Neascultarea seminţiilor lui Israel

După moartea lui Iosua, israeliţii L-au întrebat pe Domnul:

– Care dintre noi să pornească primul împotriva canaaniţilor ca să se lupte cu ei?

– Iuda să pornească, le-a răspuns Domnul. Iată că am dat ţara în mâna lui!

Cei din seminţia lui Iuda le-au zis fraţilor lor din seminţia lui Simeon:

– Veniţi cu noi pe teritoriul care ne-a fost dat, ca să ne luptăm împotriva canaaniţilor, după care vom merge şi noi cu voi pe teritoriul vostru!

Şi simeoniţii s-au dus cu ei.

Astfel, cei din seminţia lui Iuda au pornit la luptă şi Domnul i-a dat pe canaaniţi şi pe periziţi în mâinile lor; au ucis la Bezek zece mii de oameni. Acolo l-au găsit pe Adoni-Bezek, s-au luptat împotriva lui şi i-au învins pe canaaniţi şi pe periziţi. Adoni-Bezek a reuşit să scape, dar ei l-au urmărit, l-au prins şi i-au tăiat degetele mari de la mâini şi de la picioare.

Atunci Adoni-Bezek a zis: „Şaptezeci de regi cu degetele cele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, au fost folosiţi să adune firimituri de sub masa mea! După cum am făcut eu, tot aşa mi-a răsplătit şi mie Dumnezeu!“ L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo. Cei din seminţia lui Iuda au luat cu asalt Ierusalimul şi l-au cucerit; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii.

După aceea cei din seminţia lui Iuda s-au dus să lupte împotriva canaaniţilor care locuiau în regiunea muntoasă din partea de răsărit a ţării şi în câmpie. 10 Mai întâi au pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron (numele Hebronului era atunci Chiriat-Arba). Acolo i-au învins pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai.

11 De acolo au pornit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

12 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa!“ 13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i-a dat-o de soţie pe fiica lui, Acsa. 14 Odată, venind la Otniel, Acsa l-a îndemnat[a] să-i ceară tatălui ei un teren. Când ea s-a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat-o:

– Ce doreşti?

15 – Dă-mi o binecuvântare adevărată, i-a răspuns ea, căci mi-ai dat un teritoriu în Neghev[b]! Dăruieşte-mi şi izvoare de ape!

Şi astfel Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

16 Urmaşii chenitului care îi era socru lui Moise au plecat din Cetatea Palmierilor[c] împreună cu cei din seminţia lui Iuda, înspre pustia lui Iuda, care este la sud de Arad. Au călătorit şi au rămas împreună cu poporul.

17 Apoi cei din seminţia lui Iuda s-au dus împreună cu simeoniţii şi i-au atacat pe canaaniţii care locuiau la Ţefat. Au distrus[d] toată cetatea şi apoi au numit-o Horma[e]. 18 De asemenea, Iuda a cucerit[f] Gaza cu teritoriul ei, Aşchelon cu teritoriul ei şi Ekron cu teritoriul ei. 19 Domnul a fost cu Iuda şi Iuda a luat în stăpânire regiunea muntoasă[g], dar nu i-a putut izgoni pe locuitorii din câmpie pentru că aveau care de fier[h]. 20 Au dat lui Caleb cetatea Hebron, aşa cum spusese Moise şi el i-a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

21 Beniamiţii nu i-au izgonit pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim şi astfel iebusiţii au locuit în Ierusalim până în ziua de azi.

22 Cei din Casa lui Iosif au înaintat împotriva Betelului şi Domnul a fost cu ei. 23 Cei din Casa lui Iosif au iscodit Betelul (numele cetăţii era cândva Luz). 24 Iscoadele au văzut un om ieşit afară din cetate şi i-au zis: „Arată-ne intrarea în cetate şi îţi vom arăta îndurare!“ 25 După ce le-a arătat intrarea în cetate, ei au trecut-o prin ascuţişul sabiei, însă pe omul acela împreună cu tot clanul lui l-au lăsat să plece. 26 Omul acela a ajuns pe teritoriul hitiţilor şi a zidit o cetate pe care a numit-o Luz, nume care i-a rămas până în ziua de azi.

27 Cei din seminţia lui Manase nu i-au izgonit pe locuitorii din Bet-Şan şi pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Taanah şi pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Dor, Ibleam şi Meghido şi nici pe cei din satele dimprejurul lor, astfel încât canaaniţii au continuat să locuiască în aceste ţinuturi. 28 Când Israel a ajuns puternic, el i-a supus pe canaaniţi la muncă forţată, dar nu i-a izgonit.

29 Cei din seminţia lui Efraim nu i-au izgonit nici ei pe canaaniţii care locuiau în Ghezer şi astfel, canaaniţii au locuit printre ei.

30 Cei din seminţia lui Zabulon nu i-au izgonit pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol şi, prin urmare, canaaniţii au locuit printre ei, fiind puşi la muncă forţată.

31 Cei din seminţia lui Aşer nu i-au izgonit nici pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afek şi din Rehob. 32 Şi astfel aşeriţii au locuit printre canaaniţi, locuitorii acelor ţinuturi.

33 Cei din seminţia lui Neftali nu i-au izgonit nici pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, ci au locuit printre canaaniţi, locuitorii acelor ţinuturi. Totuşi locuitorii din Bet-Şemeş şi Bet-Anat au fost puşi la muncă forţată.

34 Amoriţii i-au respins pe daniţi înspre regiunea muntoasă şi nu le-au dat voie să coboare la câmpie. 35 Amoriţii au continuat să locuiască la muntele Heres, la Aialon şi la Şaalbim, dar cei care i-au asuprit au fost cei din Casa lui Iosif, aceştia punându-i la muncă forţată. 36 Teritoriul amoriţilor se întindea de la Înălţimea Scorpionului[i] până la Sela şi în sus.

