşului lui”. Şi^(S) filistenii s-au suit şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei. ⁷ Samson le-a zis: „Aşa faceţi? Nu voi înceta decât după ce mă voi răzbuna pe voi”. ⁸ I-a bătut aspru, pe spate şi pe pântece, apoi s-a pogorât şi a locuit în crăpătura stâncii Etam.

Samson ucide o mie de filisteni

⁹ Atunci, filistenii au pornit, au tăbărât în Iuda şi s-au întins până la^(T) Lehi. ¹⁰ Bărbaţii din Iuda au zis: „Pentru ce v-aţi suit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Ne-am suit să legăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut el nouă”. ¹¹ Atunci, trei mii de bărbaţi din Iuda s-au pogorât la crăpătura stâncii Etam şi au zis lui Samson: „Nu ştii că filistenii stăpânesc^(U) peste noi? Ce ne-ai făcut deci?” El le-a răspuns: „Le-am făcut aşa cum mi-au făcut şi ei mie”. ¹² Ei i-au zis: „Noi ne-am pogorât să te legăm, ca să te dăm în mâinile filistenilor.” Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî”. ¹³ Ei i-au răspuns: „Nu, vrem numai să te legăm şi să te dăm în mâinile lor, dar nu te vom omorî.” Şi l-au legat cu două funii noi şi l-au scos din stâncă. ¹⁴ Când a ajuns la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci, Duhul^(V) Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca nişte fire de in ars în foc şi legăturile i-au căzut de pe mâini. ¹⁵ El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna şi a luat-o şi a ucis^(W) cu ea o mie de oameni.

¹⁶ Şi Samson a zis:

¹⁷ După ce a isprăvit de vorbit, a aruncat falca din mână. Şi locul acela s-a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii).

Samson bea apă din stâncă

¹⁸ Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul şi a zis: „Tu ai îngăduit^(X), prin mâna robului Tău, această mare izbăvire şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor netăiaţi împrejur?” ¹⁹ Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi şi a ieşit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a^(Y) întremat şi s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este şi astăzi la Lehi. ²⁰ Samson a fost douăzeci de ani judecător în Israel, pe vremea filistenilor^(Z).

Dalila

16 Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă şi a intrat la ea. ² S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici”. Şi l-au înconjurat^(AA) şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea şi au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî”. ³ Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii, s-a sculat şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului. ⁴ După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila. ⁵ Domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l^(AB) şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.” ⁶ Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.” ⁷ Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”. ⁸ Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea. ⁹ Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea. ¹⁰ Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat”. ¹¹ El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”. ¹² Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă. ¹³ Dalila a zis lui Samson: „Până acum ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat”. El i-a zis: „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii”. ¹⁴ Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot. ¹⁵ Ea i-a zis: „Cum poţi^(AC) spune: ‘Te iubesc!’ când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.” ¹⁶ Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, ¹⁷ şi-a deschis^(AD) toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul^(AE) n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om”. ¹⁸ Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui”. Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâini. ¹⁹ Ea^(AF) l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemând un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea. ²⁰ Atunci, ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura”. Nu ştia că Domnul Se^(AG) depărtase de el. ²¹ Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă.

Răzbunarea şi moartea lui Samson

²² Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras. ²³ Şi domnitorii filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon şi ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru”. ²⁴ Şi, când l-a văzut poporul, au lăudat^(AH) pe dumnezeul lor, zicând: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustia ţara şi ne înmulţea morţii.” ²⁵ În bucuria^(AI) inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!” Au scos pe Samson din temniţă şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi. ²⁶ Şi Samson a zis tânărului care-l ţinea de mână: „Lasă-mă ca să mă pot atinge de stâlpii pe care se reazemă casa şi să mă reazem de ei”. ²⁷ Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii filistenilor erau acolo şi pe^(AJ) acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson cum juca. ²⁸ Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi^(AK) aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta şi, cu o singură lovitură, să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” ²⁹ Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui şi altul, la stânga. ³⁰ Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!” S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii. ³¹ Fraţii lui şi toată casa tatălui său s-au pogorât şi l-au luat. Când s-au suit înapoi, l-au îngropat^(AL) între Ţorea şi Eştaol, în mormântul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.

Mica

17 Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica. ² El a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mâinile mele, eu îl luasem.” Şi mamă-sa a zis: „Binecuvântat^(AM) să fie fiul meu de Domnul!” ³ El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută sicli de argint, şi mamă-sa a zis: „Închin cu mâna mea argintul acesta Domnului, ca să fac^(AN) cu el fiului meu un chip cioplit şi un chip turnat, şi astfel ţi-l voi da înapoi”. ⁴ El a dat argintul înapoi mamei sale. Mamă-sa a luat^(AO) două sute de sicli de argint şi a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit şi un chip turnat. Chipurile au fost aduse în casa lui Mica. ⁵ Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod^(AP) şi terafimi^(AQ) şi a sfinţit pe unul din fiii lui ca preot. ⁶ În vremea aceea^(AR), nu era împărat în Israel. Fiecare^(AS) făcea ce-i plăcea. ⁷ Era un tânăr în Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era levit şi locuia pentru o vreme acolo. ⁸ Omul acesta a plecat din cetatea^(AT) Betleemul lui Iuda să-şi caute o locuinţă potrivită. Urmându-şi drumul, a ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica. ⁹ Mica i-a zis: „De unde vii?” El i-a răspuns: „Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda şi merg să-mi caut o locuinţă potrivită.” ¹⁰ Mica i-a zis: „Rămâi la mine; tu să-mi^(AU) fii tată^(AV) şi preot, şi eu îţi voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie şi mijloace de trai”. ¹¹ Şi levitul a intrat la el. S-a hotărât astfel să rămână la omul acesta, care a privit pe tânăr ca pe unul din fiii lui. ¹² Mica a sfinţit^(AW) pe levit, şi tânărul acesta i-a slujit ca^(AX) preot şi a locuit în casa lui. ¹³ Şi Mica a zis: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe levitul acesta.”