Neamurile rămase în Canaan

Iată care sunt neamurile pe care le-a lăsat Domnul pentru ca, prin ele, să-i pună la încercare pe israeliţi, pe aceia care nu luaseră parte la războaiele din Canaan. El a lăsat acele neamuri, doar pentru că dorea să-i înveţe arta războiului pe cei din generaţiile următoare ale israeliţilor, care n-o cunoscuseră dinainte.

Aşadar neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toţi canaaniţii, sidonienii, hiviţii care locuiau în regiunea muntoasă a Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat[a]. Ele au fost folosite pentru a-i pune la încercare pe israeliţi, căci Domnul voia să vadă dacă vor păzi poruncile pe care le-a încredinţat strămoşilor lor prin Moise. Şi astfel israeliţii au locuit printre canaaniţi, hitiţi, amoriţi, periziţi, hiviţi şi iebusiţi. Au luat pe fetele lor de soţii, au dat pe fetele lor fiilor acestora şi au slujit zeilor lor.

Otniel

Israeliţii au făcut ce este rău în ochii Domnului. L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, şi au slujit baalilor[b] şi aşerelor[c] de tot felul. Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului Israel şi El i-a vândut în mâna lui Cuşan-Rişatayim, regele din Aram-Naharayim[d]. Israeliţii i-au slujit lui Cuşan-Rişatayim timp de opt ani. Atunci israeliţii au strigat către Domnul şi Domnul le-a ridicat un salvator, care i-a eliberat: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. 10 Duhul Domnului a fost peste el şi el a judecat[e] Israelul. A pornit la război şi Domnul l-a dat în mâna lui pe Cuşan-Rişatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişatayim. 11 Astfel, în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani[f]. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Ehud

12 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor. 13 El i-a chemat pe amoniţi şi pe amalekiţi să i se alăture şi împreună au pornit la război. L-a învins pe Israel şi a ocupat Cetatea Palmierilor[g]. 14 Astfel, israeliţii i-au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.

15 Israeliţii au strigat din nou către Domnul şi Domnul le-a ridicat un alt salvator: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Israeliţii au trimis tributul prin el, lui Eglon, regele Moabului. 16 Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, având o lungime de un cot[h] şi a fixat-o sub haină pe coapsa dreaptă. 17 Apoi a sosit cu tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras. 18 După ce a înmânat tributul, i-a trimis înapoi pe oamenii care-l aduseseră. 19 După aceea, el însuşi a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră[i] care erau aproape de Ghilgal şi i-a zis lui Eglon:

– Majestate, am un mesaj numai pentru tine!

– Tăcere, a zis regele.

Şi toţi cei ce stăteau în jurul lui au plecat.

20 Ehud s-a apropiat de el; acesta stătea singur în odaia de vară de pe acoperiş[j]. Ehud i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s-a ridicat de pe scaun. 21 Ehud şi-a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă şi i-a înfipt-o în burtă. 22 Lama a intrat cu mâner cu tot, iar grăsimea s-a strâns în jurul lamei, astfel încât nu i-a mai scos sabia din burtă, iar măruntaiele i-au ieşit afară[k]. 23 Ehud a ieşit prin verandă[l], a închis după el uşile odăii de pe acoperiş şi le-a încuiat.

24 După ce a plecat Ehud, au venit slujitorii regelui, s-au uitat şi au observat că uşile odăii de pe acoperiş erau închise. Ei şi-au zis: „Cu siguranţă că el îşi acoperă picioarele[m] în odaia de vară!“ 25 Şi s-au tot învârtit prin preajmă până ce şi-au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide uşile odăii, au luat cheia, au deschis şi l-au găsit pe stăpânul lor zăcând mort pe pământ.

26 În timp ce ei aşteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră şi a scăpat în Seira. 27 De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din corn prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliţii au coborât şi ei împreună cu el de pe munte, acesta stând în fruntea lor.

28 El le-a zis: „Urmaţi-mă, căci Domnul i-a dat în mâinile voastre pe moabiţi, duşmanii voştri!“ Ei l-au urmat, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab şi n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29 Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiţi, toţi bărbaţi robuşti şi puternici. Nici un om nu a scăpat.

30 În ziua aceea Moabul a fost umilit de către Israel şi astfel în ţară a fost pace timp de optzeci de ani.

Şamgar

31 După el a urmat Şamgar, fiul lui Anat[n]. El a ucis şase sute de filisteni cu o ţepuşă de mânat vite şi l-a eliberat astfel pe Israel.

Footnotes

  1. Judecători 3:3 Sau: intrarea în Hamat
  2. Judecători 3:7 Vezi nota de la 2:11
  3. Judecători 3:7 TM (ebr. aşerim); Siriacă, VUL: aştoretelor (ebr. aştarot); vezi nota de la 2:13
  4. Judecători 3:8 NV Mesopotamiei
  5. Judecători 3:10 Cu sensul de a conduce, a cârmui
  6. Judecători 3:11 Cifră rotundă desemnând o generaţie; peste tot în Judecători
  7. Judecători 3:13 Ierihonul
  8. Judecători 3:16 Aproximativ 0,5 m
  9. Judecători 3:19 Sau: carierele de piatră; şi în v. 26
  10. Judecători 3:20 Sensul propoziţiei în ebraică este nesigur
  11. Judecători 3:22 Sensul în ebraică al acestei propoziţii este nesigur
  12. Judecători 3:23 Sensul termenului ebraic este nesigur
  13. Judecători 3:24 Eufemism ebraic cu sensul de îşi face nevoile
  14. Judecători 3:31 Sau: Şamgar, un mare războinic. Dat fiind că în mitologia canaanită, Anat era o zeiţă războinică, epitetul de fiu al lui Anat poate însemna un mare războinic. Este posibil şi ca Şamgar să fi provenit din Bet-Anat (vezi 1:33)