Sentinţa dată de Îngerul Domnului

Îngerul Domnului S-a suit de la Ghilgal la Bochim şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care le-am promis-o strămoşilor voştri! Am spus: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi. Iar voi să nu încheiaţi legământ cu locuitorii acestei ţări, ci să le dărâmaţi altarele!» Voi însă nu aţi ascultat de glasul Meu! De ce aţi făcut lucrul acesta? Acum vă spun din nou: «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi ca nişte spini în coaste, iar zeii lor vă vor fi o ispită!»“

După ce le-a zis israeliţilor toate aceste cuvinte, aceştia au început să plângă. Au numit locul acela Bochim[j] şi au adus acolo jertfe Domnului.

Starea poporului în timpul vieţii lui Iosua şi după moartea acestuia

După ce Iosua a dat drumul poporului, israeliţii s-au dus să ia în stăpânire ţara, fiecare la moştenirea lui. Poporul a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua şi bătrânii de după Iosua, care văzuseră toate lucrările mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit la vârsta de o sută zece ani. L-au înmormântat în teritoriul pe care-l primise ca moştenire, la Timnat-Heres[k], în regiunea muntoasă a lui Efraim, la nord de muntele Gaaş. 10 Apoi toţi cei din generaţia aceea au fost adăugaţi la părinţii lor, iar după ei s-a ridicat o altă generaţie care nu-L cunoştea nici pe Domnul şi nici lucrările făcute de El pentru Israel. 11 Atunci israeliţii au făcut ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor[l]. 12 L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Care-i scosese din ţara Egiptului şi s-au dus după zei dintre zeii popoarelor care-i înconjurau. S-au închinat înaintea lor şi L-au mâniat pe Domnul. 13 Astfel, L-au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal[m] şi aştoretelor[n]. 14 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a dat pe israeliţi pe mâna jefuitorilor care i-au prădat şi pe mâna duşmanilor din vecinătate, cărora n-au mai fost în stare să li se împotrivească. 15 Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, aşa cum îi avertizase şi le jurase El mai demult. Au ajuns astfel într-un mare necaz.

16 Domnul le-a ridicat judecători[o] ca să-i elibereze din mâna jefuitorilor lor. 17 Dar nici de judecătorii lor n-au ascultat, ci s-au prostituat cu zeii, închinându-se înaintea lor. S-au abătut repede de la calea pe care umblaseră strămoşii lor, cei care ascultaseră de poruncile Domnului, şi nu au făcut ca şi ei. 18 Când Domnul le ridica un judecător, Domnul era cu acel judecător şi El îi elibera din mâna duşmanilor lor, astfel că, atâta timp cât trăia judecătorul, ei erau liberi. Domnului I se făcea milă de ei când suspinau înaintea celor ce-i prigoneau şi-i asupreau. 19 Dar după ce murea judecătorul, ei se întorceau iarăşi la căile lor şi se stricau mai mult decât înaintaşii lor, ducându-se după alţi dumnezei, slujindu-le şi închinându-se înaintea lor; şi nu renunţau la faptele şi la căile lor rele.

20 Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi a zis: „Fiindcă poporul acesta a încălcat legământul pe care îl poruncisem strămoşilor lui şi nu a ascultat de glasul Meu, 21 nu voi mai continua să izgonesc dinaintea lui pe nici unul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit, 22 pentru ca, prin ele, să-l pun la încercare pe Israel şi să văd dacă va păzi Calea Domnului, umblând pe ea aşa cum au făcut strămoşii lui!“ 23 Prin urmare, Domnul a lăsat acele neamuri, pe care nu le dăduse mai repede în mâna lui Iosua, să rămână la locul lor şi nu le-a izgonit.

Neamurile rămase în Canaan

Iată care sunt neamurile pe care le-a lăsat Domnul pentru ca, prin ele, să-i pună la încercare pe israeliţi, pe aceia care nu luaseră parte la războaiele din Canaan. El a lăsat acele neamuri, doar pentru că dorea să-i înveţe arta războiului pe cei din generaţiile următoare ale israeliţilor, care n-o cunoscuseră dinainte.

Aşadar neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toţi canaaniţii, sidonienii, hiviţii care locuiau în regiunea muntoasă a Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat[p]. Ele au fost folosite pentru a-i pune la încercare pe israeliţi, căci Domnul voia să vadă dacă vor păzi poruncile pe care le-a încredinţat strămoşilor lor prin Moise. Şi astfel israeliţii au locuit printre canaaniţi, hitiţi, amoriţi, periziţi, hiviţi şi iebusiţi. Au luat pe fetele lor de soţii, au dat pe fetele lor fiilor acestora şi au slujit zeilor lor.

Otniel

Israeliţii au făcut ce este rău în ochii Domnului. L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, şi au slujit baalilor[q] şi aşerelor[r] de tot felul. Domnul s-a aprins de mânie împotriva poporului Israel şi El i-a vândut în mâna lui Cuşan-Rişatayim, regele din Aram-Naharayim[s]. Israeliţii i-au slujit lui Cuşan-Rişatayim timp de opt ani. Atunci israeliţii au strigat către Domnul şi Domnul le-a ridicat un salvator, care i-a eliberat: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. 10 Duhul Domnului a fost peste el şi el a judecat[t] Israelul. A pornit la război şi Domnul l-a dat în mâna lui pe Cuşan-Rişatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişatayim. 11 Astfel, în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani[u]. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Ehud

12 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor. 13 El i-a chemat pe amoniţi şi pe amalekiţi să i se alăture şi împreună au pornit la război. L-a învins pe Israel şi a ocupat Cetatea Palmierilor[v]. 14 Astfel, israeliţii i-au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani.

15 Israeliţii au strigat din nou către Domnul şi Domnul le-a ridicat un alt salvator: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Israeliţii au trimis tributul prin el, lui Eglon, regele Moabului. 16 Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, având o lungime de un cot[w] şi a fixat-o sub haină pe coapsa dreaptă. 17 Apoi a sosit cu tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras. 18 După ce a înmânat tributul, i-a trimis înapoi pe oamenii care-l aduseseră. 19 După aceea, el însuşi a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră[x] care erau aproape de Ghilgal şi i-a zis lui Eglon:

– Majestate, am un mesaj numai pentru tine!

– Tăcere, a zis regele.

Şi toţi cei ce stăteau în jurul lui au plecat.

20 Ehud s-a apropiat de el; acesta stătea singur în odaia de vară de pe acoperiş[y]. Ehud i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s-a ridicat de pe scaun. 21 Ehud şi-a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă şi i-a înfipt-o în burtă. 22 Lama a intrat cu mâner cu tot, iar grăsimea s-a strâns în jurul lamei, astfel încât nu i-a mai scos sabia din burtă, iar măruntaiele i-au ieşit afară[z]. 23 Ehud a ieşit prin verandă[aa], a închis după el uşile odăii de pe acoperiş şi le-a încuiat.

24 După ce a plecat Ehud, au venit slujitorii regelui, s-au uitat şi au observat că uşile odăii de pe acoperiş erau închise. Ei şi-au zis: „Cu siguranţă că el îşi acoperă picioarele[ab] în odaia de vară!“ 25 Şi s-au tot învârtit prin preajmă până ce şi-au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide uşile odăii, au luat cheia, au deschis şi l-au găsit pe stăpânul lor zăcând mort pe pământ.

26 În timp ce ei aşteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră şi a scăpat în Seira. 27 De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din corn prin toată regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliţii au coborât şi ei împreună cu el de pe munte, acesta stând în fruntea lor.

28 El le-a zis: „Urmaţi-mă, căci Domnul i-a dat în mâinile voastre pe moabiţi, duşmanii voştri!“ Ei l-au urmat, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab şi n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29 Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiţi, toţi bărbaţi robuşti şi puternici. Nici un om nu a scăpat.

30 În ziua aceea Moabul a fost umilit de către Israel şi astfel în ţară a fost pace timp de optzeci de ani.

Şamgar

31 După el a urmat Şamgar, fiul lui Anat[ac]. El a ucis şase sute de filisteni cu o ţepuşă de mânat vite şi l-a eliberat astfel pe Israel.

Debora

După ce a murit Ehud, israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, un rege din Canaan, care domnea în Haţor. Sisera, conducătorul oştirii sale, locuia în Haroşet-Goyim. Israeliţii au strigat către Domnul, căci Sisera avea nouă sute de care de fier[ad] şi, de douăzeci de ani, îi asuprea puternic.

În perioada aceea în Israel judeca[ae] o profetesă pe nume Debora, soţia lui Lapidot. Ea locuia sub Palmierul Deborei; acesta se afla între Rama şi Betel, în regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliţii se duceau la ea pentru judecată. Ea a trimis să fie chemat Barak, fiul lui Abinoam, din Kedeş, în Neftali şi i-a zis:

Domnul, Dumnezeul lui Israel, îţi porunceşte astfel: „Du-te, îndreaptă-te spre muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de bărbaţi din Neftali şi din Zabulon! Îl voi atrage pe Sisera, conducătorul oştirii lui Iabin, spre tine, la uedul[af] Chişon, cu toate carele şi oştirile lui şi-l voi da în mâinile tale!“

Barak i-a răspuns:

– Dacă vei merge şi tu cu mine, atunci voi merge şi eu, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge nici eu!

Ea i-a zis:

– De mers voi merge cu tine, dar, în felul acesta, slava nu va fi a ta, căci Domnul îl va da pe Sisera în mâinile unei femei!

Apoi Debora a plecat cu Barak la Kedeş.

10 Barak i-a chemat la Kedeş pe cei din Zabulon şi din Neftali; zece mii de bărbaţi mergeau în urma lui, iar Debora l-a însoţit.

11 Chenitul Heber se separase de cheniţi, urmaşii lui Hobab, socrul[ag] lui Moise, şi îşi aşezase cortul lângă terebintul din Ţaananim, în apropiere de Kedeş.

12 S-a dat de ştire lui Sisera că Barak, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Tabor. 13 Atunci Sisera şi-a pus în mişcare toate cele nouă sute de care de fier şi toţi oamenii care erau cu el, de la Haroşet-Goyim până la uedul Chişon.

14 Debora i-a zis lui Barak: „Ridică-te, căci aceasta este ziua în care a dat Domnul pe Sisera în mâinile tale! Oare nu a mers Domnul înaintea ta?“ Barak s-a coborât de pe muntele Tabor cu cei zece mii de bărbaţi după el. 15 Cu ajutorul sabiei, Domnul l-a zdrobit pe Sisera dinaintea lui Barak, cu toate carele şi cu toată oştirea lui. Sisera s-a dat jos din car şi a fugit pe jos. 16 Barak a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goyim şi toată oştirea lui Sisera a fost nimicită. N-a mai rămas nici unul măcar.

17 Sisera însă a reuşit să fugă până la cortul Iaelei, soţia chenitului Heber, căci între Iabin, regele Haţorului, şi familia chenitului Heber era pace.

18 Iael i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis:

– Domnia ta, vino şi intră în cortul meu, nu-ţi fie frică!

El a intrat în cort şi ea l-a ascuns sub o carpetă.

19 El i-a zis:

– Te rog, dă-mi să beau puţină apă căci sunt însetat!

Ea a deschis un burduf cu lapte, i-a dat să bea şi apoi l-a ascuns din nou.

20 El i-a mai zis:

– Stai la intrarea cortului şi dacă va veni cumva vreun om să te întrebe: „Este vreun bărbat aici?“, tu să-i răspunzi că nu este nimeni.

21 După aceea, Iael, soţia lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe un ciocan, a intrat pe ascuns în cort şi i-a înfipt lui Sisera ţăruşul în tâmplă, pironindu-l astfel în pământ. Acesta adormise adânc pentru că era foarte obosit; şi astfel el a murit.

22 În timp ce Barak îl urmărea pe Sisera, Iael a ieşit să-l întâmpine şi i-a zis: „Vino ca să ţi-l arăt pe omul pe care îl cauţi!“ A intrat la ea şi l-a văzut pe Sisera zăcând mort, cu ţăruşul înfipt în tâmplă.

23 În ziua aceea Dumnezeu l-a umilit înaintea israeliţilor pe Iabin, regele din Canaan. 24 Şi mâna israeliţilor a fost din ce în ce mai puternică împotriva lui Iabin, regele din Canaan, până când l-au nimicit.

Cântarea Deborei

În ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:

„Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel,
    poporul s-a arătat gata de luptă!
        Binecuvântaţi pe Domnul!

Ascultaţi, regi! Luaţi aminte, domnitori!
    Eu, da eu, voi cânta Domnului[ah],
        voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:

Doamne, când ai ieşit din Seir,
    când ai mărşăluit din ţinutul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat
    şi norii au turnat ape!
Munţii s-au zdruncinat înaintea Domnului,
    Sinaiul acesta s-a clătinat[ai] în faţa Domnului!

Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat[aj],
    şi pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
    şi drumeţii călătoreau pe căi ocolite!
Încetase viaţa din satele lui Israel, se sfârşise,[ak]
    până când m-am ridicat eu[al], Debora,
        m-am ridicat ca o mamă în Israel!
Când Israel şi-a ales alţi dumnezei[am],
    războiul a fost la porţi,
dar nu se vedea nici scut şi nici suliţă
    la patruzeci de mii în Israel!
Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel,
    care s-au arătat gata de luptă în popor!
        Binecuvântaţi pe Domnul!

10 Voi, care încălecaţi pe măgăriţe albe,
    voi, care staţi pe covoare,
        voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi!
Ascultaţi 11 vocea cântăreţilor[an] de lângă izvoare,
    acolo ei pomenesc isprăvile Domnului,
        isprăvile vitejilor[ao] Lui în Israel!

Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi.
12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!
    Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare!
Ridică-te, Barak,
    fiu al lui Abinoam, du-ţi în captivitate prizonierii!

13 Atunci, cei ce au rămas
    s-au dus la nobili,
poporul Domnului
    a venit la mine cu cei tari.
14 Unii au venit din Efraim – din locul unde odinioară trăia Amalek;
    te urma Beniamin cu locuitorii lui;
din Machir s-au coborât conducătorii
    şi din Zabulon, cei care ţin sceptrul cârmuirii.
15 Cârmuitorii lui Isahar au fost alături de Debora,
    şi Isahar l-a însoţit pe Barak,
        grăbindu-se după el în vale.
În ţinuturile lui Ruben însă
    s-a ţinut mare sfat![ap]
16 De ce ai rămas printre staule
    ca să asculţi behăitul turmelor?
În ţinuturile lui Ruben
    mare a fost sfatul!
17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului;
    şi Dan, de ce a rămas nepăsător la corăbii?
Aşer a rămas pe ţărmul mării
    şi s-a odihnit pe limanurile lui.
18 Zabulon este un popor care şi-a riscat viaţa până la moarte;
    Neftali la fel, pe dealurile ţării.

19 Regii au venit şi s-au luptat.
    Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
    N-au luat nici un câştig, nici măcar un pic de argint.
20 Stelele din ceruri s-au luptat,
    s-au luptat din cărările lor
        cu Sisera.
21 Uedul[aq] Chişon i-a luat,
    vechiul ued, uedul Chişon.
        Mărşăluieşte, suflete al meu! Fii tare!
22 Atunci copitele cailor au izbit pământul;
    armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23 «Blestemaţi pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
    Să blestemaţi amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
    în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.

24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
    soţia chenitului Heber,
        cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
    într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna şi-a întins-o spre ţăruş,
    şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
    l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut şi s-a ghemuit,
    la picioarele ei s-a plecat adânc,
a căzut şi s-a ghemuit;
    în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!

28 Pe fereastră, printre zăbrele,
    mama lui Sisera se uita şi bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
    De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»
29     Prinţesele ei înţelepte îi răspund
    şi ea îşi răspunde singură:
30 «Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada?
    O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
    pradă de stofă colorată, brodată,
        câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»

31 Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne!
    Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“

Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.

Oprimarea midianită

Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a dat pe mâna lui Midian timp de şapte ani. Midianiţii i-au asuprit cu putere pe israeliţi. Din cauza lor, israeliţii şi-au făcut grote în munţi, peşteri şi fortăreţe. Ori de câte ori semăna Israel, midianiţii împreună cu amalekiţii şi popoarele din răsărit porneau împotriva lui. Ei îi invadau ţara şi distrugeau roadele pământului până aproape de Gaza. Nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi şi nici măgari, căci ei veneau cu vitele şi corturile lor, sosind ca o mulţime de lăcuste. Ei şi cămilele lor erau fără număr şi intrau în ţară ca s-o distrugă. Israel decăzuse foarte mult din cauza midianiţilor. Atunci israeliţii au strigat către Domnul.

Când au strigat israeliţii către Domnul din cauza lui Midian, Domnul le-a trimis un profet care le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am smuls din casa sclaviei şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă asupreau! I-am izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor! 10 V-am poruncit atunci că Domnul este Dumnezeul vostru şi de aceea să nu vă temeţi de zeii amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu.»“

Chemarea lui Ghedeon

11 După aceea a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub terebintul din Ofra, care era al abiezritului[ar] Ioaş. Fiul său, Ghedeon, treiera grâul în teasc, ca să-l ascundă de midianiţi. 12 Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis:

Domnul este cu tine, războinic viteaz!

13 Ghedeon I-a răspuns:

– Nu te supăra, domnule[as], dar dacă Domnul este cu noi atunci de ce ni s-au întâmplat toate acestea? Şi unde sunt toate minunile pe care ni le-au istorisit părinţii noştri când ziceau: „Nu ne-a scos Domnul din Egipt?“ Dar acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâna midianiţilor.

14 Domnul S-a întors spre el şi i-a zis:

– Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi eliberează Israelul din mâna midianiţilor! Oare nu te trimit Eu?

15 El I-a răspuns:

– Iartă-mă, Stăpâne[at], dar cum să eliberez eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai mică în Manase, iar eu sunt cel mai tânăr în familia tatălui meu!

16 Atunci Domnul i-a zis:

– Vei învinge pe Midian ca pe un singur om, pentru că Eu voi fi cu tine!

17 El I-a răspuns:

– Te rog, dacă tot am găsit bunăvoinţă la Tine, atunci înfăptuieşte un semn pentru mine ca să ştiu că într-adevăr Tu eşti Cel Ce vorbeşti cu mine! 18 Te mai rog, nu Te depărta de aici până ce nu mă voi întoarce la Tine ca să-Ţi aduc darul meu şi să Ţi-l ofer!

– Voi rămâne până te vei întoarce! i-a zis El.

19 Ghedeon a intrat, a gătit un ied, iar dintr-o efă[au] de făină a făcut azime. Carnea iedului a pus-o într-un coş, iar zeama într-un vas; apoi s-a dus înspre El, sub terebint şi I le-a oferit.

20 Îngerul Domnului i-a zis:

– Ia carnea şi azimele şi pune-le pe stânca aceasta, iar zeama vars-o!

El a făcut aşa. 21 Îngerul Domnului a întins toiagul care era în mâna Lui şi a atins cu vârful carnea şi azimele. În acel moment a ieşit foc din stâncă, care a mistuit carnea şi azimele. Apoi Îngerul Domnului

S-a făcut nevăzut.

22 Atunci Ghedeon şi-a dat seama că fusese Îngerul Domnului şi a zis:

– Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă în faţă!

23 Dar Domnul i-a răspuns:

– Pace ţie! Să nu-ţi fie frică, căci nu vei muri!

24 Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi l-a numit „Domnul este pace“[av]. Altarul mai este încă şi astăzi în Ofra, care aparţine abiezriţilor.

Ghedeon distruge altarul lui Baal

25 În aceeaşi noapte Domnul i-a zis:

– Ia cel de-al doilea bou tânăr al tatălui tău, boul care are şapte ani! Dărâmă altarul închinat de tatăl tău lui Baal şi taie stâlpul Aşerei[aw] care este lângă el. 26 Zideşte apoi un altar potrivit[ax] Domnului, Dumnezeul tău, pe vârful acestei înălţimi, ia boul şi adu o ardere de tot, folosind stâlpul Aşerei pe care-l vei tăia!

27 Ghedeon a luat zece oameni din slujitorii lui şi a făcut aşa cum îi poruncise Domnul, dar fiindcă i-a fost foarte frică de familia lui şi de oamenii din cetate, a făcut acest lucru noaptea, nu ziua.

28 Când oamenii din cetate s-au sculat dis-de-dimineaţă, au observat că altarul lui Baal era dărâmat, stâlpul Aşerei, care fusese lângă el, era tăiat, iar boul fusese jertfit pe un altar nou. 29 Atunci s-au întrebat unii pe alţii:

– Cine a făcut o asemenea faptă?

După ce au întrebat şi au cercetat li s-a răspuns:

– Ghedeon, fiul lui Ioaş, a făcut fapta aceasta!

30 Oamenii din cetate i-au zis lui Ioaş:

– Scoate-l afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat stâlpul Aşerei de lângă el!

31 Ioaş le-a răspuns tuturor acelora care i-au stat împotrivă:

– Oare voi trebuie să-i ţineţi partea? Voi trebuie să-l apăraţi? Cine îl va răzbuna pe Baal să fie ucis până dimineaţă! Dacă este dumnezeu, atunci să se apere singur din cauză că i-a fost dărâmat altarul!

32 În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierub-Baal[ay] şi au zis:

– Să se certe Baal cu el din cauză că i-a dărâmat altarul!

Semnul cu lâna

33 Toţi midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit s-au aliat, au traversat Iordanul şi şi-au aşezat tabăra în valea Izreel. 34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului şi a sunat din corn. Abiezer a fost chemat să meargă după el. 35 A trimis soli prin tot teritoriul lui Manase şi manasiţii au fost chemaţi să-l însoţească.

A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali şi ei au venit să-l susţină.

36 Atunci Ghedeon I-a zis lui Dumnezeu: „Dacă într-adevăr vrei să-l eliberezi pe Israel, folosindu-te de mine precum ai spus, 37 iată, voi pune o învelitoare de lână în ogor. Dacă roua va apărea doar pe lână şi tot pământul va rămâne uscat, atunci voi înţelege că vrei să eliberezi Israelul prin mine, precum ai spus!“ 38 Şi aşa s-a şi întâmplat. Când s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă, a stors învelitoarea, şi din ea a curs rouă; a umplut cu apă un vas întreg.

39 Atunci Ghedeon I-a zis din nou lui Dumnezeu: „Să nu te aprinzi de mânie împotriva mea, dar voi mai vorbi încă o dată! Te rog, îngăduie-mi să mai încerc o dată semnul cu învelitoarea! Fă ca numai învelitoarea să rămână uscată şi tot pământul să se acopere cu rouă!“ 40 Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea: învelitoarea a rămas uscată, iar tot pământul s-a acoperit cu rouă.

Footnotes

  1. Judecători 1:14 TM, unele mss ale LXX; câteva mss ale LXX: Otniel, el a îndemnat-o
  2. Judecători 1:15 Ţinutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Şeba şi Kadeş-Barnea
  3. Judecători 1:16 Ierihonul
  4. Judecători 1:17 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă.
  5. Judecători 1:17 Horma înseamnă Nimicire
  6. Judecători 1:18 TM; LXX: Iuda nu a cucerit (vezi şi v. 19)
  7. Judecători 1:19 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului şi zona deluroasă (pentru zona deluroasă vezi nota de la Deut. 1:7); şi în v. 34
  8. Judecători 1:19 De fapt, care din lemn cu anumite elemente metalice, cum ar fi osiile
  9. Judecători 1:36 Ebr: Akrabim
  10. Judecători 2:5 Bochim înseamnă Plânsete
  11. Judecători 2:9 Cunoscută şi ca Timnat Serah (vezi Ios. 19:50; 24:30)
  12. Judecători 2:11 Diferite forme locale ale zeului canaanit Baal, zeul fertilităţii; şi în 3:7; 8:33; 10:6, 10
  13. Judecători 2:13 Zeul canaanit al fertilităţii
  14. Judecători 2:13 Ebr.: aştarot, simboluri din lemn ale zeiţei canaanite Aştoret (numită în greacă Astarte) sau ale zeiţei Aşera, împlântate pe o înălţime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlpi sacri, crânguri sacre; peste tot în carte
  15. Judecători 2:16 Cu sensul de conducători, cârmuitori; şi în vs. 17-19
  16. Judecători 3:3 Sau: intrarea în Hamat
  17. Judecători 3:7 Vezi nota de la 2:11
  18. Judecători 3:7 TM (ebr. aşerim); Siriacă, VUL: aştoretelor (ebr. aştarot); vezi nota de la 2:13
  19. Judecători 3:8 NV Mesopotamiei
  20. Judecători 3:10 Cu sensul de a conduce, a cârmui
  21. Judecători 3:11 Cifră rotundă desemnând o generaţie; peste tot în Judecători
  22. Judecători 3:13 Ierihonul
  23. Judecători 3:16 Aproximativ 0,5 m
  24. Judecători 3:19 Sau: carierele de piatră; şi în v. 26
  25. Judecători 3:20 Sensul propoziţiei în ebraică este nesigur
  26. Judecători 3:22 Sensul în ebraică al acestei propoziţii este nesigur
  27. Judecători 3:23 Sensul termenului ebraic este nesigur
  28. Judecători 3:24 Eufemism ebraic cu sensul de îşi face nevoile
  29. Judecători 3:31 Sau: Şamgar, un mare războinic. Dat fiind că în mitologia canaanită, Anat era o zeiţă războinică, epitetul de fiu al lui Anat poate însemna un mare războinic. Este posibil şi ca Şamgar să fi provenit din Bet-Anat (vezi 1:33)
  30. Judecători 4:3 Vezi nota de la 1:19; şi în v. 13
  31. Judecători 4:4 Cu sensul de a conduce, a cârmui, deşi se pare că Debora avea şi un rol de magistrat, ea fiind aceea care judeca pricinile celor din popor
  32. Judecători 4:7 Vale situată într-un ţinut arid care acumulează apele de pe versanţi în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar; şi în v. 13
  33. Judecători 4:11 Sau: cumnatul
  34. Judecători 5:3 Sau: despre Domnul
  35. Judecători 5:5 Sau: Domnului, Domnul Sinaiului; / s-au clătinat
  36. Judecători 5:6 Vezi nota de la 3:31
  37. Judecători 5:7 Sau: Conducătorii lui Israel au căzut, au căzut, sensul ebraic fiind nesigur
  38. Judecători 5:7 Sau: te-ai ridicat tu; sau: s-a ridicat; şi în ultima parte a versetului
  39. Judecători 5:8 Lit.: dumnezei noi
  40. Judecători 5:11 Sau: arcaşilor, sensul termenului ebraic fiind nesigur
  41. Judecători 5:11 Sau: sătenilor
  42. Judecători 5:15 Lit.: au fost mari cercetări ale inimii, ideea fiind aceea că rubeniţii şi probabil şi alte seminţii nu au răspuns cu hotârâre sau în unanimitate chemării la luptă; şi în v. 16
  43. Judecători 5:21 Vezi nota de la 4:7
  44. Judecători 6:11 Din familia lui Abiezer (vezi Ios. 17:2); şi în v. 24
  45. Judecători 6:13 Ebr.: Adoni, al cărui corespondent modern ar fi domnule (domnul meu), diferit de Adonai, care de obicei este un apelativ cu referire la Dumnezeu
  46. Judecători 6:15 Ebr.: Adonai, cu referire la Dumnezeu; probabil în v. 13 Ghedeon nu şi-a dat seama cu cine vorbeşte, în versetul 15 realizând că vorbeşte cu Domnul
  47. Judecători 6:19 O efă măsura aproximativ 22 l
  48. Judecători 6:24 Ebr.: YHWH Şalom
  49. Judecători 6:25 Simbol din lemn al zeiţei canaanite Aşera sau ale zeiţei Aştoret (numită în greacă Astarte), împlântat pe o înălţime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlp sacru; crâng sacru; peste tot în Judecători
  50. Judecători 6:26 Sau: din rânduri de pietre
  51. Judecători 6:32 Ierub-Baal înseamnă Apere-se Baal

Neascultarea seminţiilor lui Israel

După moartea lui Iosua, israeliţii L-au întrebat pe Domnul:

– Care dintre noi să pornească primul împotriva canaaniţilor ca să se lupte cu ei?

– Iuda să pornească, le-a răspuns Domnul. Iată că am dat ţara în mâna lui!

Cei din seminţia lui Iuda le-au zis fraţilor lor din seminţia lui Simeon:

– Veniţi cu noi pe teritoriul care ne-a fost dat, ca să ne luptăm împotriva canaaniţilor, după care vom merge şi noi cu voi pe teritoriul vostru!

Şi simeoniţii s-au dus cu ei.

Astfel, cei din seminţia lui Iuda au pornit la luptă şi Domnul i-a dat pe canaaniţi şi pe periziţi în mâinile lor; au ucis la Bezek zece mii de oameni. Acolo l-au găsit pe Adoni-Bezek, s-au luptat împotriva lui şi i-au învins pe canaaniţi şi pe periziţi. Adoni-Bezek a reuşit să scape, dar ei l-au urmărit, l-au prins şi i-au tăiat degetele mari de la mâini şi de la picioare.

Atunci Adoni-Bezek a zis: „Şaptezeci de regi cu degetele cele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, au fost folosiţi să adune firimituri de sub masa mea! După cum am făcut eu, tot aşa mi-a răsplătit şi mie Dumnezeu!“ L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo. Cei din seminţia lui Iuda au luat cu asalt Ierusalimul şi l-au cucerit; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii.

După aceea cei din seminţia lui Iuda s-au dus să lupte împotriva canaaniţilor care locuiau în regiunea muntoasă din partea de răsărit a ţării şi în câmpie. 10 Mai întâi au pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron (numele Hebronului era atunci Chiriat-Arba). Acolo i-au învins pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai.

11 De acolo au pornit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

12 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa!“ 13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i-a dat-o de soţie pe fiica lui, Acsa. 14 Odată, venind la Otniel, Acsa l-a îndemnat[a] să-i ceară tatălui ei un teren. Când ea s-a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat-o:

– Ce doreşti?

15 – Dă-mi o binecuvântare adevărată, i-a răspuns ea, căci mi-ai dat un teritoriu în Neghev[b]! Dăruieşte-mi şi izvoare de ape!

Şi astfel Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

16 Urmaşii chenitului care îi era socru lui Moise au plecat din Cetatea Palmierilor[c] împreună cu cei din seminţia lui Iuda, înspre pustia lui Iuda, care este la sud de Arad. Au călătorit şi au rămas împreună cu poporul.

17 Apoi cei din seminţia lui Iuda s-au dus împreună cu simeoniţii şi i-au atacat pe canaaniţii care locuiau la Ţefat. Au distrus[d] toată cetatea şi apoi au numit-o Horma[e]. 18 De asemenea, Iuda a cucerit[f] Gaza cu teritoriul ei, Aşchelon cu teritoriul ei şi Ekron cu teritoriul ei. 19 Domnul a fost cu Iuda şi Iuda a luat în stăpânire regiunea muntoasă[g], dar nu i-a putut izgoni pe locuitorii din câmpie pentru că aveau care de fier[h]. 20 Au dat lui Caleb cetatea Hebron, aşa cum spusese Moise şi el i-a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

21 Beniamiţii nu i-au izgonit pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim şi astfel iebusiţii au locuit în Ierusalim până în ziua de azi.

22 Cei din Casa lui Iosif au înaintat împotriva Betelului şi Domnul a fost cu ei. 23 Cei din Casa lui Iosif au iscodit Betelul (numele cetăţii era cândva Luz). 24 Iscoadele au văzut un om ieşit afară din cetate şi i-au zis: „Arată-ne intrarea în cetate şi îţi vom arăta îndurare!“ 25 După ce le-a arătat intrarea în cetate, ei au trecut-o prin ascuţişul sabiei, însă pe omul acela împreună cu tot clanul lui l-au lăsat să plece. 26 Omul acela a ajuns pe teritoriul hitiţilor şi a zidit o cetate pe care a numit-o Luz, nume care i-a rămas până în ziua de azi.

27 Cei din seminţia lui Manase nu i-au izgonit pe locuitorii din Bet-Şan şi pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Taanah şi pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Dor, Ibleam şi Meghido şi nici pe cei din satele dimprejurul lor, astfel încât canaaniţii au continuat să locuiască în aceste ţinuturi. 28 Când Israel a ajuns puternic, el i-a supus pe canaaniţi la muncă forţată, dar nu i-a izgonit.

29 Cei din seminţia lui Efraim nu i-au izgonit nici ei pe canaaniţii care locuiau în Ghezer şi astfel, canaaniţii au locuit printre ei.

30 Cei din seminţia lui Zabulon nu i-au izgonit pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol şi, prin urmare, canaaniţii au locuit printre ei, fiind puşi la muncă forţată.

31 Cei din seminţia lui Aşer nu i-au izgonit nici pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afek şi din Rehob. 32 Şi astfel aşeriţii au locuit printre canaaniţi, locuitorii acelor ţinuturi.

33 Cei din seminţia lui Neftali nu i-au izgonit nici pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, ci au locuit printre canaaniţi, locuitorii acelor ţinuturi. Totuşi locuitorii din Bet-Şemeş şi Bet-Anat au fost puşi la muncă forţată.

34 Amoriţii i-au respins pe daniţi înspre regiunea muntoasă şi nu le-au dat voie să coboare la câmpie. 35 Amoriţii au continuat să locuiască la muntele Heres, la Aialon şi la Şaalbim, dar cei care i-au asuprit au fost cei din Casa lui Iosif, aceştia punându-i la muncă forţată. 36 Teritoriul amoriţilor se întindea de la Înălţimea Scorpionului[i] până la Sela şi în sus.

Sentinţa dată de Îngerul Domnului

Îngerul Domnului S-a suit de la Ghilgal la Bochim şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care le-am promis-o strămoşilor voştri! Am spus: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi. Iar voi să nu încheiaţi legământ cu locuitorii acestei ţări, ci să le dărâmaţi altarele!» Voi însă nu aţi ascultat de glasul Meu! De ce aţi făcut lucrul acesta? Acum vă spun din nou: «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi ca nişte spini în coaste, iar zeii lor vă vor fi o ispită!»“

După ce le-a zis israeliţilor toate aceste cuvinte, aceştia au început să plângă. Au numit locul acela Bochim[j] şi au adus acolo jertfe Domnului.

Starea poporului în timpul vieţii lui Iosua şi după moartea acestuia

După ce Iosua a dat drumul poporului, israeliţii s-au dus să ia în stăpânire ţara, fiecare la moştenirea lui. Poporul a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua şi bătrânii de după Iosua, care văzuseră toate lucrările mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit la vârsta de o sută zece ani. L-au înmormântat în teritoriul pe care-l primise ca moştenire, la Timnat-Heres[k], în regiunea muntoasă a lui Efraim, la nord de muntele Gaaş. 10 Apoi toţi cei din generaţia aceea au fost adăugaţi la părinţii lor, iar după ei s-a ridicat o altă generaţie care nu-L cunoştea nici pe Domnul şi nici lucrările făcute de El pentru Israel. 11 Atunci israeliţii au făcut ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor[l]. 12 L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Care-i scosese din ţara Egiptului şi s-au dus după zei dintre zeii popoarelor care-i înconjurau. S-au închinat înaintea lor şi L-au mâniat pe Domnul. 13 Astfel, L-au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal[m] şi aştoretelor[n]. 14 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a dat pe israeliţi pe mâna jefuitorilor care i-au prădat şi pe mâna duşmanilor din vecinătate, cărora n-au mai fost în stare să li se împotrivească. 15 Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, aşa cum îi avertizase şi le jurase El mai demult. Au ajuns astfel într-un mare necaz.

16 Domnul le-a ridicat judecători[o] ca să-i elibereze din mâna jefuitorilor lor. 17 Dar nici de judecătorii lor n-au ascultat, ci s-au prostituat cu zeii, închinându-se înaintea lor. S-au abătut repede de la calea pe care umblaseră strămoşii lor, cei care ascultaseră de poruncile Domnului, şi nu au făcut ca şi ei. 18 Când Domnul le ridica un judecător, Domnul era cu acel judecător şi El îi elibera din mâna duşmanilor lor, astfel că, atâta timp cât trăia judecătorul, ei erau liberi. Domnului I se făcea milă de ei când suspinau înaintea celor ce-i prigoneau şi-i asupreau. 19 Dar după ce murea judecătorul, ei se întorceau iarăşi la căile lor şi se stricau mai mult decât înaintaşii lor, ducându-se după alţi dumnezei, slujindu-le şi închinându-se înaintea lor; şi nu renunţau la faptele şi la căile lor rele.

20 Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi a zis: „Fiindcă poporul acesta a încălcat legământul pe care îl poruncisem strămoşilor lui şi nu a ascultat de glasul Meu, 21 nu voi mai continua să izgonesc dinaintea lui pe nici unul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit, 22 pentru ca, prin ele, să-l pun la încercare pe Israel şi să văd dacă va păzi Calea Domnului, umblând pe ea aşa cum au făcut strămoşii lui!“ 23 Prin urmare, Domnul a lăsat acele neamuri, pe care nu le dăduse mai repede în mâna lui Iosua, să rămână la locul lor şi nu le-a izgonit.

Neamurile rămase în Canaan

Iată care sunt neamurile pe care le-a lăsat Domnul pentru ca, prin ele, să-i pună la încercare pe israeliţi, pe aceia care nu luaseră parte la războaiele din Canaan. El a lăsat acele neamuri, doar pentru că dorea să-i înveţe arta războiului pe cei din generaţiile următoare ale israeliţilor, care n-o cunoscuseră dinainte.

Aşadar neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toţi canaaniţii, sidonienii, hiviţii care locuiau în regiunea muntoasă a Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat[p]. Ele au fost folosite pentru a-i pune la încercare pe israeliţi, căci Domnul voia să vadă dacă vor păzi poruncile pe care le-a încredinţat strămoşilor lor prin Moise. Şi astfel israeliţii au locuit printre canaaniţi, hitiţi, amoriţi, periziţi, hiviţi şi iebusiţi. Au luat pe fetele lor de soţii, au dat pe fetele lor fiilor acestora şi au slujit zeilor lor.

Footnotes

  1. Judecători 1:14 TM, unele mss ale LXX; câteva mss ale LXX: Otniel, el a îndemnat-o
  2. Judecători 1:15 Ţinutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Şeba şi Kadeş-Barnea
  3. Judecători 1:16 Ierihonul
  4. Judecători 1:17 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă.
  5. Judecători 1:17 Horma înseamnă Nimicire
  6. Judecători 1:18 TM; LXX: Iuda nu a cucerit (vezi şi v. 19)
  7. Judecători 1:19 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului şi zona deluroasă (pentru zona deluroasă vezi nota de la Deut. 1:7); şi în v. 34
  8. Judecători 1:19 De fapt, care din lemn cu anumite elemente metalice, cum ar fi osiile
  9. Judecători 1:36 Ebr: Akrabim
  10. Judecători 2:5 Bochim înseamnă Plânsete
  11. Judecători 2:9 Cunoscută şi ca Timnat Serah (vezi Ios. 19:50; 24:30)
  12. Judecători 2:11 Diferite forme locale ale zeului canaanit Baal, zeul fertilităţii; şi în 3:7; 8:33; 10:6, 10
  13. Judecători 2:13 Zeul canaanit al fertilităţii
  14. Judecători 2:13 Ebr.: aştarot, simboluri din lemn ale zeiţei canaanite Aştoret (numită în greacă Astarte) sau ale zeiţei Aşera, împlântate pe o înălţime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlpi sacri, crânguri sacre; peste tot în carte
  15. Judecători 2:16 Cu sensul de conducători, cârmuitori; şi în vs. 17-19
  16. Judecători 3:3 Sau: intrarea în Hamat